PERU
NASTEREA DOMNULUI
La inceput era Cuvantul, … Toate lucrurile au fost facute prin El; … In El era viata, si viata era lumina oamenilor … intunericul n-a biruit-o… aceasta era adevarata Lumina, care lumineaza pe orice om, venind in lume… El era in lume, si lumea a fost facuta prin El, dar lumea nu L-a cunoscut… A venit la ai Sai, si ai Sai nu L-au primit. – Ioan 1
Cuvantul, Viata, Lumina, Calea, Poarta, Adevarul, Apa, Painea… ingramadite toate intr-un embrion uman care crestea linistit intr-un pantec de fecioara. Toate sperantele omenirii si toata bucuria cerului erau concentrate in ceva atat de fragil!
Fiul lui Dumnezeu in care avem fiinta, viata si miscarea si prin care lumea a fost facuta, intr-o zi ca acestea de decembrie, dadea neajutorat din niste manute si picioruse, iar singura forma de a comunica era prin scancet. Cel de care depind toate, dintr-o data depindea de altii. Exista oare o mai mare taina a umilintei si a supunerii?
Desi cand vorbim despre Nasterea Mantuitorului aceste aspecte ne coplesesc cel mai mult, exista totusi o latura pe care aproape mereu o uitam: El ERA in lume! De cand a fost facuta lumea, nici o singura secunda, Dumnezeu Fiul nu a incetat sa fie AICI!
Cum? In El avem fiinta, viata si miscarea! Cuvantul prin care s-au facut toate este in acelasi timp si Viata, si Lumina. Orice om, cand vine in lume, este luminat de aceasta Lumina. Dar nimeni nu si-a dat seama, nimeni nu L-a cunoscut.
Si, nici cand a venit la ai Sai, prin intrupare, nu a fost primit. Desi le tot vorbise, ii pregatise, le profetise. Desi El ii inventase, facand un popor din Avraam, Isaac, Iacov, si din nevestele lor sterpe. Desi El mersese inaintea lor ca o stanca si ca un nor de foc prin pustie, in timp ce mancau Painea si beau Apa lui Dumnezeu.
Vesteau despre El in toate zilele la Templu cand aduceau jertfele, respectau Sabatul care vorbea despre adevarata odihna, tineau sarbatorile care spuneau despre El. Dar cand L-au avut fata in fata, n-au avut ochi sa-L recunoasca.
Si pana astazi, in lumea pagana sau crestinata, oamenii sunt dispusi sa sarbatoreasca Craciunul: canta colinde, impodobesc casele, isi dau cadouri, mananca bine si se umplu de sentimente religioase. Dar n-au ochi sa-l vada pe Cel care este, a venit si va veni. Iar cand va veni vizibil, vor ingheta de spaima sau se vor indigna.
………………………………………………………………………………………..
Dupa cum vedeti, in locul in care ne aflam, harul isi face abia acum loc pe nesimtite prin intuneric. Insa acolo unde sunteti si cititi aceste randuri, harul s-a aratat de multa vreme si stim ca va bucurati de el. De aceea, va trimitem in finalul acestei scrisori, o voioasa urare de Craciun.
„Glorie lui Dumnezeu in inaltimi si pace pe pamant intre oamenii placuti lui!” Buna vestire a ingerilor pentru Zaharia, Maria, Iosif si pastori sa fie din nou un prilej de mare bucurie si in acest an. Steaua care a luminat drumul magilor odinioara, ne-a luminat si noua inimile si ne-a condus catre Pruncul care era Cuvant, Viata si Lumina, iar acum ne este Mantuitor puternic.
Cristos a venit, si va reveni curand. Sa-L asteptam si noi astazi pentru a doua oara, cum l-au asteptat Simeon, Ana si alti sfinti, pentru prima data.
Va imbratisam cu drag din Peru,
Marcus si Adina Dumitru
sursa:
INFOmisionar
NOIEMBRIE 2008 /
NR. 63
_________________________________________________________________________
„Duceti-va in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la orice faptura!”
Îndosariat la:Uncategorized
comentarii recente