DAMBOVITA EVANGHELICA

Concert SPERANTA “Colindand in noapte” la Biserica LOGOS Ploiesti

ionel — Fri, 04 Dec 2009 15:07:45 +0000

Seminar Prof.Dr.LEW WORRAD

ionel — Thu, 03 Dec 2009 16:55:32 +0000

In intervalul7- 9 decembrie 2009 are loc la Tabara Manastirea Dealu[Targoviste,Dambovita],o conferinta pe tema conduceri .

Conferentiar: Prof.Dr.LEW WORRAD, Senior Pastor GLENGATE Alliance Church, Niagara Falls, Ontario, Canada.

Co-vorbitori: Donald Hubbard si Russ Worrad

Program:
7 decembrie 2009 -ora de incepere va fi 15.
8 decembrie 2009-toata ziua
9 decembrie 2009-prima parte a zilei

Program seminar:

1) Conducerea sinelui – cum să ne controlăm vieţile astfel încât să fim cu adevărat liderii pe care Dumnezeu i–a chemat în lucrare.

2) Principiile conducerii: a) principiile conducerii

b) strategii de conducere

3) Conducerea şi viziunea – dezvoltarea şi comunicarea viziunii; implementarea cu success a viziunii.

4) Conducerea în echipă: a) disfuncţiile unei echipe

b) cum pot fi învinse disfuncţiile unei echipe

c) cum să ne raportăm la oamenii dificili

Dr. Hubbard va conduce în timpul devoţional.

Conferinta zonala de tineret la Ploiesti cu ADI GLIGA

ionel — Tue, 01 Dec 2009 12:00:27 +0000

Conferinta zonala a Bisericilor Crestine dupa Evanghelie-Dambovita

ionel — Thu, 26 Nov 2009 13:14:09 +0000

Sambata 28 noiembrie 2009 va avea loc intilnirea zonala a fratilor lucratori din Bisericile Crestine dupa Evanghelie din zona Dambovita.Intilnirea va incepe la ora 10 si va avea loc la Biserica Crestina dupa Evanghelie str. N. Filipescu, nr. 7 din localitatea Targoviste.

Editura Noua Speranţă la Târgul Internaţional de Carte GAUDEAMUS 2009

ionel — Thu, 26 Nov 2009 05:18:13 +0000

S-a deschis Târgul Internaţional de Carte GAUDEAMUS 2009! Editura Noua Speranţă este prezentă din nou la această manifestare de amploare şi, dacă sunteţi din Bucureşti sau din apropiere sau dacă vă aflaţi în trecere prin Bucureşti, sunteţi invitat să vizitaţi standul editurii Noua Speranţă în Pavilionul Central al ROMEXPO, nivelul 3.20, standul 206, de Joi, 26 Noiembrie până Duminică, 29 Noiembrie, între orele 11 şi 20. Cu această ocazie, editura Noua Speranţă practică o reducere de preţ de 25% pentru toate titlurile din ofertă, iar studenţii şi profesorii Institutelor Teologice beneficiază de o reducere de 35% din preţul de listă al cărţilor.De această ofertă însă beneficiază şi cei care nu pot fi prezenţi la Târg! Vizitaţi standul de carte on-line www.nouasperanta.ro şi, pe toată perioada târgului beneficiaţi de aceeaşi reducere de 25% pentru toate cărţile comandate!

Selecţia de titluri de carte pentru copii, adolescenţi, tineri şi familii este bogată, cuprinzând şi titluri noi, cărţi de o calitate remarcabilă.

Concert Catre Cer Bucuresti

ionel — Fri, 20 Nov 2009 17:51:13 +0000

Va invitam, la intalnirea de tineret lunara “Sambata seara alaturi de tine”, ce va avea loc la Centrul Crestin Emanuel, Str.Cuza Voda, nr.116, sector 4 (zona Tineretului), sambata, 21 noiembrie, incepand cu ora 18.

Va concerta trupa Catre Cer, invitat Alex Tascu si Hope band.

Seara de lauda si inchinare cu PUIU CHIBICI si ILIE PUHA la Biserica LOGOS Ploiesti

ionel — Mon, 16 Nov 2009 15:45:07 +0000

Pentru ca inchinarea prin cantare nu se afla la periferia planului vesnic al lui Dumnezeu, ci dimpotriva, omul a fost creat si apoi, dupa caderea in pacat, rascumparat tocmai ca sa slujeasca de lauda slavei Sale , orice ocazie de inchinare prin cantare trebuie privita ca pe o noua sansa de reaprindere a focului launtric pentru aceasta slujire duhovniceasca.

Vino impreuna cu prietenii si apropiatii tai sa redescoperi pasiunea cantarii de lauda pentru Dumnezeu la Seara de lauda si inchinare cu PUIU CHIBICI si ILIE PUHA din data de 28 noiembrie 2009, orele 18.00, la Biserica LOGOS Ploiesti!

Conferinta zonala a liceenilor crestini, 28 noiembrie 2009, Ploiesti

ionel — Sat, 07 Nov 2009 16:19:06 +0000

Conferita zonala a liceenilor crestini, Sambata, 28 noiembrie 2009, orele 16.00, Ploiesti – o noua ocazie de confruntare speciala cu mesajul Cuvantului lui Dumnezeu!

Invita-ti fara retinere colegii de scoala si prietenii apropiati la aceasta intalnire consacrata discutarii libere a unei realitati de necontestat pentru fiecare tanar de varsta liceului si anume cea a ispitei ! Vino sa descoperi ce spune Biblia despre aceasta si sa inveti cum s-o recunosti si s-o biruiesti in viata de toate zilele!

Conferentiar: Dr.DAN CRACIUN, medic psihiatru si psiholog

Eveniment gazduit de Biserica LOGOS Ploiesti, Str.Miciurin nr.6

Conferinta de tineret pe zona jud. Prahova -”Dragostea adevarata asteapta”

ionel — Thu, 05 Nov 2009 16:49:21 +0000

Pe data de 28 noiembrie (sambata) va avea loc la Ploiesti la ora 9,30 conferinta de tineret zonala Prahova .

Tema conferintei : “Dragostea adevarata asteapta”.Conferinta va avea loc in sala Bisericii Crestine Evanghelice Romane.

Mult Har si binecuvantare ! Paul Ion

Sursa…

CONFERINTA REGIONALA “Leadership-ul Bisericii”, 4 – 5 decembrie 2009, Ploiesti

ionel — Thu, 05 Nov 2009 16:33:47 +0000

Program:

Vineri, 4 decembrie 2009 : orele 17.00 – 18.00 Inregistrare participanti orele 18.00 -21.00 Sesiunea I-a Sambata, 5 decembrie 2009 : orele 10.00 – 13.00 Sesiunea a II-a orele 13.00 – 14.30 Pranzul orele 14.30 – 17.30 Sesiunea a III-a

Tony Athony la Targoviste, 18 noiembrie 2009, orele 18.00

ionel — Mon, 02 Nov 2009 15:47:00 +0000

Tony Athony la Cantup Targoviste, 18 noiembrie 2009, orele 18.00Tony Anthony este fondator si evanghelist al organizatiei Avanti Ministries, este triplu campion mondial la Kung Fu si un exeplu extrem de graitor al harului lui Dumnezeu. Este autorul cartii “Imblanzirea tigrului”, carte ce a primit titlul de Cartea anului 2005 din partea CBC (Christian Booksellers’ Convention).
Tony Anthony va fi la Targoviste in data de 18 noiembrie 2009, in incinta Cantup, Strada Arsenalului, nr. 20, incepand cu orele 18.00.

mai mult>>

Pantilimon Sorin

Conferinta Zonala pentru tineret -Noi l-am gasit pe Hristos

ionel — Mon, 02 Nov 2009 15:36:31 +0000

Pe data de 14 noiembrie 2009 va avea loc in satul Lazuri, comuna Comisani, Conferinta Zonala (pentru tineret) cu tema ‘Noi l-am gasit pe Hristos’. Intalnirea va incepe la ora 10.00 in incinta Bisericii Evanghelice.

mai mult >>

Pantilimon Sorin

Conferinta Nationala de Tineret BER

ionel — Mon, 26 Oct 2009 16:34:25 +0000

Sambata, 31 octombrie la Ploiesti va avea loc Conferinta Nationala de Tineret a BER – editia de toamna. Conferinta va avea loc in sala Bisericii Crestine Evanghelice Romane de pe Strada 1907.

Conferinta Nationala de Tineret BER 31 oct 2009 Ploiesti

DE PE FORUMUL BERonline.ro-MASA ROTUNDA -TANARUL CRESTIN in ADUNARE

ionel — Fri, 23 Oct 2009 11:32:12 +0000

.……… La întrebarea “Ce împiedică mai multa implicare a tineretului în adunare?” s-a răspuns concret pe două laturi:

a) prima piedică ar fi însuşi păcatul prezent în vieţile tinerilor, ne dedicaţi Domnului în întregime şi care trăiesc frustraţi de o viaţă duplicitară. Aceştia ar trebui să se cerceteze, să se curăţească, să caute pe Domnul şi voia Lui,pentru ca să fie folositori Lui ca nişte vase de cinste.

b) a doua piedică sunt generaţiile anterioare care au dat anvonului centrul atenţiei din adunare şi au uitat că sunt mult mai multe lucrări de făcut decât de predicat de la anvon. Ca urmare, s-a creat o concurenţă pe altă bază decât cea a darurilor spirituale, de a ajunge sus la anvon, iar aici criteriul de bază a fost mai degrabă vârsta fizică decât cea în credinţă, şi mai mult “datul din gură” decât “darul din gură”. De aceea prin adunările noastre, se ajunge “în faţă” la vârsta la care leviţii de obicei erau trecuţi în rezervă… adică de la 50 de ani în sus, iar tinerii sunt puşi să stea la coadă, să îşi aştepte rândul, pentru când or îmbătrâni.

Comentariul meu: Poate amândouă aceste probleme nu ar apărea atât de mult dacă fraţii mai în vârstă s-ar gândi că sunt responsabili să formeze noile generaţii de creştini, luând fiecare pe câţiva pe lângă ei, ca ucenici. Şi poate că dacă am dez-anvoniza adunările şi am da tuturor celor capabili câte o responsabilitate toţi s-ar simţi împliniţi şi nu frustraţi. Sunt atâtea lucruri de făcut. Alte biserici locale de pe alte meleaguri (dau exemplu SUA sau America Latina despre care cunosc mai multe) au simţit nevoia să creeze în cadrul adunării departamente specifice care să se ocupe de tot felul de categorii. Astfel, există lucrători cu preşcolarii, cu şcolarii, cu adolescenţii, cu studenţii, cu adultii necasatoriti, cu cuplurile proaspăt căsătorite, cu perechile mature, cu bătrânii, cu surzii,cu orfanii, cu orbii, cu drogaţii, cu negrii, cu chinezii, cu latinii, cu cei noi în adunare, cu corul, cu grupe de evanghelizare, cu creaţionismul prin şcoli, cu studiile biblice prin case, …etc, depinzând de grupele de persoane existente în biserici şi de interesul acestora pentru o lucrare în particular. Fiecare astfel de lucrare are nevoie de lucrători. Ar fi loc destul pentru toată lumea din biserică să fie prins într-o lucrare şi să nu se bată toţi pe loc la microfon. Şi în multe astfel de lucrări, tinerii sunt cei mai nimeriţi să le facă. Dar toate acestea trebuie înţelese ca sub umbrela bisericii locale sau a denominatiunii nationale şi să îşi aibă toate locul, cinstea şi recunoaşterea… Trist e că la noi s-a încetăţenit şi modelul comunisto-mahalagiu de a denunţa de la anvon pe oricine vrea să facă altceva decât să vorbească de la anvon. Paradoxal, nu? Când vom deveni şi noi o biserică serioasă şi profesionistă? (în sensul că să ştim ce vrem să facem şi să facem exact asta, şi nu altceva, şi să facem bine, împlinindu-ne menirea pentru care Dumnezeu ne mai ţine pe pamant ca organism eclesiastic!)

Marcus Dumitru

sursa.http://www.beronline.ro/forum/viewtopic.php?f=1&t=653&start=15

cu rosu-modificarile autorului acestui post

Conferinta zonala a Bisericilor Crestine dupa Evanghelie-Dambovita

ionel — Thu, 22 Oct 2009 11:07:11 +0000

Sambata 24 octombrie 2009 va avea loc intilnirea zonala a fratilor lucratori din Bisericile Crestine dupa Evanghelie din zona Dambovita.Intilnirea va incepe la ora 10 si va avea loc la Biserica Crestina dupa Evanghelie str. N. Filipescu, nr. 7 din localitatea Targoviste.

Subiectul :Cartea Romani capitolul 12

Botez Nou-Testamental la Biserica LOGOS Ploiesti

ionel — Sat, 17 Oct 2009 14:45:34 +0000

Duminica, 25 octombrie 2009, orele 18.00 – o noua confirmare a puterii Evangheliei de a schimba viata oamenilor! Al doilea moment decizional de acest fel in acest an, prin indurarea lui Dumnezeu, la Biserica LOGOS Ploiesti. Invita-ti prietenii sa fie prezenti in aceasta seara speciala ca sa auda marturiile de credinta si pocainta ale celor ce vor fi botezati conform invataturii din Cuvantul lui Dumnezeu!

Biserica LOGOS Ploiesti

Agentia Kairos

ionel — Sun, 11 Oct 2009 13:46:16 +0000

Dorim să extindem viziunea Bisericii cu privire la Împărăţia lui Dumnezeu până la marginile pământului. Te interesează misiunea?

Aici este locul unde poţi fi informat şi motivat să acţionezi pentru ca şi biserica din care faci parte să devină o biserică misionară.

Agentia Kairos

Conferinta zonala de tineret “TRAIND CURAT”

ionel — Wed, 07 Oct 2009 10:57:06 +0000

In data de 17 octombrie 2009, incepand cu orele 15.00 se va desfasura o noua manifestare a tineretului crestin prahovean : Conferinta zonala de tineret “TRAIND CURAT”.
Invitat pentru mesaj biblic: Fr. ALEXANDRU CLAPA
Momentele de lauda si inchinare vor fi conduse de cunoscutul si apreciatul solist crestin CHRIS
Evenimentul este gazduit de Biserica LOGOS Ploiesti

Biserica LOGOS Ploiesti

Conferinta Familiei Crestine

ionel — Mon, 05 Oct 2009 11:05:51 +0000

Familia este initiativa lui Dumnezeu.
In consecinta, Dumnezeu are si solutiile la problemele familiale de orice fel.
Trebuie doar sa le descoperi in Cuvantul Sau, sa le crezi si sa le pui in aplicare.
Tocmai de aceea ai nevoie sa participi la
Conferinta Familiei Crestine
din data de 13 octombrie 2009, orele 14.00
Conferentiar: Rev.Dr.LAZAR GOG
Modifica-ti urgent agenda pentru aceasta zi si fa din participarea
la aceasta intalnire o prioritate pentru familia ta!
Evenimentul este gazduit de Biserica LOGOS Ploiesti,
str.Miciurin nr.6

Biserica LOGOS Ploiesti

Ramuri majore ale creştinismului …

ionel — Thu, 01 Oct 2009 17:06:07 +0000

Ramuri majore ale creştinismului

estimări

mai mult….

Ramură	Numărul de aderenţi
Catolica	1.050.000.000
Orthodox/Eastern Christian Ortodoxă	240.000.000
African secte autohtone (AICs)	110.000.000
Penticostale	105.000.000
Reformed/Presbyterian/Congregational/United Reformat	75.000.000
Anglicana	73.000.000
Baptist	70.000.000
Methodist Methodist	70.000.000
Luterana	64.000.000
Martorii lui Iehova	14.800.000
Adventisti	12.000.000
Latter Day Saints	12.500.000
New apostolică	10.000.000
Stone-Campbell ( “Restaurarea Mişcarea”)	5.400.000
New Thought (Unitate, Christian Science, etc)	1.500.000
Fraţilor (inclusiv Plymouth)	1.500.000
Mennonite	1.250.000
Prieteni (Quakers)	300.000

Religii majore ale lumii …..

ionel — Thu, 01 Oct 2009 16:30:59 +0000

Creştinism: 2.1 miliarde

Islam: 1.5 miliarde

Laic / nereligioase / Agnostic / Atheist: 1.1 miliarde

Hinduism: 900 milioane

Religie chineză tradiţională: 394 milioane

Budism: 376 milioane

primal-indigene: 300 milioane

Africană tradiţională & Diasporic: 100 milioane

Sikhism: 23 milioane

Juche: 19 milioane

Spiritismul: 15 milioane

Iudaismul: 14 milioane

Baha’i: 7 milioane

Jainism: 4.2 milioane

Shinto: 4 milioane de

Cao Dai: 4 milioane de

Zoroastrism: 2.6 milioane

Tenrikyo: 2 milioane de

Neo-păgânism: 1 milion

Unitarian-Universalism: 800 de mii

Rastafarianism: 600 de mii

Scientologia: 500 de mii

http://www.adherents.com/

Conferinta Consilierilor Crestini din Romania “Consilierul crestin si lucrarea sa in postmodernism

ionel — Sun, 27 Sep 2009 16:46:59 +0000

In perioada 9 – 10 octombrie 2009 se va desfasura Conferinta Consilierilor Crestini din Romania “Consilierul crestin si lucrarea sa in postmodernism”, organizata de A.C.C.R. si gazduita de Biserica LOGOS Ploiesti.

Biserica LOGOS Ploiesti

Seara de lauda si inchinare la Ploiesti cu LIGIA BODEA

ionel — Tue, 15 Sep 2009 17:23:17 +0000

Seara de lauda si inchinare la Ploiesti cu LIGIA BODEA

Sambata, 19 septembrie 2009, orele 18.

Evenimentul consacrat inchinarii prin cantare este organizat si gazduit de catre Biserica LOGOS Ploiesti si va reuni credinciosi din bisericile evanghelice din localitate.

Biserica LOGOS Ploiesti

Conferinta Zonala pentru tineret – “Nu va potriviti chipului veacului lumii aceasteia”

ionel — Wed, 09 Sep 2009 10:48:54 +0000

Pe data de 19 septembrie 2009 va avea loc cea de a doua Conferinta Zonala (pentru tineret) cu tema “Nu va potriviti chipului veacului lumii aceasteia”, in satul Lazuri, comuna Comisani.

