BISERICA CRESTINA DUPA EVANGHELIE COMISANI-ISTORIC

 

 

PROGRAM

Biserica Crestina dupa Evanghelie din Comisani isi prezinta programul:
1- In perioada sarbatorilor de iarna sunteti invitati sa luati parte la programele bisericii noastre dupa cum urmeaza:
_ in ziua de Craciun ,de la orele 9-11:30 iar dupa amiaza de la orele 17-18:30.
_a doua zi de Craciun de la orele 10-11:30.
2- Sarbatorile, Boboteaza,Florii, Inaltarea Domnului, Rusaliile se vor tine programe tot de la ora 10 cand aceatea sunt in zilele saptamanii. daca vreuna dintre aceste sarbatori va fi duminica , va avea loc de la ora 9:00.
3- Duminica in zilele obisnuite, de la orele 9:00-11:30 si dupa amiaza de la orele 17-18:30 iarna si 18-19:30 vara.
4- joia ora de rugaciune de la orele 17 iarna si 18 vara. Sunteti bineveniti !
Biserica noastra intentioneaza sa realizeze o colaborare de bun augur cu toate celelalte biserici din Comisani si nunumai, indepartand barierele interconfesionale printr-o relatie de prietenie . Comitetul de conducere al bisericii.

A consemnat:
TEOFIL POPESCU

 

 

ISTORIA BISERICII CRESTINE DUPA EVANGHELIE

COMUNA COMISANI,JUDETUL DAMBOVITA

In anii ’70, in comuna Comisani din judetul Dambovita, existau trei biserici: Biserica Ortodoxa, Biserica Adventista de ziua a saptea si Biserica Penticostala.

Presbiter al Bisericii Penticostale era pe atunci, fratele Vasile Stanciu care si fondase Biserica respectiva.

In anul 1978, in urma unor discutii provocate de alti membrii ai bisericii, pretendenti la conducerea comunitatii, fratele Stanciu a fost izgonit, si nevoit sa paraseasca biserica. Impreuna cu dansul au plecat 36 de membrii din aceeasi biserica.

Timp de doi ani, pana in 1980 grupul a frecventat Biserica Crestina dupa Evanghelie din Valea Voievozilor, comuna situata in imediata apropiere a orasului Targoviste la o distanta de cca 2 km.

In tot acest timp, fratii si surorile, au fost nevoiti sa parcurga cate 15 km dus pana la Valea Voievozilor (aceasta este distanta aproximativa dintre Comisani si Valea Voievozilor, satul Comisani fiind situat la 10 km de Targoviste pe soseaua catre Bucuresti), in fiecare duminica. Cei mai multi dintre frati se deplasau cu bicicleta, surorile deplasandu-se cu autobuzul. In Biserica din Valea Voievozilor mai erau doi frati din Comisani care se stabilisera in acea biserica cu mult timp inainte. Evident ca satisfactia intalnirii acestor frati a usurat putin durerea unei rani inca deschisa.

           Aceasta perioada a fost o perioada a cautarilor, deoarece deplasarea era greoaie si incomoda de cele mai multe ori. Astfel s-a nascut nevoia de a avea o Casa de Rugaciune proprie in care fratii sa se poata aduna.

           In Comisani traia o batranica pe nume Maria X. care se convertise nu de mult timp. O vreme fratii s-au adunat intr-una din camerele casei pe care sora le-a pus-o la dispozitie, ulterior daramand zidul dintre cele doua camere propriu zise ale casei, cea de a treia fiind o improvizatie in care s-a mutat sora. Din acest moment, putem vorbi despre Biserica Crestina dupa Evanghelie din Comuna Comisani, Judetul Dambovita.

           Fratii Ghita Gheorghe si Ghita Stelian (cei doi frati pe care i-au intalnit la Valea Voievozilor), au fost alesi presbiteri impreuna cu fratele Vasile Stanciu.

           Asadar, strangerile aveau loc in fiecare joi dupa-amiaza de la 16 sau 17 (in functie de anotimp) si duminica dimineata de la orele 9 pana la 12, iar seara de la 16 vara si 15 iarna. Faptul pentru care strangerile de dupa-amiaza aveau loc atat de devreme, se datora neputintei multora dintre membrii bisericii, cei mai multi dintre acestia fiind surori.

           Cand s-a fondat, biserica numara 39 de membrii, in numarul acesta neintrand tinerii sau copii (acestia nu existau).

