4.Cel mai important, mielul trebuia să fie junghiat într-un interval specific de două ore din zi. Exod 12:6 spune că el trebuia să fie junghiat seara. Textul evreiesc spune literal „între două seri.” Iudeii recunoşteau o seară timpurie la trei, şi o seară târzie la cinci. Iosefus ne spune că mielul trebuia să fie junghiat între orele nouă şi unsprezece, ceea ce înseamnă între trei şi cinci după-amiaza (Războaie vi. 9. 3). Trebuia să fie junghiat de preoţi în curtea Templului. Când oamenii veneau acasă, trebuiau imediat să-şi frigă mielul. După apusul soarelui, uneori târziu în noapte, mâncau masa de Paşti (Ex.12:8). Potrivit lui Iosefus, trebuiau să fie cel puţin zece oameni adunaţi pentru a servi din mielul pascal (Războaie vi. 9. 3).
Ucenicii ştiau că trebuiau să pregătească masa de Paşte la Ierusalim unde mielul trebuia să fie omorât, dar trebuiau să ştie un loc specific. Toţi cei care stăteau la periferia Ierusalimului trebuiau să se adune în cetate şi să găsească un loc unde să mănânce Paştele şi să aibă o cameră pentru cel puţin zece oameni şi chiar douăzeci. Aceasta însemna că fiecare cameră disponibilă din cetate se umplea. Astfel ucenicii au avut o întrebare legitimă.
În Matei 26:18 Isus spune, „Duceţi-vă în cetate la cutare om.” Expresia „cutare om” este traducerea cuvântului grecesc deina. Este un termen nedefinit pentru atunci când doreşti să fie ceva neclar. Acum cu două milioane de oameni care se învârteau în cetate, ar fi fost imposibil pentru ei să găsească pe cineva numit „Cutare.” Este ca şi cum Isus ar fi spus, „Duceţi-vă în cetate şi găsiţi un om, dar nu vă voi spune cine este el.” Întrucât Isus cunoaşte totul, probabil că el nu a dorit ca ucenicii Lui să ştie.
Din fericire pentru ucenici, Isus le-a dat o cheie. Marcu 14:13 spune, „Duceţi-vă în cetate; acolo aveţi să întâlniţi un om ducând un ulcior cu apă.” Nu era ceva obişnuit pentru un bărbat să ducă un urcior cu apă, pentru că de obicei femeile îndeplineau această sarcină. Odată ce ucenicii găseau pe omul acela, trebuiau să-l urmeze (Marcu 14:13).
Ştim din Luca 22:8 că Domnul i-a trimis numai pe Petru şi Ioan în cetate, în timp ce restul au rămas cu El. Erau câteva motive pentru aceasta. Unul era că li se permitea doar la doi oameni să însoţească mielul la jertfă. Cu siguranţă puteţi să înţelegeţi de ce din moment ce erau doar două ore disponibile pentru a ucide atât de mulţi miei. Nu ar fi fost vreo modalitate pentru ca preoţii să poată termina la timp dacă toţi ar fi mers la Templu. De asemenea, Petru şi Ioan au fost aleşi pentru că erau ucenicii apropiaţi, vrednici de încredere ai lui Hristos.
De ce a fost Isus atât de secret cu privire la omul şi aşezarea casei lui? Un motiv simplu: Iuda Iscarioteanul. Matei 26:16 spune, „Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mâinile lor.” Iuda căuta un loc liniştit, izolat departe de mulţime unde să-L poată preda pe Isus autorităţilor religioase. Isus ştia că dacă Iuda ar fi fost conştient de locul unde aveau să mănânce Paştele, ar fi fost o aşezare perfectă pentru vânzare. Petru şi Ioan nu s-au mai întors niciodată în ziua aceea. Ei au plecat ziua devreme şi restul ucenicilor nu i-au mai văzut niciodată până în seara aceea. Atunci ar fi fost prea târziu pentru Iuda ca să mai trateze cu conducătorii.
De ce nu i-a permis Isus lui Iuda să-L vândă înainte de Paşte? Pentru că era esenţial ca Isus să sărbătorească Paştele împreună cu ucenicii Lui. Dorea să folosească Paştele ca pe un exemplu al morţii Sale aşa încât să poată transforma sărbătoarea Legământului cel Vechi în masa de comuniune ca amintire a morţii Lui. Pe lângă aceasta, Isus mai avea încă multe să-i înveţe pe ucenici – dorea să le dea promisiunea Duhului Său cel Sfânt.
În Matei 26:18 Isus le spune lui Petru şi Ioan, „Spuneţi-i [omului]: „Învăţătorul [Greacă, ha didasckalos, „Rabi”] zice.” Omul probabil că era unul dintre urmaşii lui Isus. Probabil că Isus a făcut unele aranjamente dinainte cu el. Petru şi Ioan trebuiau să-i transmită acest mesaj: „Vremea [Greacă, kairos, „un timp special”] Mea este aproape.” Momentul morţii lui Hristos era iminent. De multe ori a spus Isus, „Ceasul Meu nu a sosit încă.” Dar acum a spus „Vremea Mea este aproape.” Apoi Isus le-a spus lui Petru şi Ioan să spună omului, „Voi face Paştele cu ucenicii Mei în casa ta.” (v.18). Forma lui „voi face” este un prezent profetic (viitor), care îl face o obligaţie. Isus era obligat să ţină Paştele în casa omului cu ucenicii Săi. Isus era într-o misiune divină cu un program divin.
Matei 26:19 spune, „Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus, şi au pregătit Paştele.” Petru şi Ioan au mers în oraş, l-au găsit pe om ducând vasul cu apă, l-au urmat în casa lui şi au făcut toate pregătirile necesare.
Îndosariat la:CRESTINI DUPA EVANGHELIE
comentarii recente