Intalnirea va incepe la ora 10.00 in incinta Bisericii Evanghelice.

Invitat va fi fr. Hans Koller de la Misiunea Kwasizabantu Romania (www.kwasizabantu.ro).

Intalnirea este deschisa tinerilor crestini din orice biserica

Sorin Pantilimon

Rev.Dr.LAZAR GOG la Biserica LOGOS Ploiesti

ionel — Wed, 26 Aug 2009 11:00:02 +0000

Seara speciala de proclamare a Cuvantului lui Dumnezeu cu Rev.Dr.LAZAR GOG la Biserica LOGOS Ploiesti – Duminica, 30 august 2009

Biserica LOGOS Ploiesti

Conferinta Tineret -Lazuri -Dambovita

ionel — Mon, 20 Jul 2009 11:09:51 +0000

Sambata, 18 Iulie 2009,ora 10.00 a avut loc in localitatea Lazuri, Comuna Comisani conferinta zonala de tineret,cu tema “Adevarul ne va face slobozi”.

Au participat tineri din localitatile Comisani,Baleni,Lazuri,Sperieteni,Targoviste,Bilciuresti,etc. din Bisericile Crestine dupa Evanghelie si Biserica Evanghelica Romana.Mesajul a fost prezentat de catre fratele Hans Koller de la Misiunea Kwasizabantu Romania http://www.kwasizabantu.ro/index.html

Fotografii de la Evanghelizarea de la Casa Sindicatelor si Cantup Targoviste – Invitat CRISTIAN BARBOSU

ionel — Mon, 20 Jul 2009 08:18:16 +0000

Evanghelizare la Casa Sindicatelor- Invitat CRISTIAN BARBOSU

ionel — Fri, 26 Jun 2009 16:25:50 +0000

In zilele de 17, 18 Iulie ACID – Alianta Crestina Interconfesionala Dambovita, organizeaza o evanghelizare la Casa Sindicatelor si Cantup,din localitatea Targoviste . Invitat CRISTIAN BARBOSU, pastorul Bisericii Metanoia din Arad.

Program:1.vineri 17 iulie, ora 19ºº la Cantup – Evanghelizare pentru Tineret;
2.sâmbătă 18 iulie, ora 18ºº la Casa Sindicatelor – Evanghelizare;

Chemam bisericile evanghelice din judet sa se inroleze la rugaciune si post.

Provocarea pentru bisericile evanghelice din judetul Dambovita este sa se implice in evanghelizare. Fiecare credincios este rugat sa vina cu un cel putin un invitat.

pastor MIHAI CHIDESA

LOCURI DIN ISRAEL

ionel — Sun, 14 Jun 2009 14:19:07 +0000

IMAGINI DIN ISRAEL-VAZUTE DE SUS-PENTRU CEI INTERESATI!

ALTE IMAGINI-CLIC PE LOCUL CARE DORESTI SA VIZUALIZEZI!

Intalnirea pentru formare de lideri -Cursurile EQUIP

ionel — Wed, 10 Jun 2009 18:21:08 +0000

In data de 13 iunie.2009 la ora 10 va avea loc la Biserica Efraim strangerea pentru formarea de lideri. Sunt invitati membri ai Bisericilor Crestine dupa Evanghelie din judetul Dambovita.

Pace si HAR.

Vreau sa va rog din inima,sa pretuiti aceste intilniri considerindu-le dar pentru Dumnezeu si investitie pentru cer.

Cred ca suntem intr-un moment cheie care aduce cu sine ,schimbari in plan personal, dar si in Biserica. C.C.E. Avem de luat impreuna decizii importante si vrem sa fim cit mai multi.Vom viziona un material interesant, si studiem lectia 1 din cartea 2.

Incepind cu luna iulie, ne mutam pe Rodnei .Nu este tirziu sa mobilizam si pe alti potentiali lideri.Va asteptam cu dragoste!

Nelu Coman

CONFERINTA ZONALA A BISERICILOR CRESTINE DUPA EVANGHELIE-DAMBOVITA

ionel — Thu, 04 Jun 2009 11:09:12 +0000

Sambata 6 iunie 2009 incepind cu ora 10 ,va avea loc la BISERICA CRESTINA DUPA EVANGHELIE din localitatea IEDERA,judetul DAMBOVITA , conferinta zonala a Bisericilor Crestine dupa Evanghelie[ zona Dambovita].

Intalnire de informare si provocare misionara

ionel — Sun, 17 May 2009 18:32:50 +0000

In data de 18 mai 2009, in Str. Carol Davila nr. 48, BUCURESTI intre orele 17:30 – 20:30 va avea loc intalnirea de informare si provocare misionara avandu-i ca invitiati pe:

Narcis & Sarah D

* Ela B – prezinta situatia din Zambia

* Cecilia T – misionara in India

* Simona M – misionara in Malawi

Rugati-va pentru mesaje calauzite de Suhul Sfant, care sa aiba impact asupra ascultatorilor!

Veniti cu toti cei dragi!!!

HAR si binecuvnatare tuturor!

Echipa InfoMisionar

sursa:

Intalnire de informare si provocare misionara

Atelier de creatie muzicala CRISTIA 2009-CREDO TV

ionel — Sat, 09 May 2009 16:33:32 +0000

CREDO TV organizează în perioada 7 – 10 iulie 2009 la Valea Drăganului, prima ediție a Atelierului de creație muzicală CRISTIA 2009. Atelierul CRISTIA este un festival de creație muzicală televizat destinat tinerilor muzicieni și compozitori creștini români, în cadrul căruia aceștia vor avea ocazia să își pună în valoare talentul de a compune muzică și versuri, de a participa la seminarii în care vor fi abordate teme de interes pt artiști și, nu în ultimul rând, de a interacționa unii cu alții. Prin intermediul acestui eveniment se dorește încurajarea și promovarea creației muzicale creștine din România. Atelierul va fi structurat în trei etape distincte – o etapă pe zi –, în cadrul cărora paticipanții vor compune câte un cântec în condiții date de organizatori. Creațiile vor fi prezentate și interpretate la finalul fiecărei zile de concurs și evaluate de un juriu format din profesioniști ai domeniului, în cadrul unui spectacol unplugged televizat. La finalul celor patru zile cei mai talentați dintre participanți vor fi premiați. Pentru a participa la preselecție, artiștii trebuie să completeze formularul de înscriere de pe situl evenimentului www.cristia.credo.tv și să trimită înregistrările a două compoziții proprii (calitatea înregistrării nu va fi luată în considerare în cadrul preselecției). În urma preselecției vor fi aleși 15 concurenți care vor participa la Atelierul de creație muzicală CRISTIA 2009. Costurile de cazare și masă ale primilor 10 participanți (în ordinea punctajului din urma preselecției) vor fi suportate de organizator. Data limită a înscrierilor este 20 iunie 2009. Mai multe detalii pe www.cristia.credo.tv. Vă așteptăm!

Conferinta Nationala de Tineret BER

ionel — Fri, 08 May 2009 04:35:20 +0000

Conferinta Nationala de Tineret BER – Bucuresti 30 mai 09

Conferinta Nationala de Tineret a BER va avea loc in data de 30 mai 2009 – 9:30, in Bucuresti – BCE 1 – Str. Carol Davila nr.48

Tema conferintei: “Autentic sau fals in relatia cu Domnul si semeni”

Va rugam sa anuntati prietenii si cunoscutii – tema este foarte provocatoare.
De asemenea, este mare nevoie de ajutor in rugaciune!

CONFERINTA ZONALA A BISERICILOR CRESTINE DUPA EVANGHELIE-DAMBOVITA

ionel — Mon, 27 Apr 2009 17:39:24 +0000

Sambata 2 mai 2009 ,incepind cu ora 10, are loc la Biserica Crestina dupa Evanghelie din localitatea Sperieteni, judetul Dimbovita, conferinta zonala a Bisericilor Crestina dupa Evanghelie zona Dambovita.

Tema conferintei: Efeseni- capitolul 5.

Cugetari -2

ionel — Thu, 09 Apr 2009 17:06:18 +0000

Credinta nu este un salt orbesc in intuneric,ci un pas indraznet

in lumina a cine este DUMNEZEU…

Cugetari -1

ionel — Thu, 09 Apr 2009 16:57:09 +0000

Nu exista nici un substituent pentru Cuvintul lui DUMNEZEU in viata credinciosului

care doreste sa creasca in HRISTOS……

RETEAUA ROMANIA EVANGHELICA

ionel — Wed, 08 Apr 2009 06:38:32 +0000

Au aparut 2 noi bloguri care intregesc Reteaua Romania Evanghelica.

Cursurile EQUIP

ionel — Thu, 02 Apr 2009 03:40:48 +0000

In data de 04.04.2009 la ora 10 va avea loc la Biserica Efraim strangerea pentru formarea de lideri. Sunt invitati membri ai Bisericilor Crestine dupa Evanghelie din judetul Dambovita.

Laurentiu Bobeica

Indemn la misiune(transculturala si nu numai)

ionel — Thu, 26 Mar 2009 21:45:32 +0000

Joi,26 martie 2009,Biserica Crestina Dupa Evanghelie,din localitatea Comisani-Dambovita ,a avut invitat pe fratele,Marian………care este implicat efectiv in lucrarea de misionariat in una din tarile din Asia.

Indemnurile din Cuvant,hrana spirituala,har deosebit,dar si prilej de cercetare launtrica pentru cei prezenti,imagini sugestive privind situatia si nevoile de acolo “dar si de aici” prin prezentarea facuta,au indemnat la dedicare pentru misiune….

Sala plina,frati in partasie din mai multe localitati si Biserici(Comisani,Lazuri,Baleni,Sperieteni,etc.),au putut in unitate sa glorifice Numele Lui Dumnezeu,iar cei prezenti sa constientizeze faptul, mai mult ca oricand, ca este nevoie de o mai mare implicare in aceasta directie a fiecarei Biserici si al fiecarui madular in parte….

S-a inteles “inca odata” faptul,ca o Biserica,neimplicata in misiuni locale sau straine(transculturale)nu este dupa voia Lui Dumnezeu,aceasta(misiunea) fiind “bataia inimii Lui Dumnezeu si a Bisericii locale”

Intr-adevar dorinta Lui Dumnezeu este ca Numele Lui sa fie facut cunoscut intre toate natiunile asa incat oamenii de pretutindeni sa Il cunoasca si sa fie mantuiti,iar activitatea misionara este misiunea Bisericii.

Conferinta zonala a Bisericilor Crestine dupa Evanghelie- Dambovita

ionel — Sun, 22 Mar 2009 10:43:51 +0000

Sambata 28 martie 2009, incepind cu ora10 ,va avea lov la Biserica Crestina dupa Evanghelie din loc Comisani judetul Dambovita ,conferinta zonala a Bisericilor Crestine dupa Evanghelie[ zona Dambovita].

Tema conferintei: Efeseni cap 4

CONFERINTA TINERET

ionel — Tue, 17 Mar 2009 08:01:13 +0000

Simbata 21 martie, incepind cu ora 10 va avea loc la Adunarea Crestina
dupa Evanghelie strada Rodnei, loc.Tirgoviste conferinta de tineret.
Invitat special Razvan Mihailescu, va prezenta cursul EQUIP

Galaţiul Evanghelic- al 22-lea blog în reţeaua România Evanghelică

ionel — Sat, 14 Mar 2009 08:32:51 +0000

A aparut Galaţiul Evanghelic – al 22-lea blog în reţeaua România Evanghelică.

Bun venit in spatiul virtual !Salutam aparitia sa si fie ca DOMNUL sa rasplateasca efortul celor care administraza. Adaugam la,, Reteaua Evanghelica Romana” adresa sa .

Pentru mai multe detalii vedeti si: RETEAUA ROMANIA EVANGHELICA

“Post 40″ TELEORMAN-UNEŞTE-TE ŞI STRIGĂ CU EI!

ionel — Sat, 07 Mar 2009 14:44:52 +0000

Ioel 1: 14 Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare; strângeţi pe bătrâni, pe toţi locuitorii ţării, în Casa Domnului, Dumnezeului vostru, şi strigaţi către Domnul.

Iubiţi fraţi,

Dumnezeu sa va intareasca in lupta pentru trezirea spirituala în judeţul nostru!

Motivaţia postului si rugaciunii:

Starea spirituala existentă in biserică şi in lume
Nevoia de prezenţă a Duhului Sfânt în viaţa credincioşilor si in lucrarea de evanghelizare si misiune.

Programul postului:

2 Martie – prima zi de post
10 Aprilie – ultima zi de post

Principiul de desfăşurare al postului pe perioada stabilită:

un credincios isi alege o zi pe saptamana in care se uneste in post si rugaciune cu ceilalti frati care postesc si se roaga in ziua aceea.

Biserici care participa la post:

BISERICI BAPTISTE	BISERICI PENTICOSTALE	BISERICI CRESTINI DUPA EVANGHELIE
ADAMESTI	ALEXANDRIA	ALEXANDRIA
ALEXANDRIA	BALDOVINESTI
BEIU	COSMESTI
CALAMTUI DE JOS	NASTURELU
CERNETU	PIETROSANI
CERVENIA	SILISTEA-GUMESTI
CONTESTI	SMARDIOASA
COPACEANCA	TATARASTII DE SUS
CRANGENI	VIDELE
LACENI	ZIMNICEA
NASTURELU
OLTENI
PIATRA
POROSCHIA
ROSIORI 1
ROSIORI 2
SEGARCEA
TIGANESTI 1
TIGANESTI 2
TRAIAN
TURNU MAGURELE
VACARESTI
VIISOARA
ZIMNICEA

UNEŞTE-TE ŞI STRIGĂ CU EI!

Cu dragoste in Hristos Isus.
Fr. Pascu Geabou.

Seara Familiei la Biserica LOGOS Ploiesti

ionel — Thu, 05 Mar 2009 17:25:37 +0000

SURSA:

Seara Familiei la Biserica LOGOS Ploiesti – invitat Fr.VIRGIL ACHIHAI

http://informatiafamiliei.blogspot.com/2009/03/seara-familiei-la-biserica-logos.html

REVISTA CALEA CREDINTEI-din anii trecuti

ionel — Sat, 28 Feb 2009 17:56:37 +0000

REVISTA CALEA CREDINTEI -din anii trecuti

Un nou site,, care doreste” sa fie de folos tuturor celor interesati, oferind scanarea revistelor din anii trecuti.

Urmatoarea intalnire-BTSP

ionel — Sat, 28 Feb 2009 11:30:18 +0000

Urmatoarea intalnire

Data: 23.03.2009 – 25.03.2009

Locatia: Talmaciu – Casa de misiune Golgota

sursa:Bible training centre for pastors

Baptiștii – 400 de ani de existență-Congres al Federației Europene Baptiste

ionel — Sat, 28 Feb 2009 07:41:59 +0000

Baptiștii – 400 de ani de existență

Marea noastră aniversare

În anul 1609 – exact acum 400 de ani – un grup de refugiați englezi care trăiau în Olanda, la Amsterdam, au ajuns în contact cu menoniții (anabapiștii) și de la aceștia au luat ideea botezului credinței la o vârstă matură. Ei s-au botezat și au format prima biserică ce și-a dat numele de ”baptistă”. După trei ani, în 1612, ei s-au mutat înapoi în Anglia și au format prima biserică baptistă lângă Londra. De acolo au început să se răspândească și să formeze biserici baptiste în toată Anglia și de acolo în toată lumea.

Anul acesta sărăbătorim 400 de ani de la începutul mișcării baptiste. Sărbătoarea principală va avea loc, în mod normal, acolo unde a început prima biserică baptistă, adică la Amsterdam, între 24-26 iulie.

Sărbătoarea se va face sub forma unui Congres al Federației Europene Baptiste, care îi cuprinde pe toți baptiștii din Europa.

Pentru noi românii, sărbătoartea aceasta are și un aspect special, prin faptul că la acest Congres fratele nostru Valeriu Ghilețchi, președintele baptiștilor din Republica Moldova, va fi instalat ca Președintele Federației Baptiste Europene pentru următorii doi ani.

Merită să participăm și noi la aceaastă sărbătoare!

Congresul începe vineri 24 iulie, orele 16 și se încheie duminică 26 iulie, orele 21 și are loc în celebrul Centru de Conferințe din inima orașului Amsterdam.

Partticiparea la Congres cere o înscriere urgentă, deoarece locurile sunt limitate la 1.700 de persoane.

Taxa de participare este de 195 euro, adică 249 de dolari. Aici se includ, pe lângă biletul de participare și câteva mese în timpul zilelor de conferință. Pentru participanții veniți din România, taxa de participare este 115 euro, adica 147 dolari.

Cazarea se face separat la hotel. Cel mai apropiat hotel de Centrul de Conferințe este Novotel, la care prețul unei camede cu două paturi este de 115 euro, adică 147 dolari, pe noapte. Pentru cele trei nopți, totalul este 441 dolari.

Pentru înscriere și pentru orice alte informații, intrați în internet la Amsterdam 400 și de acolo accesați Registration. Tot de acolo puteți accesa Hotelul Novotel, sau alte hoteluri mai ieftine, dar la mai mare distanță de Centrul de Conferințe.

,,Cred ca toti baptistii romani trebuie sa afle despre marea noastra aniversare

si despre congresul de la Amsterdam.
Cu multumiri,

Iosif Ton”

Vezi deasemenea si:

În anul 2009 se sărbătoresc 400 de ani de al înfiinţarea primei biserici baptiste în Amsterdam.

amsterdam400.org

FOTOGRAFII BISERICI EVANGHELICE

ionel — Thu, 26 Feb 2009 07:53:39 +0000

Pentru mai multe poze ale unor biserici crestine evanghelice din zona de sud a tarii:
Va stau la dispozitie cu placere pe :http://picasaweb.google.com/Biserici .

Mult har si binecuvinatare ! Paul Ion, Bucuresti
19.02.2009

Multumim frumos…!Domnul sa va rasplateasca efortul…

Har si pace!

