.……… La întrebarea “Ce împiedică mai multa implicare a tineretului în adunare?” s-a răspuns concret pe două laturi:
a) prima piedică ar fi însuşi păcatul prezent în vieţile tinerilor, ne dedicaţi Domnului în întregime şi care trăiesc frustraţi de o viaţă duplicitară. Aceştia ar trebui să se cerceteze, să se curăţească, să caute pe Domnul şi voia Lui,pentru ca să fie folositori Lui ca nişte vase de cinste.
b) a doua piedică sunt generaţiile anterioare care au dat anvonului centrul atenţiei din adunare şi au uitat că sunt mult mai multe lucrări de făcut decât de predicat de la anvon. Ca urmare, s-a creat o concurenţă pe altă bază decât cea a darurilor spirituale, de a ajunge sus la anvon, iar aici criteriul de bază a fost mai degrabă vârsta fizică decât cea în credinţă, şi mai mult “datul din gură” decât “darul din gură”. De aceea prin adunările noastre, se ajunge “în faţă” la vârsta la care leviţii de obicei erau trecuţi în rezervă… adică de la 50 de ani în sus, iar tinerii sunt puşi să stea la coadă, să îşi aştepte rândul, pentru când or îmbătrâni.
Comentariul meu: Poate amândouă aceste probleme nu ar apărea atât de mult dacă fraţii mai în vârstă s-ar gândi că sunt responsabili să formeze noile generaţii de creştini, luând fiecare pe câţiva pe lângă ei, ca ucenici. Şi poate că dacă am dez-anvoniza adunările şi am da tuturor celor capabili câte o responsabilitate toţi s-ar simţi împliniţi şi nu frustraţi. Sunt atâtea lucruri de făcut. Alte biserici locale de pe alte meleaguri (dau exemplu SUA sau America Latina despre care cunosc mai multe) au simţit nevoia să creeze în cadrul adunării departamente specifice care să se ocupe de tot felul de categorii. Astfel, există lucrători cu preşcolarii, cu şcolarii, cu adolescenţii, cu studenţii, cu adultii necasatoriti, cu cuplurile proaspăt căsătorite, cu perechile mature, cu bătrânii, cu surzii,cu orfanii, cu orbii, cu drogaţii, cu negrii, cu chinezii, cu latinii, cu cei noi în adunare, cu corul, cu grupe de evanghelizare, cu creaţionismul prin şcoli, cu studiile biblice prin case, …etc, depinzând de grupele de persoane existente în biserici şi de interesul acestora pentru o lucrare în particular. Fiecare astfel de lucrare are nevoie de lucrători. Ar fi loc destul pentru toată lumea din biserică să fie prins într-o lucrare şi să nu se bată toţi pe loc la microfon. Şi în multe astfel de lucrări, tinerii sunt cei mai nimeriţi să le facă. Dar toate acestea trebuie înţelese ca sub umbrela bisericii locale sau a denominatiunii nationale şi să îşi aibă toate locul, cinstea şi recunoaşterea… Trist e că la noi s-a încetăţenit şi modelul comunisto-mahalagiu de a denunţa de la anvon pe oricine vrea să facă altceva decât să vorbească de la anvon. Paradoxal, nu? Când vom deveni şi noi o biserică serioasă şi profesionistă? (în sensul că să ştim ce vrem să facem şi să facem exact asta, şi nu altceva, şi să facem bine, împlinindu-ne menirea pentru care Dumnezeu ne mai ţine pe pamant ca organism eclesiastic!)
Marcus Dumitru
sursa.http://www.beronline.ro/forum/viewtopic.php?f=1&t=653&start=15
cu rosu-modificarile autorului acestui post