           Fiind o persoana influenta si bine inradacinata in religia protestanta, fratele Vasile a ramas presbiterul bisericii pana la moartea sa.

           Biserica s-a infiripat destul de greu si firav. Fiind sub regimul comunist, Biserica nu a fost autorizata de la infiintare, astfel fratii au intampinat destule dificultati in desfasurarea programului. Pe langa faptul ca fratele Vasile era adesea cercetat de securitate datorita distribuirii de biblii si carti de cantari, biserica a avut parte de momente de tensiune cand credinta le-a fost incercata. Fiind hartuiti de autoritati pentru ca nu aveau autorizatie, s-au pomenit cu primarul si cu militianul in biserica in timpul unui program de evanghelizare. Evident, programul a fost interupt, confiscandu-li-se bibliile si cartile de cantari si primind amenda pentru functionare neautorizata.

           Tensiunile de acest gen s-au risipit abia dupa 1990 cand au primit autorizatie.

           De cand au intrat in posesia cladirii, fratii nu au facut modificari de structura, in afara de darmarea zidului despartitor dintre cele doua camere. Bineinteles, locasul de rugaciune a fost ingrijit dupa posibilitati. Fratele Vasile a fost devotat in privinta aceasta dedicand mult timp bisericii; fratii, cunoscutii si familia povesteau ca biserica a fost  a doua familie pentru dansul). Pe plan familial (fiind tata a 12 copii) era extrem de devotat si chivernisit, iubindu-si sotia si copiii intr-un mod exemplar.

           Intre timp, numarul membrilor din biserica crestea mereu, si s-au vazut nevoiti sa extinda locasul de inchinare. Astfel in vara anului 1994, fratii au turnat fundatia pentru inca o incapere. In anul urmator, s-au ridicat zidurile noii incaperi construita de fratele Marin Popescu si s-a inaltat plafonul vechii cladiri cu 30 de cm. Acoperisul de asemenea, a fost inlocuit cu unul nou din tigla. La aceste renovari au participat toti fratii membrii ai comunitatii. In aceasta privinta biserica a fost intotdeauna laudata de cei din jur ca fiind o biserica stransa in dragoste. Unitatea ei este vazuta si astazi in lume si poate fi confirmata si de cei mai tineri.

           Vechea incapere in care a locuit sora Maria, a fost daramata dupa moartea acesteia si reconstruita servind in prezent ca antreu.

           In anul 1995,in biserica au venit 7 tineri si 4 copii, aceasta generatie de tineri si copii fiind prima din istoria bisericii Crestine dupa Evanghelie din Comisani. Va puteti inchipui bucuria fratilor si a surorilor la aparitia unui grup de tineri in mijlocul bisericii. Patru dintre tineri erau fratii mei (impreuna cu parintii ne mutasem de curand din biserica Penticostala in aceasta biserica), ceilalti doi fiind convertiti de curand. Printre acesti 2 convertiti de curand se numara si nepoata fratelui Vasile care acum imi este sotie. In grupa copiilor se numarau cei doi frati mai mici ai mei si doi nepoti ai fratelui Vasile, frati mai mici ai celei dintai. Astfel a luat nastere micul grup de tineri din biserica aceasta.

           Programul de inchinare a fost modificat odata cu infiintarea  grupului de tineri. Pana atunci duminica dimineata de la ora 9.00 la 10.00 era Serbarea Cinei Domnului, dupa care urma un program de evanghelizare cu predici intrepatrunse de cate o cantare. De la aparitia grupului de tineri dupa ora de Cina se tinea un program de o jumatate de ora cu cantari si poezii, cantate si recitate exclusiv de catre tineri.

           Modul in care se celebra Cina Domnului, era putin diferit pana in anul 1995. La frangerea painii biserica se aseza, ridicandu-se doar la impartirea vinului. Elementele care serveau la ceremonierea Cinei erau paine obisnuita si must. Dupa anul 1995, in urma unor consfatuiri cu privire la desfasurarea actului de Cina Domnului, comitetul de frati a hotarat ca pe timpul impartasirii cu “Trupul si Sangele Domnului”, membrii comunitatii sa stea in picioare. Odata cu infiintarea grupului de tineri, sau mai bine zis odata cu achizitionarea unei orgi, (pentru ca inainte se canta cu acordeonul, abia dupa 1998 s-a cumparat orga), la ora de cina se canta cate o cantare. Dupa aproximativ o jumatate de an s-a introdus o ora a tinerilor si dupa-amiaza la inceputul programului.