NEVOII….

ionel — Mon, 23 Feb 2009 10:03:53 +0000

Am primit acum citeva zile pe pagina:http://dambovitaevanghelica.wordpress.com/statutul-bisericii-crestine-dupa-evanghelie/adunari-crestine-dupa-evanghelie/#comment-66

urmatoarele:Florentina Sacco spus

Buna Ziua,
Sunt o tinara crestina din Germania.Am o ruda in Moroieni si m-ar interesa daca si pe acolo sunt Adunari Crestine dupa Evanghelie.Acesta persoana e pierduta si tare i-ar trebuie un sprijin ca sa-l intilneasca pe Isus.Eu de aici nu il pot ajuta foarte mult,de acea caut vreo sora sau frate din acea zona care sa-i vesteasca Evanghelia.Eu ma rog in continuare la Domnul sa-i trimita pe cineva si sa-l salveze .Va multumesc,si pacea Domnului sa fie cu voi.

Am luat legatura cu pesoana respectiva ,pentru mai multe informatii,pe care le postez cu speranta ca exista cineva care poate fi de ajutor …

Persoana despre care -am scris se cheama Tira Marin(Milica) este varul meu si locuieste la Sanatoriul Moroieni,comuna Moroieni,jud Dimbovita.Va dau si nr.de tel.desi eu am incercat sa il sun acum citeva zile ca a fost ziua lui si nu am dat de el.(0766283227).Sper ca il puteti ajuta are nevoie urgenta de o ocupatie ca sa isi poata hrani familia.Iar pentru sufletul lui stiu ca numai Isus il poate ajuta dar stiu ca Domnul asculta rugaciunile noastre si sper ca daca reusiti sa dati de el sa fie deschis sa asculte Cuvitul Domnului.Nu situ cit crede el in Domnul dar stiu ca Domnul a avut de multe ori mina Sa ocrotitoare peste viata lui.Va doresc ca Domnul sa va dea binecuvintare si isbinda in tot ceea ce faceti…
Va multumesc din suflet .
“v-am spus aceste lucruri ca sa aveti pace in Mine.
in lume veti avea necazuri ,dar indrazniti,Eu am biruit lumea”IOAN16,33
Si daca dati de varul meu transmiteti acest mesaj din partea mea:
“Eu am venit ca sa fiu o lumina in lume ,pentru ca orcine crede in Mine sa nu ramana in intunerec”sa lase ca aceaasta lumina sa intre in viata lui si va cunoaste ce inseamna viata…. cu adevarat.
Inca odata va multumesc din suflet si Pace,
Florentina

De aceasta,, nevoie” sufera multi oamenii din zonele in care locuim .Sa incercam, in ce depinde de noi ,sa fim de ajutor..

CARACTERUL UNEI BISERICI SANATOASE-Stăpâni

ionel — Wed, 18 Feb 2009 23:58:57 +0000

Stăpâni, vine de la despotes, din care derivă şi cuvântul românesc „despot”. Spre deosebire de termenul nostru, termenul grecesc nu are conotaţia de aspru, crud sau abuziv. El se referă doar la cineva care are autoritate absolută, nerestricţionată şi a fost folosit chiar şi cu privire la Domnul Isus Hristos (2 Tim 2:21; 2 Pet 2:1, Iuda 4).

COLOSENI 4;1. Stăpânilor, daţi robilor voştri ce le datoraţi, şi ce li se cuvine, căci ştiţi că şi voi aveţi un Stăpân în cer.

Oricine este stăpân peste alţii acum, pe pământ, va sta într-o zi înaintea Stăpânului din ceruri. Fiecare patron creştin şi fiecare angajat creştin vor sta înaintea lui Dumnezeu. Învăţătura evangheliei trebuie pusă în practică în toate domeniile vieţii noastre, inclusiv în acesta al slujbei pe care o avem şi al felului în care ne achităm de sarcinile ce ne sunt încredinţate.

Orice faceţi, să faceţi ca pentru Domnul, pentru că înaintea Lui veţi da socoteală…..

CARACTERUL UNEI BISERICI SANATOASE- ,,INSUSIRILE ROBILOR”-REZULTATUL

ionel — Tue, 17 Feb 2009 23:58:31 +0000

REZULTATUL

„ca sa faca in totul cinste invataturii lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru.” (2:10c)

A face cinste vine de la kosmeo, din care derivam „cosmetica” o vasta expozitie de substante atat naturale cat si artificiale, pe care femeile (si barbatii) le folosesc pentru a-si face fizicul mai atractiv. Ideea de baza a termenului este aceea de a pune ceva in ordine corespunzatoare, pentru a reda simetrie, farmec si frumusete. In timpurile stravechi termenul era folosit pentru aranjarea bijuteriilor, intr-o brosa, colier, inel sau coroana, intr-un fel care expune cel mai bine frumusetea nestematelor.

Pavel, desigur ca nu vorbea despre impodobirea fizica sau superficiala. Ceea ce face Biserica atractiva si cu influenta in lume pentru Domnul, nu este strategia sau programele ei, ci virtutea si sfintenia oamenilor ei.

Poporul Sau, prin urmare, trebuie sa faca in totul cinste invataturii lui Dumnezeu, prin supunerea lor, prin desavarsirea lucrarii lor, prin atitudinea lor respectuoasa, prin slujirea loiala fata de stapanii lor –indiferent daca acesta este un frate crestin sau un pagan grosolan, cinstit sau necinstit, placut sau neplacut, merituos sau nemerituos.

Mesajul nostru suprem catre cei nemantuiti, despre Dumnezeu, este ca El este Mantuitorul nostru si doreste sa fie si Mantuitorul lor, pentru ca El „doreste ca niciunul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta” (1 Petru 3:9). Noi trebuie sa le facem de cunoscut –prin ceea ce spunem, prin ceea ce facem si felul in care lucram la serviciul nostru- ca Dumnezeu rasplateste pe cei ce-L cauta” (Evrei 11:6).

CARACTERUL UNEI BISERICI SANATOASE- ,,INSUSIRILE ROBILOR”-CREDINCIOSIA

ionel — Mon, 16 Feb 2009 23:47:55 +0000

5.„Sa dea dovada de o desavarsita credinciosie” (2:10b)

In al cincilea rand, a da dovada de o credinciosie desavarsita descrie cea mai pretuita virtute a loialitatii. Pistos poate fi tradus credinta dar in acest context este de preferat sa fie redat „credinciosie”, referindu-se la munca facuta cu credinciosie, pe care un credincios se presupune ca o face. Se refera la corectitudinea si la demnitatea de a fi crezut, insusirea de a fi pe deplin vrednic de crezare, chiar si atunci cand cineva nu este supravegheat de stapan sau de patron.

A da dovada vine de la endeiknumi care inseamna „a continua sa explice, cu scopul de a demonstra sau a dovedi ceva”. Angajatul crestin nu trebuie sa-si paraseasca loialitatea cand se afla in nesiguranta, ci trebuie sa dea o evidenta ampla a acesteia.

va urma..

Lucrare de Misiune in Produlesti

ionel — Mon, 16 Feb 2009 12:10:17 +0000

Lucrarea de Misiune in Produlesti
Intentionam ca prin harul lui Dumnezeu in urmatorii 3 ani sa plantam o biserica in aceasta comuna. Lucrarea se desfasoara sub autoritatea comunitatii baptiste iar in prezent activitatea misionara este realizata de echipa Asociatiei Crestine Gloria Pro Deo.
In prezent ne intalnim in doua case ( Marti si Duminica) timp in care se predica Evanghelia.

Lucrarea este foarte incurajatoare….. am trimis doar cateva date despre Produlesti…. urmand ca la inceputul acestei saptamani sa impartasesc mai multe…

vizitati si siteurile noastre:
www.gloriaprodeo.ro
www.radiohope.ro

DATE:COMUNA PRODULESTI
JUDETUL DAMBOVITA

Istoric
Numit uneori si Prodilesti,satul exista la inceputul sec.XVI. La sfarsitul sec.XIX comuna Produlesti avea aceeasi organizare de azi,cuprinzand si satele Brosteni si Costestii din Deal cu care avea impreuna 1700 locuitori.
In 1980 comuna Produlesti avea o suprafata de 2933 ha din care:2450 ha pamant arabil,126 ha pasuni,127 ha fond forestier,100 ha se aflau in exploatarea IAS,iar 2003 ha in exploatarea CAP.
Populatia comunei in anii 1980-1981 insuma 4155 locuitori,repartizati la 1144 gospodarii.In acelasi timp functionau 5 unitati ale industriei cooperatiste si o moara.

Pozitia Geografica
Elemente ale cadrului natural

Comuna Produlesti este situate in zona central-sudica a judetului Dambovita si este constituita din trei sate: Produlesti (care este resedinta comunei), Costestii din Deal si Brosteni.
Se invecineaza la:
nord cu comuna Salcioara;
est cu comuna Salcioara;
sud cu comuna Branistea si Costestii din Vale;
vest cu comuna Matasaru.
Invatamant

Pe teritoriul comunei Produlesti exista : Scoala cu clasele I-IV si Gradinita in satul Brosteni: Scoala cu clasele I-VIII si Gradinita in satul Produlesti si Scoala cu clasele I-IV si Gradinita in satul Costestii din Deal.

Institutii
Institutiile care isi desfasoara activitatea pe raza comunei Produlesti sunt: Primaria, Politia,Dispensarul medical uman ,Dispensarul veterinar,Posta , Caminul Cultural.

Populatia
Populatia,la data recensamantului populatiei din anul 2002 era de 3542 locuitori repartizati la 1154 gospodarii.
Conform datelor statistice se constata o scadere a populatiei,in special datorita scaderii sporului natural,tendinta de migrare a populatiei spre orasele din zona fiind nesemnificativa in actuala perioada de tranzitie.

COSTIN ADRIAN DUMITRU

CONFERINTA

ionel — Mon, 16 Feb 2009 10:55:30 +0000

Sambata 21 februarie 2009 ,incepind cu ora 10, are loc la Biserica Crestina dupa Evanghelie din localitatea MORENI judetul Dimbovita, conferinta zonala [lunara]a Bisericilor Crestina dupa Evanghelie zona Dambovita.

Tema conferintei: Efeseni- capitolul 4.

CARACTERUL UNEI BISERICI SANATOASE- ,,INSUSIRILE ROBILOR”-SA NU FURE NIMIC

ionel — Sun, 15 Feb 2009 23:53:07 +0000

4.„sa nu fure nimic”

In al patrulea rand, un muncitor crestin, trebuie sa se arate cinstit-sa nu fure.

A fura (de la nophizo) inseamna literal „a pune deoparte pentru sine sau a-si insusi pe nedrept” si a fost folosit cu privire la furtul prin delapidare.

In timpurile moderne, multi muncitori au acces la fondurile si la proprietatea companiei, care este cu usurinta transpus in folosul personal. Multi altii, fura prin mijloace ca supunerea fata de diagramele de timp si rapoartele de cheltuieli marite,luarea din stoc pentru folosul personal de acasa, apelurile telefonice neautorizate de la oficiul telefonic si insusirea de calatorii neautorizate, cu masina firmei. Cand crestinii fac asemenea lucruri, actiunile lor nu numai ca nu sunt etice si pagubeste patronul din punct de vedere financiar, dar sunt deasemenea neduhovnicesti si deformeaza Numele Domnului si marturia lor.

De fapt, Anania si Safira au delapidat bani care apartineau bisericii, si prin urmare Domnului. Dupa ce au vandut mosioara, ei au dat numai o parte din castig apostolilor. Dar au declarat ca au dat intreaga suma. Asa cum Petru i-a explicat lui Anania, ei nu erau obligati sa vanda mosioara sau sa dea ceva din castig Domnului. Dar, dand mai putin decat au declrat, ei au mintit nu doar oamenii, ci pe Dumnezeu. (Fapte 5:1-4). Inselatoria lor a echivalat cu un furt si a fost atat de serioasa in ochii Domnului, incat i-a costat vietile lor si a produs „o mare frica [in] toata adunarea, si [in] toti cei ce au auzit aceste lucruri” (Fapte 5:11).

va urma..

CARACTERUL UNEI BISERICI SANATOASE- ,,INSUSIRILE ROBILOR”-SA NU INTOARCA VORBA

ionel — Sat, 14 Feb 2009 22:41:27 +0000

3.„sa nu le intoarca vorba” (2:9c)

In al treilea rand un muncitor crestin ar trebui sa fie respectuos fata de patronul lui in asa fel incat sa nu intoarca vorba. Antilega (a intoarce vorba) inseamna literal „a vorbi impotriva”, in sensul de a raspunde sau de a contrazice. Poarta ideea de „scandalagiu” , galcevitor sau obstructionist –cel putin in parte daca nu in intregime, doar de dragul de a fi dezagreabil. A intoarce vorba este opus lui a fi supus si placut.

Pavel a folosit acelasi verb in 1:9, in privinta membrilor bisericii care vor sa contrazica invatatura sanatoasa. In Romani 10:21, cuvantul este tradus „impotrivitor”. Si in Antiohia Pisidiei cand liderii au vazut ca „multi din iudeii si prozelitii evlaviosi au mers dupa Pavel si Barnaba” si ca „aproape toata cetatea s-a adunat ca sa auda Cuvantul lui Dumnezeu…s-au umplut de pizma vorbeau impotriva celor spuse de Pavel, si-l batjocoreau. (Fapte 13”43-45).

Forma substantivala (antilogia) a acestui verb este redata de doua ori in cartea Evrei, ca „neintelegere” (6:16; 7:7). Mai tarziu in aceeasi scrisoare, cuvantul este folosit ca „impotrivirea” pe care Hristos a suferit-o „din partea pacatosilor fata de Sine” (12:3), si este folosit de catre Iuda referindu-se la „rascoala lui Core” impotriva lui Moise (Iuda11; cf. Numeri 16).

In zilele noastre, de egoism si de inaltare de sine, a intoarce vorba este aproape un fel de a trai, pentru unii oameni, inclusiv din pacate, si pentru unii crestini.

Muncitorii de azi au mijloace legitime pentru a-si exprima plangerile unui patron, ceea ce sclavii din timpul Noului Testament nu si-ar fi putut imagina. Noi avem mult mai multe mijloace adecvate de a face acest lucru, decat muncitorii din societatea libera, chiar de acum un secol. Dar cand conducerea ia o decizie finala, acea decizie ar trebui sa fie acceptata si muncitorii ar trebui sa se supuna intrutotul, indiferent de cat de dezamagitoare sau necinstita pare sa fie. Insa daca metodele sau cerintele sunt prea apasatoare si implica sa facem ceva imoral sau nebiblic, sau in orice alt fel, este innacceptabila constiintei noastre, singura alternativa permisibila in acea problema este sa gasim un alt loc de munca.

va urma..

CARACTERUL UNEI BISERICI SANATOASE- ,,INSUSIRILE ROBILOR”-PLACUTI

ionel — Fri, 13 Feb 2009 22:01:06 +0000

2.„sa fie placuti” (2:9b)

In al doilea rand, un muncitor crestin ar trebui sa fie placut, supus cu desavarsire in munca lui. Placut traduce euarestos care in Noul Testament este aproape intotdeauna folosit ca fiind placut si acceptabil in fata lui Dumnezeu. Pavel ii sfatuieste pe credinciosi: „aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” (Romani 12:1-2). Mai tarziu, in aceeasi scrisoare, el scrie ca oricine are „neprihanire, pace si bucurie in Duhul Sfant …Slujeste lui Hristos, este placut inaintea lui Dumnezeu si cinstit de oameni” (Romani 14:17-18). Apostolul intotdeauna „s-a silit sa-I fie placut [lui Hristos], fie ca a ramas acasa, fie ca a plecat departe” (2 Cor 5:9). El a declarat ca daruirea plina de sacrificiu a credinciosilor filipeni a fost „un miros de bună mireasmă, o jertfă bine primită şi plăcută lui Dumnezeu.” (Fil 4:18). Ar trebui sa fie scopul oricarui crestin „sa cerceteze [sa creada si sa faca] ce este placut inaintea Domnului” (Efes 5:10).

Chir si la locul de munca Hristos este Supraveghetorul nostru suprem si in Cuvantul Sau, Pavel clarifica ca a fi placut Stapanului nostru ceresc, inseamna a fi placut stapanului nostru pamantesc sau patronului. Unii crestini motiveaza ca daca patronul lor este crestin, ei au obligatia speciala de a-i respecta si de a-i respecta, pentru ca noi „suntem una in Hristos Isus” (Galateni3:28). Dar egalitatea in domeniul spiritual nu se transpune legalitatii din domeniul pamantesc. „Iar cei ce au stăpâni credincioşi să nu-i dispreţuiască, sub cuvânt că sunt fraţi” le spune Pavel „ci să le slujească şi mai bine, tocmai fiindcă cei ce se bucură de binefacerile slujbei lor, sunt credincioşi şi prea iubiţi. Învaţă pe oameni aceste lucruri, şi spune-le apăsat.”(1 Tim 6:2)

Nu este gresit sa muncim din greu, sa facem o munca excelenta si sa cautam sa placem patronului nostru pentru a fi avansati si pentru a ne creste venitul. In spiritul dreptatii aceste motive sunt legitime. Dar ele nu ar trebui sa fie obiectivele cele mai inalte ale unui crestin. „mai presus de toate –mult mai presus de toate- ar trebui sa fie dorinta sincera si chiar in slujba sa facem ce este placut si acceptabil Domnului nostru.

va urma..

CARACTERUL UNEI BISERICI SANATOASE- ,,INSUSIRILE ROBILOR”-SUPUSI

ionel — Thu, 12 Feb 2009 21:36:27 +0000

1.„Sfătuieşte pe robi să fie supuşi stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile” (2:9a)

In primul rand, lucratorii crestini trebuie sa fie ascultatori, supusi stapanilor lor, patronilor lor. Hupotasso (a se supune) era adesea folosit de armata pentru a desemna relatia soldatului cu ofiterii. Relatia nu este conditionala sau optionala, ci absoluta si inevitabila. In punctul lui Dum,nezeu de vedere, obligatia muncitorilor crestini fata de patronii lor este neconditionata si universala. A fi supus traduce un verb imperativ pasiv, si prin urmare, este o porunca de supunere fata de cineva. Indiferent cat de necinstit poate fi un patron, sau cat de apasatoare poate fi o munca, crestinul, de buna voie se supune in toate lucrurile atata timp cat este angajat in acea slujba. Daca o situatie devine insuportabila, el ar trebui sa-si caute de munca in alta parte.

Supunerea corespunzatoare fata de autoritate este esentiala in familie, in care copii sunt supusi parintilor lor, (Efeseni 6:1; Col3:20). Supunerea este esentiala in guvernare, unde cetatenii trebuie sa respecte si sa acorde cinste conducatorilkor lor. (Romani 13:1-7; Tit 1:3). Este esentiala deasemenea la locul de munca. Un muncitor crestin, care este inainte de toate, preocupat de drepturile sale personale, si care participa la nesupunere si la intreruperea muncii, impotriva patronului, Il dezonoreaza pe Dumnezeu.

Stapanii tradus despotes, din care noi derivam cuvantul „despot”, denumeste o persoana cu autoritate si putere absoluta. Daca robii sunt obligati sa se supuna stapanilor lor, adesea cruzi si despotici, cu cat mai mult credinciosii liberi sunt obligati sa se supuna unui patron, chiar daca acela este lipsit de logica si arogant. (1 Petru 2:18-19)

va urma..

CARACTERUL UNEI BISERICI SANATOASE- ,,INSUSIRILE ROBILOR”-2

ionel — Thu, 12 Feb 2009 13:31:01 +0000

Sclavia era o componentă socială integrantă în lumea Greco-Romană din secolul I. Sclavii erau angajaţii care munceau pentru bunăstarea stăpânilor lor. Exista un sistem foarte bine dezvoltat de angajare. De fapt, întrega structură economică a Imperiului Roman depindea de sclavie. Pentru a înţelege sclavia, creştinii de astăzi trebuie să înlăture ideile lor preconcepute cu privire la sclavie.

În Orientul Apropiat din antichitate mare parte din munca câmpului de sezon şi din munca cu normă redusă, era făcută de muncitori închiriaţi cu ziua (cf Mat 20:1). Sclavii angajaţi permanent slujeau ca administratori (cf Luca 16:1), bucătari, meşteşugari şi învăţători, devenind parte din gospodărie aproape ca membrii ai familiei. În multe aspecte ei semănau cu slujitorii din era colonială a Americii.

Robii erau obţinuţi în câteva moduri diferite. Mulţi erau prizonieri de război (Num 31:7-35; Deut 20:10-14). Ei mai puteau fi câştigaţi (Ex 21:7; Lev 25:44-46). Unii oameni se vindeau pe ei înşişi ca sclavi (Lev 25:39; Deut 15:12-17), alţii erau vânduţi pentru a plăti datorii (2 Reg 4:1; Neem 5:1-8). Robii, mai puteau fi primiţi ca daruri (Gen 29:24), sau moşteniţi (Lev 25:46). Alţii, se năşteau sclavi şi rămâneau aşa.
mai mult…

CARACTERUL UNEI BISERICI SANATOASE- ,,INSUSIRILE ROBILOR”

ionel — Thu, 12 Feb 2009 11:22:34 +0000

„Sfătuieşte pe robi să fie supuşi stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba, să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvârşită credincioşie ca să facă în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.” Tit 2:9-10

Dulos (robi) se refera la sclavi, aceia care apartineau si erau controlati de stapanii lor.

Pavel nu se adreseaza conditiei de sclav. El nu ofera o opinie despre cinstea sau moralitatea ei de baza. El pur si simplu recunoaste ca ea exista si se ocupa de atitudinea pe care un rob crestin ar trebui sa o aiba in fata stapanului sau, chiar daca stapanul lui era credincios sau necredincios. mai mult…

Seminar: Bazele consilierii biblice la Alba Iulia

ionel — Sat, 07 Feb 2009 11:36:36 +0000

Biserica Crestina Baptista Cetatea din Alba Iulia organizeaza intre 23-27.02.2009 un curs de instruire in Consiliere Pastorala.

Co-organizator este Centrul de Consilere Biblica de la Biserica Harvest Bible Chapel din Chicago a carei pastor senior este James MacDonald, predicator si autor crestin tot mai publicat in Romania (Doamne, schimba-mi atitudinea pana nu e prea tarziu; Vreau cu adevarat sa ma schimb, Doamne ajuta-ma! ).

Ca un reper national, Biserica Metanoia Arad, pastorita de Cristian Barbosu, este filiala lor din Europa.

Durata cursului e de 5 zile, iar cursul se intinde pe 4 ani.

Scopul nostru este ca in cei 4 ani sa oferim pastorilor, misionarilor sau slujitorilor laici unelte pentru a putea sluji ca si consilieri spirituali in toate ramurile consilierii biblice (conflicte, familie, prapastia dintre generatii, etc.).

Mai multe detalii referitoare la temele abordate, inscriere si date de contact aflati pe blogul http://consilierebiblica.wordpress.com

Dorin Rus

Conferinta zonala a Bisericilor Crestine dupa EvanghelieDambovita-dupa

ionel — Sat, 31 Jan 2009 19:00:54 +0000

31 ianuarie 2009 ora 10 -14,30

Biserica Crestina dupa Evanghelie , localitatea Darmanesti judetul Dambovita

Conferinta zonala a Bisericilor Crestine dupa EvanghelieDambovita.

Au participat fratii lucratori din mai multe biserici:

Targoviste,Darmanesti,Baleni,Dragodana,Sperieteni,Moreni,Olari,Dragaesti,Fieni etc….

Strangerea a fost centrata pe Cuvantul lui Dumnezeu.

S-au studiat verset cu verset capitolele 2 si 3 din Efeseni,la care s’au adaugat multe texte paralele sau complementare din cuprinsul scripturilor,prezentarea revenind gazdelor prin fratele FANEL.

Dezbateri profunde ,pe baza cuvintelor din Efeseni capitolul 2 versetele 8,9,10 la care s-au adaugat Evrei 6 :1-8 cu privire la initiativa mantuirii dar si la puterea pastratoare a lui Dumnezeu pentru cei mantuiti.

De asemeni “Taina lui Dumnezeu” revelata de Efeseni 3:3, tinuta ascunsa de veacuri,dar descoperita in vremea apostolilor,taina la care si noi suntem partasi potrivit cu bogatia harului lui Dumnezeu,a incalzit inimile fratilor si a imbogatit cunostintele celor prezenti asa incat sa putem spune impreuna cu Pavel: “Iata de ce zice,imi plec genunchii inaintea Tatalui Domnului nostru Isus Hristos” (Efeseni 3:14).

In concluzie astfel de intalniri sunt o binecuvantare din partea lui Dumnezeu pentru toti cei prezenti ,aducind partasie, cunostinta si ,de ce nu , dorinta de cercetare si meditatie in lumina Cuvantului lui Dumnezeu……

A consemnat:TUDOR CONSTANTIN

CONFERINTA BISERICILOR CRESTINE DUPA EVANGHELIE-ZONA DAMBOVITA

ionel — Thu, 29 Jan 2009 14:42:41 +0000

Sambata 31 ianuarie 2009 ,incepind cu ora 10, are loc la Biserica Crestina dupa Evanghelie din localitatea Darmanesti judetul Dimbovita, conferinta zonala a Bisericilor Crestina dupa Evanghelie zona Dambovita.

Tema conferintei: Efeseni- capitolul 2.

CARACTERUL UNEI BISERICI SANATOASE-tinerii

ionel — Wed, 28 Jan 2009 07:40:43 +0000

„Sfătuieşte de asemenea pe tineri să fie cumpătaţi, şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură dă dovadă de curăţie, de vrednicie, de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de ruşine, şi să nu poată să spună nimic rău de noi.” (TIT.2:6-8 )

Sfatuieste traduce parakaleo care inseamna „a implora staruitor pe cineva”. Ca si in versetele 2 si 5, cumpatat poarta ideea ampla de a avea bun simt, judecata buna si control de sine. Asa cum batranii si femeile tinere trebuie sa fie cumpatate, asemenea trebuie sa fie si tinerii.

Pavel l-a sfatuit pe tanarul sau prieten Timotei: „Fugi de poftele tinereţii, şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată.” (2 Timotei 2:22). Petru porunceste tinerilor: „Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi, în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci “Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.”” (1 Petru 5:5).

Aceasta expresie in toate privintele, se refera la a fi cumpatat si scoate in evidenta multiplul scop al acestui sfat. Tinerii care de obicei sunt impulsivi, pasionali, ambitiosi, usuratici si uneori aroganti, trebuie sa invete sa fie controlati si sa arate bun simt si judecata in toate privintele.

„Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări.” Le-a reamintit Pavel credinciosilor din Corint „Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate veşteji.” (1 Corinteni 9:25). Deoarece stapanirea de sine este atat de importanta in trairea cu Domnul, chiar si acest mare apostol, dupa multi ani de slujire si sacrificiu plin de credinciosie pentru Domnul, si-a spus lui insusi: „Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt; ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.”(1 Cor 9:26-27).

Stapanirea de sine, un sinonim pentru cumpatare este o roada a Duhului.(Galateni 5:23). Cu ajutorul Duhului Sfant, tinerii, ca si ceilalti credinciosi, sunt imputerniciti sa stapaneasca toate domeniile vietii lor intr-un fel care Ii este placut Domnului.

CARACTERUL UNEI BISERICI SANATOASE-femeile tinere

ionel — Mon, 26 Jan 2009 23:36:10 +0000

„[să înveţe pe femeile mai tinere] să-şi iubească bărbaţii şi copiii; să fie cumpătate, cu viaţă curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.”

Desi Pavel foloseste termenul femei mai tinere este clar din context, ca vorbeste numai sotiilor, care sunt casatorite.

Nici un standard biblic nu este mai crunt atacat in zilele de astazi decat rolul stabilit de Dumnezeu pentru femeie in societate. Si nici un pasaj nu este mai mult ridiculizat si rastalmacit de catre dusmanii din Biserica, decat aceste doua versete.

Ca si multe influente lumesti, miscarea feminista a navalit in Biserica inclusiv in Biserica Evanghelica. In numele drepturilor femeilor, Cuvantul lui Dumnezeu este dezonorat ca fiind sexist(favorizeaza doar un sex), sovinist, si ca limiteaza in mod necinstit. Unele feministe sustin ca standardele asezate in aceste versete si in altele asemanatoare, erau orientate cultural conform timpului Noului Testament, sau erau pur si simplu conceptiile personale ale lui Pavel. In orice caz aceste concepte sunt considerate irelevante sau ca nu au legatura cu crestinii de astazi. Instituirea casatoriei si a familiei asezata de Dumnezeu, care sunt fundamentul de baza al unei societati sanatoase, sunt atacate ca ,vechi ,nerusinate, sau in cel mai bun caz ca inutile. In mod tragic, multi neganditori, crestini slab invatati, sunt sedusi de retorica feminista, sa creada ca rolul traditional al femeii -in familie, in societate si in Biserica- sunt demodate si apasatoare. Expresia „eliberarea femeii” suna atractiv si democratic, si la suprafata pare rezonabila si justificata. Ea are o atractie deosebita ,desigur, pentru femeile care se simt neapreciate, restrictionate, exploatate, persecutate si ingradite de rolul traditional si de obligatiile femeii.

Ar trebui inteles ca principiile de baza ale feminismului, nu-si au originea in societatea moderna, si nu au fost produse pur si simplu de ambitiile egoiste ale femeilor care au vrut sa fie libere, sa fie oricum doresc ele si sa faca orice doresc ele sa faca.Planul feminist este antic, si la baza este satanic. Este o erezie primitiva care face parte din strategia lui Satan, pentru subminarea si distrugerea planului lui Dumnezeu cu privire la omenire. Acest plan a inceput in Gradina Eden, cu ispitirea lui Satan si cu razvratirea Evei, in primul rand impotriva lui Dumnezeu si apoi impotriva sotului ei. Cand a ales sa-si urmeze drumul ei independent, a condus intreaga rasa in pacat si a facut eficace primul siretlic al lui Satan impotriva casatoriei si impotriva familiei .

Feminismul radical, cu homosexualitatea, lui cu libertatea sexuala, si cu asaltul asupra diferentelor de gen si asupra definitiilor familiei, a influentat puternic majoritatea denominatiunilor crestine, asa cum se vede in cresterea rapida a practicii de ordinare a femeilor in preotie sau pastoratie .din zilele noastre… CONTINUARE….

CARACTERUL UNEI BISERICI SANATOASE-femeile in varsta

ionel — Mon, 26 Jan 2009 11:49:03 +0000

„Spune că femeile în vârstă trebui ie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin, să înveţe pe alţii ce este bine, ca să înveţe pe femeile mai tinere”(2;3-4a).

Ca si batranii, femeilor in varsta din biserica trebuie sa li se acorde respect deosebit, si stima datorita varstei lor inaintate. Prima porunca insotita de o fagaduinta” cere cinste atat mamei cat si tatalui (Efes 6:2; cf Exod 20:12) si pedeapsa sub Vechiul Legamant pentru lovirea oricaruia dintre parinti, era moartea (Exod 21:15). Chiar atunci cand o femeie in varsta face ceva care este gresit in mod serios, ea ar trebui sa fie mustrata cu dragoste ca o mama (1Tim 5:2).

In pasajul abia citat, Pavel nu indica insusirea unui asemenea respect care se aplica chiar si unei persoane in varsta care este imatura si nechibzuita. Cand apostolul a crezut ca este necesar sa mustre public pe Evodia si pe Sintichia, el le-a indemnat ingaduitor „sa fie cu un gand in Domnul” si i-a cerut unui neidentificat „adevarat tovaras de jug…..sa vina in ajutorul femeilor acelora care au lucrat impreuna cu el pentru Evanghelie”(Fil 4;2-3).

Pavel nu specifica varsta unei femei care ar fi putut sa se califice ca fiind in varsta. Dar nasterea de copii in mod normal se sfarseste la varsta de 40-45 ani, si in mod corespunzator, cresterea de copii, se sfarseste la varsta de 60-65 ani. De aceea pare rezonabil sa consideram ca femeie in varsta se refera la o femeie care are cel putin 60 de ani. Aceasta este varsta pe care o mentioneaza Pavel in prima sa scrisoare catre Timotei, in privinta vaduvelor care se califica sa fie puse pe lista celor care primesc ajutor financiar de la biserica. (1Tim 5:9).

Asemenea femei in varsta evlavioase, sunt o resursa spirituala bogata, in biserica si merita stima si respect deosebit. Deaceea a declarat Pavel ca o vaduva crestina, mai batrana de 60 de ani, care nu are familie sa o ingrijeasca, si care „si-a pus nadejdea in Dumnezeu, si staruieste zi si noapte in cereri si rugaciuni” care a fost o sotie si o mama credincioasa si evlavioasa si care „a fost primitoare de oaspeti….a spalat picioarele sfintilor ….a ajutat pe cei nenorociti….si a dat ajutor la orice fapta buna” nu numai ca trebuie sa fie cinstita de catre biserica, dar trebuie sa fie ajutata financiar deasemenea. (1Tim 5:3-10).

In timpul Noului Testament, femeile in varsta slujeau biserica diferite feluri. Asa cum a mentionat Pavel, in pasajul prezent, un rol cheie al femeilor in varsta era sa invete si sa incurajeze pe femeile tinere in lucrurile Domnului. Ele deasemenea isi slujeau una alteia si femeilor din biserica de orice varsta, singure, casatorite sau vaduve. Ele vizitau bolnavii si pe cei inchisi. Acordau ospitalitate crestinilor care erau in calatorie, in special acelora care erau int-un anumit fel slujitori.

Pavel enumera cateva insusiri care ar trebui sa caracterizeze femeile in varsta.

1.In primul rand ele trebuie sa aiba o purtare cuviincioasa. Purtare cuviincioasa, traduce un singur cuvant grecesc,hieroprepes folosit doar in locul acesta in Noul Testament. Cuvantul are intelesul de baza de a fi preot, si se refera la ceva care este corespunzator si sfant. Femeile in varsta trebuie sa fie exemple vrednice de sfintenie.

Ana ilustreaza o asemenea virtute. Fiind „văduvă, şi în vârstă de optzeci şi patru de ani, Ana nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni” (Luca 2:37). Pentru ca a trait atat de credincios in Domnul, Duhul Sfant a invrednicit-o sa recunoasca imediat pe pruncul Isus, cand Iosif si Maria L-au adus la templu. In momentul in care L-a vazut „A venit şi ea în acelaşi ceas, şi a început să laude pe Dumnezeu, şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mântuirea Ierusalimului.”(Luca 2:38).

Femeile care au o purtare cuviincioasa „se îmbraca în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase” si ele să înveţe în tăcere, cu toată supunerea.” (1Timotei 2:9-11). Ele sunt femei care purtand un copil au inlaturat pata pacatului Evei si au trait „cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie.”(v.15). CONTINUARE…

CARACTERUL UNEI BISERICI SANATOASE-batrini

ionel — Mon, 26 Jan 2009 11:26:57 +0000

Tit 2:2-10 Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare. Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine, ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţi şi copiii; să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu. Sfătuieşte de asemenea pe tineri să fie cumpătaţi, şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie, de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de ruşine, şi să nu poată să spună nimic rău de noi. Sfătuieşte pe robi să fie supuşi stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba, să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvârşită credincioşie, ca să facă în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.

In Tit, 2:2-10, Duhul Sfant recomanda o serie de cerinte pentru consolidare, care sunt necesare pentru membrii unei biserici sanatoase, cu copul de a avea un impact evanghelistic.

Modelele unei vietii sfinte, care are o marturisire eficace, sunt aratate aici, ca semne distincte ale grupurilor de crestini carora li se adreseaza in aceste versete : batrani (v2), femeile in varsta (v3-4a), femeile tinere (v4b-5 ), tinerii (v6-8 ) si robii/angajatii (v9-10 ).

1.BATRANII

„cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.”(2:2)

Varsta inaintata, este adesea asociata cu lucruri ca maturitatea, intelepciunea si rabdarea. In mod normal „La bătrâni se găseşte înţelepciunea şi într-o viaţă lungă e priceperea.”(Iov 12:12). Dar nu se intampla intotdeauna asa. Varsta inaintata, in mod normal aduce descresterea energiei vederea si auzul slabit, mai multe raceli si dureri, si adesea mai multa depresie, lipsa de speranta si cinism. In ultimul capitol al cartii Eclesiastul, ni se spune: „Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii, când vei zice: “Nu găsesc nici o plăcere în ei”;. până nu se întunecă soarele, şi lumina, luna şi stelele, şi până nu se întorc norii îndată după ploaie; până nu încep să tremure paznicii casei (mâinile), şi să se încovoaie cele tari (picioarele); până nu se opresc cei ce macină (dinţii), căci s-au împuţinat; până nu se întunecă cei ce se uită pe ferestre (ochii);” (12:1-3).