           Joi seara, la ora de rugaciune fratii si surorile veneau in acelasi numar in care erau prezenti duminica dimineata. Rugaciunea se facea pe genunchi. Multi dintre membrii fiind batrani apelau la pernitele special confectionate in acest scop

           In decurs de trei ani de la nasterea grupului de tineri acesta a crescut de la 7 la 10. Evident ca era imbucurator pentru ca, desi atat de greu, numarul tinerilor se inmultea. Acestia amintiti au ramas membrii pana in ziua de azi, dar sunt multi altii pe care nu i-am amintit, pentru ca in prezent nu mai sunt membrii ai bisericii sau nici macar nu au fost. Cresterea numerica se vedea nu numai in randurile celor mai tineri ci si in randul varstnicilor. Trebuie mentionat ca, odata cu marirea grupei de copii de la 4 la 10, in 1999, li s-a acordat un timp de slujire si lor concomitent cu tinerii. De progresul lor se ingrijea un tanar organist, ajutat de obicei de  o tanara in vederea studiului biblic.

           Toamna anului 1999…dupa o saptamana de suferinta, fratele Vasile Stanciu se stinge din viata la varsta de aproape 84 de ani. Dupa moartea sa, presbiter al bisericii a fost Nelu Gheorghe, nepotul sau, tata a patru copii in varsta de 35 de ani atunci.

           Dupa moartea regretatului frate Vasile, modul de inchinare in biserica nu s-a modificat prea mult. La ora de rugaciune s-a hotarat ca biserica sa se ridice renuntandu-se la unele obiceiuri ce tineau strict de traditie.

           In vara anului 2002, cele doua grupe, tinerii si adolescentii de acum, s-au unit datorita maturizarii celor din urma, acestia dovedind in acelasi timp competenta. S-a avut in vedere mai ales unitatea frateasca, asa cum s-a dorit mereu in aceasta biserica, ceea ce constituie un atu. In biserica exista o stransa colaborare intre cei tineri si batrani (generatia de mijloc lipseste), neexistant acea prapastie dintre generatii, cum exista in multe biserici. In iarna anului 2002, grupul de tineri a mai crescut cu inca patru persoane, ceea ce i-a ridicat numarul la 21. Numarul membrilor din biserica a ajuns in 20 de ani de la fondare  de la 39 la 75, in afara de tinerii nebotezati in numar de 13. Dintrea acestia 75 cca 8 erau in imposibilitatea de a mai frecventa programele de adunare, fiind imobilizati la pat din cauza bolii. Intrucat generatia de mijloc nu exista, nevoia existentei acesteia este suplinita dupa cum am spus printr-o stransa legatura intre cele doua extreme ale varstei.

           In perioada sarbatorilor de iarna, tinerii merg cu colindul prin sat, impartind brosuri si tractate celor colindati, avandu-se in vedere din nou pe cei bolnavi, carora li se daruieste cate un cadou sustinuts de intreaga biserica. Pe langa aceste activitati, la un interval de 2-3 luni,tinerii merg in vizita la trei biserici apropiate sufleteste: Fieni, Sperieteni, Razvad,vizite care se realizeaza reciproc.Cand se faceau vizite la Fieni prin anul 2004, vizitam si un azil de batrani impreuna cu tinerii de acolo,lucrare in care am fost implicati aproximativ un an de zile. In prezent numarul membrilor din biserica a scazut drastic, datorita plecarii in vesnicie a multor batrani. Biserica numara acum cca 45 de membrii avand 6 apartinatori. Grupul de tineri este acelasi dupa mai mult de un deceniu cu exceptia catorva care s-au casatorit si s-au mutat in alte biserici. Comitetul de frati este format din trei  persoane iar programul s-a redus ca durata de la trei ore la doua si jumatate de dimineata si de la doua ore la o ora si jumatate dupa amiaza. Biserica estimeaza o scadere continua a membralitatii datorita numarului ridicat de batrani, desi cateva vlastare au mai rasarit de curand in biserica sfidand parca regresul acesta vadit. Biserica solicita ajutor pe acest plan de la toate bisericile din jur asteptand o noua revigorare. Desi de multe ori descurajati, cautam sa staruim in credinta asteptand Imparatia lui Dumnezeu la care suntem partasi si lucratori.

TEOFIL POPESCU 07-04-2008

Îndosariat la:Uncategorized