Pe cat imbatranim schimbarile sunt greu de acceptat. Viata devine cu greu implinitoare, cu greu satisfacatoare ci mai mult deziluzionanta. Este usor sa devii un produs al obiceiurilor, si cu cat un obicei este practicat mai indelung, cu atat devine mai adanc inradacinat si mai cumplit. Pacatele coplesitoare pot deveni o asemenea parte integrala a vietii de zi cu zi, incat ele inceteaza sa mai fie recunoscute ca pacate vreodata.

Pentru un crestin, oricum, varsta inaintata ar trebui sa aduca o dragoste mai mare pentru Dumnezeu, si pentru lucrurile sfinte ale lui Dumnezeu. Aceia care au umblat cu Hristos muti ani de zile, ar trebui sa se bucure de privilegiul si de speranta ca Il vor vedea. O biserica ar trebui sa pretuiasca si sa-i respecte pe aceia care au petrecut multi ani in partasie cu Domnul, in studierea Cuvantului Sau, si in slujirea Bisericii Sale. O biserica este binecuvantata cand are credinciosi care pot spune ca Pavel : „. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa”.(2Tim 4:7), si care se pot ruga: „Dumnezeule, Tu m-ai învăţat din tinereţe, şi până acum eu vestesc minunile Tale.”(Ps 71:17)

Moise era in varsta de 80 de ani, cand Dumnezeu l-a chemat sa scoata poporul din robia egipteana si sa-l conduca in Tara Promisa. Dar, ca si neputinta sa de a vorbi (Exod 4:10-12), varsta inaintata nu l-a scutit de la lucrarea lui Dumnezeu.

La varsta de 83 de ani, -dupa ce a calatorit aproximativ 325000 km calare pe un cal, a predicat mai mult de 40000 de predici, si a produs 200 de carti si pamflete, – John Wesley, a regretat ca nu a reusit sa citesca si sa scrie mai mult de 15 ore pe zi, cu ochi sai, care erau prea obositi sa mai depuna efort. Dupa cea de-a 86-a aniversare, el a acceptat treptat sa se odihnesca in patul sau pana la 5:30 dimineata.

Batranii sfinti si evlaviosi care aduc intarire, stabilitate si intelepciune unei biserici ar trebui sa fie pretuiti. Israelului din vechime, Domnul i-a spus; „Să te scoli înaintea perilor albi şi să cinsteşti pe bătrân.”(Lev 19:32; cfProv 16:31). Cei evlaviosi sunt asigurati ca „Ei aduc roade şi la bătrâneţe, sunt plini de suc şi verzi”(Ps 92: 14) si „Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.(Prov 4: 18). Varsta inaintata, nu face un credincios mai evlavios, mai credincios mai multumit sau mai util in lucrarea Domnului. Asa cum redomandarile lui Pavel din aceste versete indica faptul ca si batranii chiar, uneori trebuie sa fie sfatuiti pentru a arata anumite virtuti de baza.

Toti batranii trebuie sa traiasca vieti sfinte, exemplare inaintea Domnului, inaintea bisericii si inaintea lumii. Ei trebuie sa paraseasca nepasarea, impetuozitatea, nechibzuinta si instabilitatea care sunt caracteristice tinerilor.

1.In primul rand ei trebuie sa fie treji. Adjectivul nephalios (treaz), are ideea de baza, de a fi neafectat de betie. In Noul Testament, este folosit metaforic cu privire la cineva care este moderat. (1 Tim 3:2,11). O persoana treaza , evita extravaganta si indulgenta. Pavel si Petru au folosit un cuvant inrudit, cand i-au sfatuit pe credinciosi, sa-si vina in fire (1Cor 15:34; cf 1Pet 1:13; 4:7).

Batranul treaz, este capabil sa deosebeasca mai clar care lucruri sunt de o importanta si de o valoare mai mare. El foloseste timpul sau, banii sai, si energia sa cu mai multa grija si selectiv decat ca atunci cand era mai tanar si mai putin matur. Prioritatile lui sunt in ordinea corecta, si este multumit cu lucrurile necesare si simple.

CONTINUARE …

Rugaciunea rostita de Rick Warren

ionel — Fri, 23 Jan 2009 06:21:12 +0000

Rugaciunea rostita de Rick Warren arata cu o evidenta de netagaduit cine este Conducatorul. Finalul ne va gasi in fata Lui la judecata de aceea trebuie cu bagare de seama sa folosim timpul incredintat spre administrare. Dincolo de unele comentarii tendentioase rugaciuea acestui pastor evanghelic este remarcabila. Atinge elemente esentiale privitoare la atributele divine si la lucrarea mantuitoare realizata prin Fiul, Isus Hristos. Scriptura este onorata ca autoritate finala iar Dumnezeul lui Israel marturisit ca singurul Dumnezeu adevarat. Rugaciunea lui Rick Warren puncteaza clar ca exista UNUL mai mare decat Barack Obama, Isus.

Puteti citi mai jos rugaciunea rostita cu ocazia investirii primului presedinte de culoare din istoria Statelor Unite ale Americii.

Atotputernicule Dumnezeu, Tatăl nostru, tot ceea ce vedem şi tot ceea ce nu putem vedea există numai prin Tine. Totul vine de la Tine, totul îţi aparţine, totul există pentru gloria Ta. Istoria este povestea Ta. Scriptura ne spune: “Ai auzit, oh Israel, Domnul este Dumnezeul nostru, Domnul este unul singur“. Iar Tu eşti plin de compasiune şi milostiv şi iubesti toată lumea pe care ai făcut-o. Acum ne bucurăm astăzi, în America, nu numai de transferul paşnic de putere pentru 43-a oara, dar am sărbătorit un punct de cotitură în istorie cu inaugurarea primului nostru preşedinte Afro-American al Statelor Unite. Noi suntem recunoscători ca trăim pe acest pământ, un tărâm de inegalabila posibilitate, unde fiul unui imigrant african poate conduce la cel mai înalt nivel de conducere. Şi noi ştim astăzi că Dr. King şi un mare nor de martori strigă de bucurie în ceruri. Dă-ne pentru noul preşedinte, Barack Obama, înţelepciunea de a ne conduce pe noi cu umilinţă, curajul de a ne conduce pe noi cu integritate, cu compasiune, pentru a ne conduce pe noi cu generozitate. Binecuvântează-l şi protejează-l pe el, familia sa, pe vicepreşedintele Biden, Cabinetul şi pe fiecare dintre liderii liber aleşi. Ajută-ne, oh Doamne, să ne amintim că suntem americani. Uniţi nu de rasă sau religie sau de sânge, ci de angajamentul nostru pentru libertate şi justiţie pentru toţi. Când ne vom concentra pe noi înşine, când ne vom lupta unii cu alţii, atunci când am uitat de tine, iartă-ne. Când vom presupune că măreţia şi prosperitatea noastră este numai a noastra, ne iartă. Atunci când nu reuşim să tratam semenii noştri ca fiinţe umane şi tot pământul cu respectul pe care îl merită, iartă-ne. Şi, după cum ne confruntăm cu aceste zile grele ce ne stau înainte, fie să avem o renaştere a clarităţii în scopurile noastre, responsabilitate în acţiunile noastre, umilinţă în abordările noastre şi politeţe în atitudinile noastre, chiar şi atunci când suntem diferiţi. Ajută-ne de a împărtăşi, de a servi şi de a căuta binele comun al tuturor. Fie ca toţi oamenii de bună-credinţă să se unească pentru a lucra pentru o naţiune mai corectă, mai sănătoasă şi mai prosperă şi o planetă paşnică. Şi fie să nu uitam că într-o zi, toate naţiunile, toţi oamenii vor da socoteală înaintea Ta. Acum dedicăm preşedintele nostru şi pe soţia sa Michelle şi fiicele sale, Malia şi Sasha, în grija Ta iubitoare. Cer umil acest lucru în Numele Celui care mi-a schimbat viaţa – Yeshua, Esa, Jesus, Isus, care ne-a învăţat să ne rugăm: “Tatăl nostru, care eşti în ceruri, Sfinţească-se numele Tau. Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă greşelile noastre precum iertăm şi noi celor ce ne greşesc. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău, căci a Ta este împărăţia şi puterea şi gloria în veci. Amin.

sursa:Este UNUL mai mare ca Barack Obama

DE PE FORUM…- credo.ro catehismul

ionel — Tue, 20 Jan 2009 07:48:41 +0000

Am parcurs si eu pe credo.ro catehismul, ca sa ma eliberez de preconceptiile cu privire la ortodoxie.
Astfel, m-am hotarat sa fac o recenzie

Catehismul ortodox este cartea in care se cuprinde pe scurt invatatura de credinta a Bisericii Ortodoxe. Ce bine ca exista asa ceva pe net!

Citat:

2. Ce inseamna ortodox si Ortodoxie?
Ortodox inseamna dreptcredincios sau dreptmaritor. Ortodox este acela care are in sufletul sau dreapta credinta in Dumnezeu, care se inchina dupa cuviinta lui Dumnezeu si care traieste dupa poruncile Lui.
Ortodoxia este dreapta invatatura de credinta, de inchinare si de traire, pe care Dumnezeu a descoperit-o lumii, la inceput, in chip mai general, prin alesii Sai din poporul evreu, pana la venirea Mantuitorului, si apoi, in chip lamurit, prin Domnul nostru Iisus Hristos.
Invatatura aceasta este tinuta de Sfanta noastra Biserica Ortodoxa, fara stirbiri si fara adaugiri omenesti, adica asa cum a descoperit-o Mantuitorul, cum au vestit-o Sfintii Apostoli, cum au talmacit-o Sfintii Parinti si cum au propovaduit-o slujitorii bisericesti din neam in neam, pana in zilele noastre.
Prima propozitie e adevarata, si a doua e buna in prisma definitiei. Chiar si alineatul doi suna bine. Dar:
“Invatatura aceasta este tinuta de Sfanta noastra Biserica Ortodoxa, fara stirbiri si fara adaugiri omenesti, adica asa cum a descoperit-o Mantuitorul,”
fain
cum au vestit-o Sfintii Apostoli,
da
cum au talmacit-o Sfintii Parinti
hmmm… se accepta doar intrepretarea unui grup special de oameni…
si cum au propovaduit-o slujitorii bisericesti din neam in neam, pana in zilele noastre.
ce? adica slujitorii bisericesti au propovaduit-o fara stirbiri si fara adaugiri omenesti, intotdeauna. De cand se garanteaza infailibilitatea preotilor? Poate ca ei doar citesc interpretarile Sfintilor Parinti si Evanghelia si nu predica niciodata… e, poate asta e. (daca e asa, sunt alte probleme…)mai mult…..

INSUSIRILE BATRINILOR-priceperea de a invata pe altii

ionel — Sat, 17 Jan 2009 16:42:59 +0000

„sã se tinã de Cuvîntul adevãrat, care este potrivit cu învãtãtura, pentruca sã fie în stare sã sfãtuiascã în învãtãtura sãnãtoasã, si sã înfrunte pe potrivnici.”(1:9)

4. A patra insusire - pricepere de a invata pe altii

De-a lungul epistolelor pastorale (1,2 Timotei si Tit) apostolul Pavel accentueaza in mod repetat, importanta hotaratoare ca presbiterii si priveghetorii sa predice, sa invete si sa apere adevarul lui Dumnezeu, cu grija si din plin.

Predicarea si invatatura sunt mult asemanatoare in continut, dar se disting in primul rand, prin natura prezentarii.

Predicarea inseamna proclamarea publica a adevarului, cu scopul de a misca vointa ascultatorilor, ca acestia sa raspunda.

Invatatura este data mai mult cu scopul de a face mintea sa inteleaga.

Predica implica mustrare si sfatuire, in timp ce invatatura include lamurire si explicare.CONTINUARE AICI…

INSUSIRILE BATRINILOR-CARACTERUL GENERAL[3]

ionel — Fri, 16 Jan 2009 10:00:37 +0000

Sase trasaturi pozitive ale caracterului general

„ci sa fie primitor de oaspeti, iubitor de bine, cumpatat, drept, sfant, infranat;” (TIT-1:8 )

1. In primul rand un pastor trebuie sa fie primitor de oaspeti .Philoxenos (primior de oaspeti) este compus din philos (dragoste ) si xenos (strain). O persoana care este primitoare de oaspeti acorda ajutor practic oricui are nevoie, prieten sau strain, credincios sau necredincios. El isi ofera timpul, resursele sale de bunavoie si sprijinul sau, pentru a indeplini nevoile altora.

Domnul Isus a infasisat ospitalitatea spunand: „Cand dai un pranz sau o cina, sa nu chemi pe prietenii tai, nici pe fratii tai, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogati, ca nu cumva sa te cheme si ei la randul lor pe tine, si sa iei astfel o rasplata pentru ce ai facut. Ci cand dai o masa, chema pe saraci, pe schilozi, pe orbi. Si va fi ferice de tine, pentru ca ei n-au cu ce sa-ti rasplateasca; dar ti se va rasplati la invierea celor neprihaniti” (Luca 14:12-14). Domnul nu spunea, bineinteles ca nu trebuie sa invitam niciodata rude sau prieteni la masa. El a scos in evidenta ca adevaratul test al evlaviei, al ospitalitatii jertfitoare nu este ceea ce facem noi pentru aceia pe care ii vrem in jurul nostru sau pentru aceia care probabil, sunt in stare sa ne rasplateasca in vreun fel, ci este ceea ce facem noi pentru altii numai din pricina preocuparii noastre sincere pentru binele lor.

Pavel i-a sfatuit pe crestinii din Galatia: „Asadar, cat avem prilej, sa facem bine la toti, si mai ales fratilor in credinta.” (Galateni 6:10). Acordand „primire de oaspeti… unii prin ea au gazduit fara sa stie pe ingeri” (Evrei 12:2). Fiecare crestin ar trebui sa practice primirea de oaspeti (Romani 12:13), mai ales unul fata de altul (1 Petru 4:9). Si, altfel spus, liderii de biserica trebuie sa se dea exemplu pentru alti crestini, cu scopul de a fi urmati. (1 Timotei 3:2 )CONTINUARE AICI..

INSUSIRILE BATRINILOR-CARACTERUL GENERAL[2]

ionel — Fri, 16 Jan 2009 03:10:19 +0000

“caci episcopul ca econom al lui Dumnezeu trebuie sa fie fara prihana; nu incapatanat, nici manios, nici dedat la vin, nici bataus, nici lacom de castig marsav” (TIT-1:7)

Pavel enumera aici cinci atribute negative:

1.Primul atribut specific care ar trebui sa caracterizeze un presbiter credincios ar fi acela ca nu este incapatanat.

Incapatanat este traducerea lui authade un adjectiv puternic de obicei, care denota un arogant, egoist, care isi impune cu tarie vointa lui, netinand in seama de cum altii ar putea fi ascultati. Mandria egoista este intr-un fel sau altul radacina tuturor pacatelor, deoarece nu numai ca desconsidera interesele si bunastarea celorlalti oameni, dar chiar mai important, desconsidera voia lui Dumnezeu si inlocuieste scopul si slava Sa cu scopul si slava oamenilor.

Petru descrie rautatea extrema si sfarsitul periculos al acelora a caror voie nestapanita ii conduce :

Domnul stie sa izbaveasca din incercare pe oamenii cucernici, si sa pastreze pe cei nelegiuiti ca sa fie pedepsiti in ziua judecatii: mai ales pe cei ce in pofta lor necurata, umbla poftind trupul altuia si dispretuiesc stapanirea. Ca niste indrazneti si incapatanati (authade) ce sunt, ei nu se tem sa batjocoreasca dregatoriile…ca niste dobitoace fara minte, din fire sortite sa fie prinse si nimicite, batjocorind ce nu cunosc vor pieri in insasi stricaciunea lor… le scapara ochii de preacurvie si nu se satura de pacatuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsa la lacomie, sunt niste blestemati…oamenii acestia sunt niste fantani fara apa, niste nori alungati de furtuna:lor le este pastrata negura intunerecului.Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc cu poftele carnii si cu desfranari, pe cei ce abia au scapat de cei ce traiesc in ratacire”(2Pet 2:9-10; 12,14,17-18).

Lumea de obicei, se uita dupa persoane agresive, pline de sine, pentru un post de conducere.

Dar aceste caracteristici, descalifica un barbat pentu conducerea bisericii, unde un om incapatanat nu are loc. Fiecare credincios, si cu siguranta fiecare conducator de biserica trebuie sa lupte continuu in razboiul impotriva poftei carnale, a realizarii proprii si a gloriei de sine. Dupa ce i-a mustrat pe Iacov, pe Ioan si pe mama lor pentru ca a cautat locurile de onoare langa Domnul Isus in Imparatia Sa pentru acesti doi barbati, Domnul a spus: „Stiti ca domnitorii neamurilor domnesc peste ele, si mai marii lor le poruncesc cu stapanire. Intre voi, sa nu fie asa. Ci oricare va vrea sa fie mare intre voi, sa fie slujitorul vostru; si oricare va vrea sa fie cel dintai intre voi, sa va fie rob; pentru ca nici Fiul Omului n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-Si dea viata ca rascumparare pentru multi” (Mat 20:25-28).

<>.

INSUSIRILE BATRINILOR-CARACTERUL GENERAL[1]

ionel — Thu, 15 Jan 2009 13:58:35 +0000

3.CARACTER GENERAL

“caci episcopul ca econom al lui Dumnezeu trebuie sa fie fara prihana; nu incapatanat, nici manios, nici dedat la vin, nici bataus, nici lacom de castig marsav; ci sa fie primitor de oaspeti, iubitor de bine, cumpatat, drept, sfant, infranat; sa se tina de Cuvantul adevarat care este potrivit cu invatatura, pentru ca sa ie in stare sa sfatuiasca in invatatura sanatoasa si sa infrunte pe potrivnici” (1:7-9)

A treia categorie specifica a insusirilor pentru slujba de presbiter este caracterul general.

In aceste doua versete Pavel enumera cinci atribute negative si sase pozitive, care il desemneaza pe pastor.

Priveghetor este un titlu inlocuitor pentru presbiter, termen pe care Pavel l-a folosit abia in versetul 5 cu privire la aceeasi persoana.Episcopos (priveghetor) se refera literal la cineva care vede, care priveste peste altii.

In cultura antica a Greciei, cuvantul era adesea folosit pentru dumnezeii pagani care se presupune ca priveau peste inchinatorii lor si peste natiunea lor. A fost deasemenea folosit pentru preotii umani care reprezentau o zeitate. Pavel foloseste termenul pentru a scoate in evidenta responsabilitatile slujbei pe care pastorii trebuie sa le indeplineasca.

In rolul de priveghetor, presbiterii sunt conducatori si aparatori morali si spirituali ai bisericii. Ei „trebuie sa pastoreasca Biserica Domnului pe care a castigat-o cu Insusi sangele Sau” (Fapte 20:28 ) si trebuie „sa fie fara prihana, barbatul unei singure neveste, cumpatat, intelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeti, in stare sa invete pe altii” (1 Timotei 3:2).

Desi nu foloseste termenul episcopos scriitorul epistolei catre Evrei vorbea in mod evident despre acea datorie pastorala, poruncindu-le credinciosilor: „Ascultati de mai marii vostrii si fiti-le supusi, caci ei privegheaza asupra sufletelor voastre, ca unii care au sa dea socoteala de ele” (Evrei 13:17; cf v.7) Folosind verbul inrudit episkopeo Petru i-a sfatuit pe „fratii sai presbiteri: ,Pastoriti turma lui Dumnezeu care este sub paza voastra nu de sila ci de buna voie, dupa voia lui Dumnezeu; nu pentru un castig marsav ci cu lepadare de sine”(1 Petru 5:2). El deasemenea Il numeste pe Domnul „Pastorul si Episcopul (episcopos) sufletelor voastre. (1 Petru 2:25).<>

INSUSIRILE BATRINILOR-CONDUCERE FAMILIALA

ionel — Thu, 15 Jan 2009 12:48:28 +0000

2. CONDUCERE FAMILIALA

„avand copii credinciosi care sa nu fie invinuiti de destrabalare sau neascultare”(1:6 c)

A doua insusire specifica a unui presbiter, care este mentionata aici, este aceea a conducerii familiale. Un barbat care nu poate conduce familia sa, atat moral cat si spiritual, nu poate conduce o intreaga biserica.

Pentru a descoperi daca un barbat se califica pentru conducere in biserica, trebuie sa privim intai la influenta asupra copiilor. Pentru a afla daca el este capabil sa conduca nemantuitii la credinta in Hristos si sa-i ajute sa creasca in ascultare si sfintenie, pur si simplu examineaza-i eficacitatea eforturilor in cazul copiilor lui.

Copil este traducerea lui teknon si se refera la un copil de orice varsta. Pavel tocmai se referise la Tit, un barbat, ca la „adevaratul sau copil (teknon)in credinta”(v.4). Referirea sa imediata la destrabalare sugereaza cu tarie ca el s-a gandit in primul rand la copiii mari sau aproape mari. Chiar si niste copii foarte mici pot crede in Hristos, si cu siguranta ca pot fi si rebeli. Dar ei nu pot fi vinovati de destrabalare in adevaratul sens al Cuvantului.

In casa presbiterului in mod special, un copil care este destul de varstnic pentru a fi salvat dar nu este, cu greu poate fi considerat credincios.

Daca copilul unui barbat este prea tanar ca sa inteleaga Evanghelia si sa se increada in Hristos ca salvator al sau, atunci standardul dat lui Timotei, se aplica.Un priveghetor sau un presbiter trebuie „sa-si chiverniseasca bine casa, si sa-si tina copii in supunere cu toata cuviinta.Caci daca cineva nu stie sa-si carmuiasca bine casa lui, cum va ingriji de Biserica lui Dumneeu? „(1Tim 3:4-5; cf v 12). Pe cat copilul creste si nu este tinut sub control, cerinta din Tit capitolul 1 intra in aplicare.<>

INSUSIRILE BATRINILOR-MORALITATE SEXUALA

ionel — Wed, 14 Jan 2009 10:30:23 +0000

MORALITATE SEXUALA

„barbat al unei singure neveste”(6b)

1. Prima insusire specifica a unui presbiter este sa fie barbat al unei singure neveste. Greaca din spatele acestei expresii este redata mai literal: „un barbat cu o singura femeie” sau „sau un sot cu o singura nevasta”

Pentru ca aceasta insusire se interpreteaza adesea gresit, este important sa notez un numar de lucruri pe care acest cuvant nu-l semnifica. Cu toate ca poligamia este interzisa clar in Noul Testament (cf 1 Cor 7:2), nu acest lucru il puncteaza Pavel aici. A fi casatorit cu o singura sotie se aplica tuturor credinciosilor, nu numai liderilor bisericii. Nu se refera nici la un vaduv care s-a recasatorit, practica perfect admisibila (Rom 7:1-3; 1Cor7:39; 1Tim 5:14). Pavel nici nu spune ca un presbiter trebuie a fie casatorit. Daca aceasta era parerea lui, el putea pur si simplu sa ne faca de cunoscut. Mai mult chiar, Pavel a putut foarte bine sa fie presbiter in Antiohia, inainte ca sa paseasca in slujba apostoliei (cf Fapte 13:1), si aparent el nu a fost casatorit (cf 1 Cor 9:5).

In plus, apostolul nu se refera aici explicit la divort, nici macar nu l-a mentionat. Este posibil oricum, ca Pavel sa includa un divort nebiblic. In timpul Noului Testament divortul era preganat printre iudei, precum si printre neamuri. Desi Dumnezeu uraste divortul (Maleahi 2:16), El il permite plin de ingaduita in anumite circumstante bine definite. Domnul Isus a declarat ca adulterul unuia dintre soti permite partenerului nevinovat sa se recasatoreasca: „Dar Eu va spun ca orisicine isi va lasa nevasta, afara numai de pricina de curvie, ii da prilej sa preacurveasca” (Matei 5:32). Sub calauzire divina, Pavel a spus: „Daca cel necredincios vrea sa se desparta, sa se desparta; in imprejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legati: Dumnezeu ne-a chemat sa traim in pace” (1 Cor 7:15).

A fi barbatul unei singure neveste se refera la unicitatea credinciosiei unui barabat fata de o femeie care este sotia lui, si implica puritate sexuala atat in interior cat si in exterior. Este foarte posibil, in general, ca un sot sa fie casatorit cu o singura femeie si sa nu fie inca un barbat cu o singura femeie

Continuare aici….

INSUSIRILE BATRINILOR [2]…

ionel — Wed, 14 Jan 2009 09:52:57 +0000

O REPUTATIE PUBLICA NEPATATA

„daca este cineva fara prihana”(1:6-8 )

Anenkletos (fara prihana) este format din prefixul negativ a si din verbul enkaleo (a chema la o datorie) si poarta ideea de a fi fara prihana. In Dictionarul expozitiv al cuvintelor Noului Testament, W. E. Vine, observa ca acest termen „nu presupune doar achitare, ci si absenta oricarei invinuiri sau acuzatii impotriva vreunei persoane”.

Pavel nu vorbeste despre perfectiunea fara de pacat, dar declara ca liderii Bisericii lui Hristos nu trebuie sa aiba vreun cusur pacatos in vietile lor. Nu trebuie sa fie nimic in viata lor care sa-i descalifice ca modele de caracter moral si spiritual. Ei trebuie doar sa invete si sa predice drept, dar deasemenea trebuie sa traiasca drept. Pavel il insarcineaza pe Timotei „ca in vorbire, in purtare, in dragoste, in credinta, in curatie” el trebuia sa se dea pe sine insusi „pilda pentru credinciosi (1 Timotei 4:12).

Dumnezeu cheama pe toti presbiterii sa fie conducatori evlaviosi, barbati care prin vietile lor exemplare, precum si prin invatatura si predica lor sanatoasa stabilesc un sablon de virtute si devotare fata de Domnul, pentru ca alti credinciosi sa-L urmeze.

Continuare aici….

INSUSIRILE BATRINILOR…[1]

ionel — Wed, 14 Jan 2009 07:12:48 +0000

„Te-am lasat in Creta, ca sa pui in randuiala ce mai ramane de randuit, si sa asezi presbiteri in fiecare cetate, dupa cum ti-am poruncit: daca este cineva fara prihana, barbat al unei singure neveste, avand copii credinciosi, care sa nu fie invinuiti de destrabalare sau neascultare. Caci episcopul, ca econom al lui Dumnezeu, trebuie sa fie fara prihana; nu incapatanat, nici manios, nici dedat la vin, nici bataus, nici lacom de castig marsav; ci sa fie primitor de oaspeti, iubitor de bine, cumpatat, drept, sfant, infranat; sa se tina de Cuvantul adevarat, care este potrivit cu invatatura, pentru ca sa fie in stare sa sfatuiasca in invatatura sanatoasa, si sa infrunte pe potrivnici” (TIT;1:5-9)

Presbiteri este traducerea lui presbuteros care in general se referea la orice barbat batran. Dar termenul avea deja sa fie folosit ca un titlu oficial pentru liderii din biserica, asa cum se evidentiaza prin faptul ca presbiterii aveau sa fie numiti in slujba si ca ei trebuiau sa aiba cel mai nobil caracter spiritual si sa posede capacitatea de a invata pe altii. Simplul fapt de a fi batran –chiar batran in credinta- nu califica un barbat pentru conducerea bisericii. continuare…

NEVOI ACUTE….[2]

ionel — Tue, 13 Jan 2009 10:07:43 +0000

Coborarea standardele lui Dumnezeu pentru aceia pe care i-a chemat in lucrarea si care in mod unic Il reprezinta inaintea lumii cat si inaintea bisericii, este tragica. Il nesocoteste si Il dezonoreaza pe Dumnezeu si slabeste biserica.

Unii membri din biserica vor sa coboare standardele pentru lucratori, pentru a face sa para mai acceptabila viata lor pacatoasa. Altii vor sa coboare standardele din cauza unei conceptii denaturate si nebiblice despre dragoste, crezand ca, trecand cu vederea sau scuzand pacatul unui credincios il vor determina oarecum pe acesta sa se intoarca de la el, si sa caute dreptatea. Dar acest mod de a aborda lucrurile devine o bariera in calea unei pocainte veritabile si a unei vieti sfinte.

Dragostea dumnezeiasca nu este niciodata compatibila cu pacatul. „Cine zice: ,Il cunosc’ si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos, si adevarul nu este in el.”, declara Ioan „dar cine pazeste Cuvantul Lui, in el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desavarsita…caci dragostea lui Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui.” (1 Ioan 2:4-5; 5:3 cf 1Cor 13:6). Nu numai ca este posibil sa fim iubitori in timp ce nu compromitem standardele dreptatii lui Dumnezeu, dar este imposibil sa iubim cu adevarat daca compromitem standardele Sale.

Domnul are nevoie de conducatori in Biserica Sa care sa fie curati, sfinti si fara prihana. Orice altceva este inacceptabil pentru El, si ar trebui sa fie inacceptabil si pentru poporul Sau.

Compromisul moral, ca si compromis doctrinal inseamna dezastru pentru Biserica. Importante cum sunt, bataliile pentru apararea inerantei si autoritatii Scripturii pierd mult din eficacitatea lor, daca aparatorii acelor doctrine inceteaza sa apere si sa sustina standardele cruciale ale lui Dumnezeu. Cei care compromit integritatea conducerii vor compromite mult mai usor adevarul. Necredinciosi in lupta pentru o viata sanatoasa, ei se afla mai mult decat probabil in situatia de a pierde, deasemenea, lupta pentru o doctrina sanatoasa.

NEVOI ACUTE……[1]

ionel — Tue, 13 Jan 2009 09:16:41 +0000

Richard Baxter-in cartea- Pastorul reformat-scrie pastorilor si predicatorilor:

Cand mintea voastra se afla intr-un sistem sfant, ceresc, oamenii se impartesesc cu roadele ei. Rugaciunile, cantarile de lauda si doctrina vor fi dulci si ceresti pentu ei. Ei vor simti cu siguranta, daca ati petrecut mult timp cu Dumnezeu. Ceea ce este cel mai mult in inimile voastre va fi cu siguranta si in urechile lor…Cand imi las inima sa se raceasca, si predica mea este rece. Iar cand inima mea este confuza, si predica mea este confuza. Si astfel pot sa observ adesea in cei mai buni ascultatori ai mei, ca atunci cand am devenit rece in predica mea ei au devenit deasemenea reci. Si urmatoarele rugaciuni pe care le voi auzi de la ei vor fi la fel de reci ca si inima mea. O, frati, priviti deci peste inimile voastre! Dati afara dorintele si pasiunile inclinatiilor lumesti! Pastrati viata de credinta, de dragoste si de zel! Simtiti-va in largul vostru si fiti mai mult cu Dumnezeu…Luati seama la voi insiva ca nu cumva exemplul vostru sa contrazica doctrina voastra….ca nu cumva sa negati cu viata voastra ceea ce spuneti cu limba voastra; ci fiti cei mai mari lucratori ai succesului stradaniilor voastre…un cuvant mandru, posac, arogant, o lupta inutila, o actiune invidioasa, pot pune capat multor predici si pot distruge roada a tot ceea ce ai facut…vietile voastre sa condamne pacatul si convingeti oamenii sa stea la datorie.”([London: Banner of truth, 1983 ed.], pag 61-63, 65)

Standardele lui Dumnezeu pentru conducerea in biserica sunt inalte, un adevar de baza si crucial pe care multe biserici evanghelice astazi, ori il neaga, ori il ignora.

Standardele Noului Testament pentru pastori sunt adesea coborate, aplicate selectiv sau pur si simplu nebagate in seama.

Unele biserici si denominatiuni aleg cu multa grija calificarile pastorale care par cele mai revelante si adecvate timpului, care satisfac preferintele personale si care nu intra in conflict prea dur cu standardele si practicile sociale contemporane. Unii isi iau libertatea de a renunta la standardele biblice.

De nimic mai mult nu este nevoie in biserica, decat de o aplicare atenta a principiilor biblice de conducere. Inca lideri spirituali, sanatosi si calificati biblic sunt alarmant de rari in bisericile noastre……

Situaţia mişcării evanghelice 2008-ASOCIATIA OCI

ionel — Tue, 06 Jan 2009 07:49:02 +0000

View this document on Scribd

SURSA:http://www.oci.ro/Romanian1.htm

ALIANTA EVANGHELICA EUROPEANA- SAPTAMINA DE RUGACIUNE PENTRU ANUL 2009

ionel — Sun, 04 Jan 2009 14:32:21 +0000

View this document on Scribd

Scrisoare de informare misionară – Peru

ionel — Sat, 03 Jan 2009 16:02:40 +0000

Cu dorinta ca anul nou sa va gaseasca in duh ca pe apostolul Ioan in Patmos, va trimitem cateva vesti de la noi din jungla.
Sanatate si spor la lucru si pentru 2009.

Cu drag,
Marc si Adina .PERU
30 dec 2008
Bilanţuri
Sfârşit de an şcolar
Luna decembrie este plină de sărbători aici în Peru şi inclusiv în lumea colonizată a junglei. Se incepe cu serbările de sfârşit de an în şcoli primare şi în licee şi se continuă cu Crăciunul şi Anul Nou. Cred că nu a fost săptămână fără 4 petreceri în diferitele comunităţi din zona râului Pichis. Multă beţie şi imoralitate, coruperea copiilor ce abia-abia de au terminat clasa a 6-a şi care sunt incluşi în lumea celor mari dându-li-se permis oficial să guste din vicii. An de an am văzut cum se transformă elevii noştri din San Fausto, care la şcoala generală se purtau ca nişte sfinţişori, plini de respect faţă de noi şi faţă de restul adulţilor din comunitate, iar la numai o săptămână distanţă, după petrecerea de sfarşit de an şcolar deveneau aroganţi, rebeli cu dorinţa să facă ce vor ei, nu ceea ce li se spune. Şi au doar 13 sau 14 ani. Poate râdeţi, dar văzându-i, nu sunt decât nişte copii duşi de val, care mai au muuult până a înţelege viclenia lumii înconjurătoare care se laudă că e civilizată. Fetiţele care termină cele 6 clase încep să caute „soţ” şi el tot un tinerel de 15 ani şi termină într-o viaţă de suferinţă şi lipsuri, începând să crească copii de pe la 16 ani fără sprijinul soţului care cheltuie puţinul câştig pe băutură.
La San Fausto am avut petrecerea de sfârşit de an şcolar pe 15 decembrie. A fost mai simplă ca în anii anteriori şi cu mai multă umilinţă din partea elevilor, căci nu au mai căutat să îşi cumpere haine luxoase (comprativ cu condiţiile lor de trai), ci au împrumutat de pe unde au putut. Au avut şi tort cu 3 etaje, şi dulciuri şi cadouri, plus o oală mare de mâncare şi o canoe de masato. Aceste lucruri îi fac să se simtă iubiţi şi preţuiţi de părinţi. Din fericire anul acesta nu am asistat nici la trasformări radicale în rău a elevilor graduaţi. Doar Jhoaquin, cel mai mare ca vârstă, urmează exemplul unchiului său Ergilio şi demonstrează că nu mai vrea sa fie tratat ca un minor, ci ca un adult. În schimb Elidia şi Delia, de care noi suntem destul de ataşaţi căci le ştim de mici şi le-am tot ţinut la noi în casă, par a fi mai responsabile, ferindu-se de petreceri şi interesându-se deja de ce anume au nevoie ca să îşi continue studiile la “seralul” din sat unde noi predăm ca profesori. Erau îngrijorate că înmulţirea nu o ştiu decât până la 9 şi că nu prea domină împărţirea şi se temeau că nu le va primi Marc ca eleve. Au promis că în vacanţă vor mai studia ca să avanseze. Ne-am bucura tare mult să se ţină de cuvânt şi să rămână fete serioase până în martie când vor începe şcolile. La fel şi Wilder, fiul cel mare al şefului comunităţii, destul de isteţ şi destupat la minte, doreşte să ne fie elev în anul 2009, motiv pentru care ne bucurăm de acceptare şi sprijin din partea autorităţilor comunităţii.
Se anunţă mai mulţi elevi din diverse comunităţi vecine pentru la anul, fapt pentru care am demarat un proiect de construcţie a unui local propriu unde să se desfăşoare orele de clase. Va fi ceva simplu: două săli de clasă cu şapă de ciment, pereţi de scândură, şi acoperiş de tablă. Unele materiale vor trebui cumpărate la Lima unde totul e mai ieftin. Bărbaţii din San Fausto au promis că vor ajuta la construcţie şi se aşteaptă ca în luna martie să treacă la treabă. Deocamdată ne aflăm în faza de căutare a fondurilor. Vă invităm să fiţi parte din acest proiect, sponsorizând măcar o parte din construirea acestei şcolii. Cu totul nu are cum să iasă mai mult de 6000 de euro. Acei dintre dumneavoastră ce veţi avea pe inimă să sprijiniţi această iniţiativă, vă rugăm să o faceţi cu menţiunea „Şcoală CEBA”.
Sfârşitul primului an de educaţie alternativă (CEBA)
Pe 18 decembrie am terminat primul an şcolar la seralul CEBA din San Fausto. Am început clasele cu 9 elevi înscrişi, dar am terminat cu 5, căci 4 din ei au abandonat pe parcurs. Le era greu să facă faţă ritmului de studiu, căci abia citeau şi nu prea înţelegeau ce citeau, fapt care îi exclude din categoria de alfabetizaţi. Putem spune cu satisfacţie că cei 5 care au terminat cu bine au înregistrat progrese vizibile în toate domeniile de studiu. Pentru noi a fost o adevarată aventură să le prezentăm atâtea informaţii noi la care nici nu visau. La început a fost fascinant să vorbim despre corpul omenesc cu alcătuirea lui şi diferitele boli ce îl pot afecta. Elevii noştri au fost provocaţi să renunţe la obiceurile lor strămoşeşti pentru care orice boală are o explicaţie spirituală: vreun spirit sau vreo persoană le-a făcut farmece ca să se îmbolnăvească şi doar vraciul cunoaşte modalitatea de vindecare. Cel mai vârstnic elev al nostru, Manuel fratele Rosaliei, ne povestea cu frustrare cum bunica lui l-a crescut în izolare în pădure până în adolescenţă, de teama ca prin contactul cu ceilalţi să nu se îmbolnăvească sau să nu devină la rândul lui vrăjitor. Îl obliga să se ascundă de privirile oamenilor şi să nu primească haine metise (pantaloni şi cămaşă), ci să îmbrace doar tunica tradiţională: cushma. Explicaţia era că pe hainele metisilor sunt lipite bolile lor şi dacă le-ar fi îmbrăcat s-ar fi contaminat şi el. Astfel că, dacă cineva îi dăruia asemenea haine trebuiau imediat arse. Manuel ne spunea cu regrete ca dacă ar fi putut merge de mic la şcoală ar fi ajuns departe, până la cer mai exact, dar că nici acum nu e prea târziu şi vrea să studieze ca să afle lucruri noi. Şi se străduieşte din greu să nu lipsească la nici un curs, deşi vine din josul râului, la o jumătate de oră de vâslit, chiar dacă plouă torenţial sau nu. Cum este foarte extrovertit (ma întreb cum a rezistat în izolare la cât e de vorbăreţ) tot ce învaţă la şcoală le spune la cei din comunitate ca să se deştepte şi ei.
De exemplu a fost impresionat când a învăţat despre planete şi sateliţi. Nu îi venea să creadă că „a trăit 53 de ani pe pământ şi nu a ştiut că deasupra lui atârnă atâtea lucruri”. Se îngrijora la gândul că ar putea cădea toate peste noi şi ne întreba care ar fi consecinţele în caz că s-ar întâmpla aşa ceva. L-am liniştit la ora de religie când a aflat că Dumnezeu le-a creat pe toate şi le ţine pe toate prin puterea Lui şi prin legile fizice stabilite în Univers. Aceste informaţii uimitoare i-au fost de folos în confruntarea cu unul din miturile mai vechi din zonă care începe să-i preocupe din nou pe locuitori: los Piştacos. Ei numesc Piştacos nişte oameni albi înaripaţi , care au avioane şi care taie capetele oamenilor ca să le scoată grăsimea şi să ungă motoarele avioanelor. În ultimele luni oamenii din mai multe comunităţi au reînceput să vadă Piştacos. Spun că apar ca nişte lumini zburătoare, dupa care apare o aripa mare. Alţii îi descriu ca oameni-vulturi, alţii au primit oameni „gringos” în vizită cerându-le gazduire după care au dispărut. Însă nimeni nu are vreo dovadă că ar fi adevărat ce spune. Cu toate acestea populaţia e îngrozită, îi păzesc pe copii care par a fi preferinţa Piştacilor. Ba unii au început să zică despre misionarii americani ce sosesc cu hidroavionul pe râu că ei ar putea fi. În San Fausto nimeni n-a văzut nimic, dar au auzit de la alţii. Manuel încerca să le explice că luminile acelea care par stele dar se mişcă repede pe cer ar putea fi sateliţi de telecomunicaţie. Îi scoate noaptea în curtea casei şi îi pune să observe cerul să vadă care din lumini se mişcă şi unde s-ar duce. Şi ca un “deţinător al înţelepciunii” le explică ce şi cum.
Cea mai mare provocare a fost lecţia de religie. Marc a parcurs cu ei învăţătura biblică despre Creaţie, până înainte de Cădere. Au fost multe concepte noi pentru ei, lucruri care nu se pot demonstra palpabil, ci doar solicită credinţa în ce zice Dumnezeu (ikanţîri Pawa). Mie mi-a revenit partea de evaluare a celor predate de Marc şi a fost o adevărată delectare să pot vorbi în sfârşit cu ei despre Dumnezeu şi să ne mai şi înţelegem. Cu ocazia aceasta mi-am dat seama că e vitală cunoaşterea culturii (obiceiuri şi credinţe locale) pentru a putea corecta minciunile semănate de Satan de-a lungul generaţiilor între ei. Dacă nu îi întreb specific în ce fel confruntă învăţătura biblică credinţele lor, ei nu o fac singuri, ci ţin învăţăturile în compartimente separate. De exemplu, strămoşii lor le-au arătat soarele şi le-au spus că acela e Dumnezeu. Din Biblia i-am învăţat că Dumnezeu afirma că El a creat soarele, care e doar un astru. Cine are dreptate, strămoşii sau Dumnezeu? Unii din ei au tăcut şi nu au exprimat o opinie personală, zicând că aşa spun bătrânii. Jose, care pare să înţeleagă cel mai bine, a spus că Dumnezeu are dreptate pentru că El există mai înainte de strămoşi şi e singurul care ne poate învăţa adevărul.
La întrebarea „ce ne diferenţiază de animale” au trebuit să îi idea din nou dreptate lui Dumnezeu, ca adică avem duh, pe care El ni l-a dat, fapt negat totalmente de obiceiurile strămoşeşti care îi învăţau că au doar trupuri şi că se transformă în spirite când mor.
Toţi au recunoscut că Dumnezeu e Stăpânul nostru şi că îi vom da socoteală când murim de cum am trăit viaţa pe care El ne-a dat-o. I-am întrebat despre Tito, cunoscut ca beţiv al satului, că ce îi va răspunde El lui Dumnezeu când îi va cere socoteală. Au rămas şocaţi de întrebare şi doar Manuel mi-a sugerat că ar fi bine să îl înveţe cineva şi pe Tito din Biblie ca să se mai schimbe şi el măcar puţin şi să nu mai bea atât. I-am sugerat să o facă el însuşi căci stăpâneşte limba asheninka mai bine ca noi.

Culminarea învăţăturii biblice
Marile bucurii pe care ni le-a făcut Domnul în Decembrie au fost cu privire la învăţătura biblică. I-am putut învăţa pe copiii de la şcoala primară pentru prima dată despre Naşterea Domnului Isus Cristos, şi aceasta, chiar cu ocazia Crăciunului. Şcoala se terminase, dar i-am chemat pe toţi cei care participaseră la clasele de religie, să vină la noi acasă, pentru o dupămasă specială. Am făcut prăjitură şi floricele de porumb pentru ei. Marc le-a expus întreaga istorie a Naşterii Mântuitorului, i-am învăţat un colind, apoi le-am pus inceputul filmului lui Zefirelli „Isus din Nazaret” unde se prezintă naşterea şi copilăria Domnului. Am culminat în acest fel o lungă aşteptare şi nerăbdare pe care o aveam de a ajunge să le vorbim despre Salvatorul promis în Vechiul Testament.
A doua mare bucurie a fost că în ultima duminică a anului ploaia ne-a lăsat o mică fereastră de timp, cât să plecăm la Amambay. Deşi ne-a ajuns înapoi pe drum şi ne-a udat ciuciulete cu toate pelerinele şi plasticele, am ajuns acolo şi i-am găsit printr-o minune pe toţi cei de la studiul biblic. A fost cea mai importanta întâlnire din tot anul 2008, pentru că în sfârşit am ajuns la punctul culminant al întregii învăţături: Jertfa Domnului Isus pe Cruce şi învierea Lui. Am citit din Marcu 15 şi am explicat ce a făcut Mântuitorul pentru noi când a murit, luând multe din ilustraţiile Vechiului Testament care ajutaseră la explicarea morţii ispăşitoare a singurului om nevinovat, în calitate de Miel al lui Dumnezeu. Episoade precum Jertfa lui Cain şi Abel, Avraam cu Isaac, Mielul de Paşte, Şarpele de aramă, Ziua ispăşirii cu sângele dus în Sfânta Sfintelor, au iluminat pe parcurs inţelegerea sacrificiului vicarial al lui Cristos. Ce recunoscători trebuie să fim că Dumnezeu a vorbit în vechime în multe chipuri şi în multe feluri, înainte de a veni Fiul. Ce înţelepciune mare a arătat Dumnezeu când a pregătit în detaliu prin profeţii şi prin imagini precursoare, mesajul Evangheliei.
În urma celor expuse, le-am întrebat pe fiecare dintre cele prezente ce opinie au despre toate acestea, dacă cred că Isus Cristos a murit pe cruce în locul lor, anulând astfel orice acuzaţie şi condamnare din partea lui Dumnezeu, aducând pace între El şi ele. Prima care a spus lămurit că ea crede în Isus Dumnezeu a iertat-o a fost Ligia, împreună cu soţul său. Imediat şi sora ei Adelina a spus că se încrede în Domnul Isus. Diana a fost mai ezitantă, poate pentru că de faţă era soţul ei Santiago, şi ii era jenă să spună tot ce are în minte. Însă l-am întrebat şi pe el dacă crede că e adevărat ceea ce a auzit din Cuvânt. Nu era foarte convins când a spus că „trebuie să fie adevărat”, însă el nu a fost decât rareori prezent la studiul biblic, aşa încât Cuvântul şi Duhul încă nu au ajuns să-l convingă de păcat şi judecată. Bărbaţii sunt mereu mai rezistenţi, mai mândrii, mai teritoriali. M-am bucurat însă că şi doamna Elena, mama fetelor, cu gura ei a început să spună că ea crede că Isus o iartă de păcate şi crede că a murit pe cruce pentru ea. De obicei ea e cea tăcută, vorbind spaniolă prea puţin. Însă când veneau uneori la studiu femei ce pricepeau doar aşeninka, ea se punea să le explice pe limba lor ceea ce ea înţelesese. Astfel ne dăm seama că deşi nu se exprimă mult, pune la inimă.
Vestea cea bună pe care le-am putut-o spune acestor oameni, a fost că dacă întradevăr cred ceea ce au exprimat în cuvinte că cred, atunci în cel mai sigur mod, Dumnezeu le-a iertat şi lor păcatele şi nu vor mai trebui să meargă în Iad. Le-am învăţat să mulţumească Domnului pentru iertare şi să se bucure de libertatea care le-a fost adusă de Cristos. La sfârşit am cântat câteva cântece şi Ligia s-a rugat mulţumind pentru mântuirea în Domnul Isus. Soţul ei ne-a întrebat la sfârşit dacă cineva poate continua să păcătuiască ştiind că e iertat. L-am asigurat că nu se pune problema, şi că vom continua să învăţăm din Biblie anul următor despre aceste aspecte şi vom răspunde la nedumeririle lui.
După Anul Nou a mai rămas să facem o singură întâlnire, în care să le prezentăm în detaliu învierea lui Cristos şi Marea Trimitere.

Alte detalii din viaţa noastră la cumpăna între ani
Trecerea dintre ani a adus ca de fiecare dată multă ploaie şi inundaţii. Râul a ajuns la cota maximă. Cerul a rămas înorat în aceste săptămâni, fapt care ne-a lăsat cam fără curent electric de la panourile solare. În condiţiile acestea, nu prea se poate face nimic decât să stai în casă şi să citeşti cărţi adevărate, de hârtie, căci cele digitale sunt pe curent.
Din fericire ne-am imaginat cum o sa fie acest timp şi Marc a soluţionat problema cu motorul bărcii înainte să înceapă ploile. Pe 15 decembrie a plecat la Pucallpa şi s-a întors pe 19, cu motorul recondiţionat. Nu era chip să ni-l schimbe cu unul nou, dar măcar ne-au pus piese noi în loc de cele care erau uzate. Acum putem să-l folosim mai încrezători.
Însă drumurile de acces spre Puerto Bermudez cu maşina sunt compromise. Zilele acestea ploile şi viiturile au smuls drumul şi l-au aruncat în râu, aşa că se face transbordarea pasagerilor într-o maşină care îi aşteaptă în partea cealaltă a viiturii. Am observat însă că în timpul lunii pline nu plouă. Aşa că o să profităm de acele zile ca să ieşim spre Lima, unde ne vom petrece „vacanţa” de vară până la revenirea lui Liviu şi Amaliei din România. Dorim să ne revedem prietenii, să mai mergem pe la doctor, să ne bucurăm cu fraţii de la biserică.
Ştim că anul 2009 nu va fi un an bun pentru lume în general, pentru că sistemul ei este corupt, bolnav şi o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Dar pentru noi, cei care îl aşteptăm pe Cristos să ne ia acasă, va fi un an bun, pentru că ne apropie de clipa aceea şi poate pe unii îi va deştepta la realitate. Să zicem mai des „Maranata!” Sfinţii ştiu de ce!

Cu drag vă îmbrăţişăm din Peru,
Marcus şi Adina Dumitru

Intalnire.

ionel — Fri, 02 Jan 2009 16:26:56 +0000

Sambata 03.01.2009 la ora 10 are loc la Biserica Efraim din Targoviste intalnirea cu liderii din biserici pt cursurile EQUIP

SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE A BISERICILOR CREŞTINE BAPTISTE DIN ROMÂNIA IANUARIE 2009

ionel — Tue, 30 Dec 2008 08:22:03 +0000

DUMINICĂ – 04 IANUARIE 2009

TEMA: ÎNCREDEREA noastră în Domnul indifrent de crizele prin care trece lumea.

TEXTUL: PSALMUL 46; PSALMUL 93

Mulţumire: Pentru suveranitatea, credincioşia şi ocrotirea Domnului în fiecare zi.

Cerere: Ajutorul Domnului pentru toţi cei care trec prin încercări (crize financiare, boală, crize în familie, ispite şi încercări)

LUNI – 05 IANUARIE 2009

TEMA: BUCURIE în feluritele şi multele încercări prin care ne este îngăduit să trecem

TEXTUL: FILIPENI 4:4; IACOV 1:1-4

Mulţumire: Pentru roada Duhului Sfânt – bucuria - care nu depinde de împrejurări ci de umblarea în ascultare de Domnul.

Cerere: plinătatea Duhului Sfânt în viaţa fiecărui credincios pentru ca bucuria să fie sfântă şi duhovnicească.

MARŢI – 06 IANUARIE 2009

TEMA: MÂNTUIREA celor din familie şi a celor apropiaţi

TEXTUL: EZECHIEL 18:23; FAPTELE APOSTOLILOR 17:22-31

Mulţumire: Pentru toţi cei mântuiţi din casele noastre şi dintre cei apropiaţi

Cerere: Mântuirea copiilor, părinţilor, rudelor apropiate, a vecinilor şi prietenilor

MIERCURI – 07 IANUARIE 2009

TEMA: Protecţia FAMILIEI, discernământ şi decizii biblice în viaţa de familie şi dedicarea familiei în slujire

TEXTUL: Psalmul 127; LUCA 22:31; I TESALONICENI 5:22

Mulţumire: Pentru pacea lui Hristos din familie şi pentru ajutorul Lui de-a lungul anilor.

Cerere: Înţelepciune şi dragoste în relaţiile de familie şi pentru dedicare şi statornicie în slujire.

JOI – 08 IANUARIE 2009

TEMA: Puritatea şi puterea BISERICII în zilele noastre în mijlocul tuturor atacurilor celui rău.

TEXTUL: MATEI 16:18; EFESENI 6:10-18; FAPTELE APOSTOLILOR 20:28

Mulţumire: Pentru biruinţa Domnului în Biserică şi pentru biruinţa celor credincioşi prin puterea Duhului Sfânt.

Cerere: Deosebirea duhurilor pentru a feri Biserica de învăţători şi prooroci mincinosi. Întărirea credinţei pentru a trăi o viaţă curată şi sfântă înaintea Domnului.

VINERI – 09 IANUARIE 2009

TEMA: Lucrarea de MISIUNE şi EVANGHELIZARE internă şi internaţională.

TEXTUL: MATEI 9:37-38; IOAN 15:1-8

Mulţumire: Pentru toate naţiunile unde s-au deschis uşi pentru evanghelie. Pentru toate bisericile române din ţară şi străinătate.

Cerere: Uşi deschise pentru Evanghelie în ţările în care creştinii sunt persecutaţi. Protecţia misionarilor. Mântuirea neamului nostru.

SÂMBĂTĂ – 10 IANUARIE 2009

TEMA: Binecuvântarea spirituală şi materială a României.

TEXTUL: IEREMIA 29:7; I TIMOTEI 2:1-2; II CRONICI 7:14

Mulţumire: Pentru libertatea religioasă, pace în ţară, pâinea cea de toate zilele şi pentru protecţia de calamităţi naturale şi sociale.

Cerere: Frica de Dumnezeu în Parlament, Guvern şi Preşidinţie. Legi corecte din punct de vedere moral şi social. Vremuri de trezire spirituală.

DUMINICĂ – 11 IANUARIE 2009

TEMA: PLINĂTATEA Duhului Sfânt în inima fiecărui credincios

TEXTUL: IOAN 1:16; EFESENI 3:19; EFESENI 5:18

Mulţumire: Pentru Duhul Sfânt al lui Dumnezeu prin care am fost născuţi din nou, suntem pecetluiţi pentru ziua răscumpărării şi prin care suntem călăuziţi în tot adevărul Scripturilor. Pentru slujitorii şi credincioşii care lucrează în puterea Duhului pentru lărgirea Împărăţiei lui Dumnezeu şi zidirea Bisericii.

Cerere: Pentru înţelegerea biblică a învăţăturii despre Persoana şi lucrarea Duhului Sfânt. Pentru trăire în plinătatea Duhului Sfânt şi pentru protecţia Bisericii şi a familiei de influenţa unor duhuri şi practici înşelătoare. Pentru pregătirea pentru venirea Domnului.

Paul Negruţ

Vicepreşedinte cu Educaţia Biblică

sursa : http://bb3alesd.wordpress.com/

SEARA DE VIS LA TARGOVISTE…..

ionel — Sat, 27 Dec 2008 12:10:06 +0000

SEARA DE VIS LA TARGOVISTE…..

26 decembrie, ora 17 la casa sindicatelor din Tirgovite,a avut loc pentru al 3-lea an consecutiv ,adunarea de sarbatoare ,,ECOURI DE CRACIUN” a credinciosilor evanghelici dinTargoviste si inprejurimi.
Sala plina pina la refuz,invitati deosebiti,partasie calda,prietenii redescoperite…
Corurile bisericilor importante, au laudat pe DOMNUL ISUS ,prin cintari adecvate sarbatorii NASTERII DOMNULUI.
Invitatul special al serii,pastorul VASILE TALOS a adus inaintea adunarii,Cuvintul lui Dumnezeu asa cum sta scris in Evanghelia dupa Matei.
Calatoria minunata a magilor,intilnirea lor cu Irod,descoperire-a ,,Imparatului de curind nascut“,darurile aduse,simbolistica acestora,au recreat in mintea si inima celor prezenti,istoria si imprejurarile INTRUPARII MINTUITORULUI.
Toate acestea au culminat cu adevarata descoperire neafectata nici de trecerea timpului,nici de miile de km departare;descoperirea”CELUI CE ERA DE LA INCEPUT“,celui ,,A CARUI OBIRSIE SE SUIE PINA IN VREMURILE STRAVECHI,PINA IN ZILELE VESNICIIEI…”

a consemnat:TUDOR CONSTANTIN

SARBATORI FERICITE

ionel — Wed, 24 Dec 2008 19:47:22 +0000

Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: “Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.

Christos s-a nascut!

Sa ne bucuram de aceste momente in care celebram nasterea Mantuitorului,

si va dorim sa aveti parte de clipe deosebite

impreuna cu cei dragi, lasand ca aceste momente sa va faca mai buni,

mai iubitori si mai rabdatori cu cei din jur.

Va dorim un Craciun binecuvantat si-un An Nou 2009

plin de pace, sanatate si realizari deosebite in lucrul Domnului !

Cu multa dragoste in Hristos Domnul!

MESAJ

ionel — Tue, 23 Dec 2008 14:50:42 +0000

BISERICA CRESTINĂ DUPA EVANGHELIE DIN ROMÂNIA
UNIUNEA BISERICILOR CRESTINE DUPA EVANGHELIE

Iubiţii noştri,

M-am bucurat la întâlnirea Bisericii Agape din data de 14. 12. 2008, când fratele care predica, vorbind despre spargerea vasului de alabastru şi mirul turnat pe capul Domnului Isus, a accentuat faptul că Domnul Isus a inclus în vestirea Evangheliei această faptă, a unui om credincios, ca să înţelegem că, orice vrem să facem pentru Domnul, ceva care să Îl bucure, poate ceva pe care El să-l considere frumos, trebuie să poarte pecetea jertfei, a darului însoţit de un cost personal. David la fel zicea: „Nu vreau să ofer ceva Domnului, care să nu mă coste nimic!”.
Credinţa noastră în Acelaşi Domn Isus trebuie să conţină şi atitudinea unui permanent „jertfitor” pe altarul dragostei Sale („El ne-a iubit mai întâi”).
Încheiem anul acesta, cu paşii repezi ai eternităţii care ne „înghite” în fiecare moment, şi cred că putem să ne evaluăm prin câteva întrebări personale:

Ce am făcut oare noi pentru El, ca recunoştinţă pentru ce a făcut El pentru noi?
Cum am făcut ceea ce am făcut? Cu inima în palmele Lui, sau cu inima strânsă de zgârcenia egoismului nostru fundamental?
Cum am ştiut să colaborăm unii cu alţii în lucrul Domnului? Citim că „ucenicilor le-a fost necaz”.

În concluzie, ce atitudine avem acum faţă de lucrarea Domnului, faţă de frăţietate, faţă de Evanghelia Lui şi faţă de transformarea noastră în asemănarea cu Domnul nostru Isus?

Avem nădejdea că Domnul ne poate schimba spre bine pe toţi!
Numai în vederea acestui orizont al lucrării Lui în noi, putem îndrăzni, în mod sincer, să ne spunem unii altora, „La mulţi ani!”, deşi de altfel avem dorinţa ani-temporală, „Vino Doamne Isuse!”. Altfel, poate că am fi deja „doborâţi de întristare”.

Dorim ca mesajul lui Dumnezeu adus omenirii acum 2000 de ani:
Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un mântuitor, care este Hristos, Domnul [...] „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” să vă găsească binecuvântaţi de Dumnezeu pe dumneavoastră, alături de cei dragi din familia în care vă bucuraţi!

Transmitem acest mesaj cu multă plăcere tuturor membrilor, aparţinătorilor şi colaboratorilor Bisericii Creştine după Evanghelie din România – Uniunii Bisericii Creştine după Evanghelie şi dorim să fiţi mesagerul nostru ca acest mesaj să ajungă la cât mai mulţi.

SECRETAR GENERAL

Dan Mitrea

23 decembrie 2008, 12:36

NASTEREA DOMNULUI

ionel — Tue, 23 Dec 2008 08:34:07 +0000

PERU

NASTEREA DOMNULUI

La inceput era Cuvantul, … Toate lucrurile au fost facute prin El; … In El era viata, si viata era lumina oamenilor … intunericul n-a biruit-o… aceasta era adevarata Lumina, care lumineaza pe orice om, venind in lume… El era in lume, si lumea a fost facuta prin El, dar lumea nu L-a cunoscut… A venit la ai Sai, si ai Sai nu L-au primit. – Ioan 1

Cuvantul, Viata, Lumina, Calea, Poarta, Adevarul, Apa, Painea… ingramadite toate intr-un embrion uman care crestea linistit intr-un pantec de fecioara. Toate sperantele omenirii si toata bucuria cerului erau concentrate in ceva atat de fragil!

Fiul lui Dumnezeu in care avem fiinta, viata si miscarea si prin care lumea a fost facuta, intr-o zi ca acestea de decembrie, dadea neajutorat din niste manute si picioruse, iar singura forma de a comunica era prin scancet. Cel de care depind toate, dintr-o data depindea de altii. Exista oare o mai mare taina a umilintei si a supunerii?

Desi cand vorbim despre Nasterea Mantuitorului aceste aspecte ne coplesesc cel mai mult, exista totusi o latura pe care aproape mereu o uitam: El ERA in lume! De cand a fost facuta lumea, nici o singura secunda, Dumnezeu Fiul nu a incetat sa fie AICI!

Cum? In El avem fiinta, viata si miscarea! Cuvantul prin care s-au facut toate este in acelasi timp si Viata, si Lumina. Orice om, cand vine in lume, este luminat de aceasta Lumina. Dar nimeni nu si-a dat seama, nimeni nu L-a cunoscut.

Si, nici cand a venit la ai Sai, prin intrupare, nu a fost primit. Desi le tot vorbise, ii pregatise, le profetise. Desi El ii inventase, facand un popor din Avraam, Isaac, Iacov, si din nevestele lor sterpe. Desi El mersese inaintea lor ca o stanca si ca un nor de foc prin pustie, in timp ce mancau Painea si beau Apa lui Dumnezeu.

Vesteau despre El in toate zilele la Templu cand aduceau jertfele, respectau Sabatul care vorbea despre adevarata odihna, tineau sarbatorile care spuneau despre El. Dar cand L-au avut fata in fata, n-au avut ochi sa-L recunoasca.

Si pana astazi, in lumea pagana sau crestinata, oamenii sunt dispusi sa sarbatoreasca Craciunul: canta colinde, impodobesc casele, isi dau cadouri, mananca bine si se umplu de sentimente religioase. Dar n-au ochi sa-l vada pe Cel care este, a venit si va veni. Iar cand va veni vizibil, vor ingheta de spaima sau se vor indigna.

………………………………………………………………………………………..

Dupa cum vedeti, in locul in care ne aflam, harul isi face abia acum loc pe nesimtite prin intuneric. Insa acolo unde sunteti si cititi aceste randuri, harul s-a aratat de multa vreme si stim ca va bucurati de el. De aceea, va trimitem in finalul acestei scrisori, o voioasa urare de Craciun.

„Glorie lui Dumnezeu in inaltimi si pace pe pamant intre oamenii placuti lui!” Buna vestire a ingerilor pentru Zaharia, Maria, Iosif si pastori sa fie din nou un prilej de mare bucurie si in acest an. Steaua care a luminat drumul magilor odinioara, ne-a luminat si noua inimile si ne-a condus catre Pruncul care era Cuvant, Viata si Lumina, iar acum ne este Mantuitor puternic.

Cristos a venit, si va reveni curand. Sa-L asteptam si noi astazi pentru a doua oara, cum l-au asteptat Simeon, Ana si alti sfinti, pentru prima data.

Va imbratisam cu drag din Peru,

Marcus si Adina Dumitru

sursa:

INFOmisionar

NOIEMBRIE 2008 /

NR. 63

_________________________________________________________________________

„Duceti-va in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la orice faptura!”

Căci un Copil ni s’a născut, un Fiu ni s’a dat

ionel — Sun, 21 Dec 2008 14:42:38 +0000

Isa. 9:6-7

v.6 Căci un Copil ni s’a născut, un Fiu ni s’a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: ,,Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veciniciilor, Domn al păcii.

v.7 El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfîrşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi’n veci de veci: iată ce va face rîvna Domnului oştirilor.

“Domnia va fi pe umărul Lui” – umărul este un simbol pentru putere. Domnia acestei lumi va fi pusă pe umerii Săi puternici

Observaţi numele ce-I sunt date Domnului aici:

“Minunat” – acesta nu este un adjectiv, este chiar Numele Lui. În Judecători 13:18, Îl vedem pe Hristos înainte de întrupare apărând ca şi Căpetenie a oştirilor Domnului: “Îngerul Domnului i-a răspuns: ‘Pentru ce îmi ceri Numele? El este minunat.” În Matei 11:27, Domnul Isus spune: “… nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl”. Oamenii nu ştiau acest lucru, dar El era Minunat. Şi astăzi este la fel: oamenii nu ştiu că El este Minunat. Sunt şi creştini care L-au primit pe Domnul Isus în inima lor, prin credinţă, ca Mântuitor personal, dar care nu ştiu cât de minunat este El.

El va înăbuşi răzvrătirea când va veni pe pământ a doua oară, şi va domni peste întreg pământul. Numele Lui este “Minunat”.

“Sfetnic” – El nu a căutat şi nu a cerut niciodată sfatul sau părerea omului. “Şi în adevăr, ‘cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?’” (Rom. 11:34). Dumnezeu nu are nici un sfetnic. Domnul Isus Hristos nu i-a chemat niciodată pe ucenici pentru a le cere sfatul în privinţa unui lucru.

Nu veţi găsi în Scriptură nici un loc în care Domnul să fi spus ucenicilor: “Voi ce părere aveţi? Ce credeţi că ar trebui să fac în această privinţă?” Mai degrabă, El i-a chemat pe ucenici şi le-a spus: “Iată ce voi face, pentru că aceasta este voia Tatălui Meu!” Hristos a fost făcut pentru noi înţelepciune (vezi 1 Cor. 1:30). Noi toţi trebuie să mergem cu problemele noastre înaintea Domnului şi să-I cerem Lui să ne dea înţelepciunea de a lua decizii corecte.

“Dumnezeu tare” – cuvântul evreiesc pentru acest nume este El Gibbor. El este Cel căruia îi este dată toată puterea, Dumnezeul atotputernic. “Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ”, spune Domnul Isus. El este cel prin care se ţin toate în acest univers. A Lui este toată puterea! Să nu uităm acest lucru!

“Părintele veşniciilor” – Avi-ad, Tatăl veşniciei. Aceasta înseamnă, pur şi simplu, că El este Creatorul tuturor lucrurilor, chiar şi al timpului, al secolelor, al scopului iniţial pentru care au fost create toate. Aşa cum a spus Ioan, “Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El.” (Ioan 1:3). În Epistola către Coloseni, apostolul Pavel spune: “Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute; fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.”

Apoi, în Evrei 1:1-2 citim: “…Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile.” El este Părintele veşniciei”

“Domnul/Prinţul păcii” – Sar-Shalohim. Nu va fi pace pe pământ până la domnia Sa. Dar faptul că Domnul Isus va domni peste acest pământ nu implică o încremenire a tuturor lucrurilor; va exista creştere şi dezvoltare. Nici o zi nu va semăna cu alta când va domni Domnul Isus pe pământ. El va sta pe scaunul de domnie al lui David. Acesta este un scaun de domnie la modul concret, nu abstract, pe care Domnul Isus va sta la cea de-a doua Sa venire pe pământ. Dreptatea va domina atunci când va domni El. Râvna Domnului, şi nu planurile omului, va face acest lucru posibil.

sursa:itinerar biblic-isaia sesiunea 704

MOTIVE ALE INTRUPARII…

ionel — Thu, 18 Dec 2008 14:18:32 +0000

„ Evanghelia lui Dumnezeu priveşte pe Fiul Său, născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul, iar în ce priveşte duhul sfinţeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru…” Romani 1:3-4

“Si Cuvintul S-a facut trup, si a locuit printre noi, plin de har, si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal” (Ioan 1:14).

“El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine insusi si a luat un chip de rob, facindu-Se asemenea oamenilor. La infatisare a fost gasit ca un om, S-a smerit si S-a facut ascultator pina la moarte, si inca moarte de cruce” (Fil. 2:6-8).

“Si, dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustie, tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul omului, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Fiindca atit de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Sau Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Dumnezeu, in adevar, n-a trimes pe Fiul Sau in lume, ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie mintuita prin El” (Ioan 3:14-17).

Fiul lui Dumnezeu S-a aratat ca sa nimiceasca lucrarile diavolului” (1 Ioan 3:8).

Fratele Iosif Ton a scris:

Prin „întrupare” înţelegem că Fiul etern al lui Dumnezeu Şi-a asumat o natură umană veritabilă şi a trăit o viaţă umană adevărată pe pământ, fără ca pentru un singur moment să fi încetat să fie şi Dumnezeu.

Întruparea Fiului lui Dumnezeu, în aşa fel încât Dumnezeu să fie prezent aici pe pământ între oameni şi să fie un om ca ei, este un mister prea mare pentru a putea fi totalmente pătruns de mintea omenească.

http://iosif-ton-mesaje.eu/index.php?option=com_content&task=view&id=28&Itemid=2

15. DRAGOSTEA SUFERĂ TOTUL

ionel — Tue, 16 Dec 2008 16:19:05 +0000

Hupomenō (“a suferi”) era un termen militar folosit în păstrarea unei poziţii vitale de către armată cu orice preţ. Orice greutate şi orice suferinţă trebuia îndurată pentru a rămâne pe poziţie.

Dragostea îşi păstrează poziţia faţă de cei pe care îi iubeşte. Ea suferă totul cu orice cost. Ţine piept opoziţiei copleşitoare şi refuză să se oprească din a acoperi, a crede sau a spera. Dragostea nu va înceta să iubească.

Ştefan a suportat cu dragoste batjocura şi respingerea celor care le mărturisea. Batjocurile lor nu l-au făcut să înceteze să mai creadă că ei vor crede, iar pietrele lor nu l-au făcut să înceteze să mai nădăjduiască în mântuirea lor. El a murit rugându-se: “Doamne, nu le ţinea în seamă păcatul acesta!” (Fapte 7:60). Asemeni Domnului Lui, el a iubit până la capăt chiar şi pe duşmanii lui lipsiţi de dragoste care l-au omorât. Dragostea lui a suferit.

Dragostea acoperă ceea ce nu poate fi acoperit; crede ceea ce nu poate fi crezut; nădăjduieşte ceea ce este fără nădejde şi suferă atunci când orice lucru în afară de dragoste ar renunţa. După ce acoperă, dragostea crede. După ce crede, ea nădăjduieşte. După ce nădăjduieşte, ea suferă. Pentru suferinţă nu există “după”, deoarece suferinţa este punctul culminant nesfârşit al dragostei.

14. DRAGOSTEA NĂDĂJDUIEŞTE TOTUL

ionel — Mon, 15 Dec 2008 05:14:53 +0000

Chiar şi atunci când încrederea în bunătatea şi pocăinţa unei persoane iubite este năruită, dragostea încă nădăjduieşte. Când nu mai are credinţă, se ţine de nădejde. Atât timp cât harul lui Dumnezeu este la lucru greşeala umană nu este niciodată finală. Dumnezeu nu a considerat greşeala lui Israel finală. Isus nu a considerat greşeala lui Petru finală. Pavel nu a considerat greşeala corintenilor finală. Făgăduinţele din Biblie sunt mai mult decât de ajuns pentru a face dragostea să nădăjduiască.

Părinţii unui copil care a greşit, perechea unui soţ necredincios, Biserica ai cărei membri disciplinaţi nu se pocăiesc – toţi nădăjduiesc în dragoste că copilul, soţul sau fraţii şi surorile care greşesc vor fi mântuite şi restaurate. Dragostea refuză să considere greşeala finală. Frânghia dragostei nu are capăt. Atât timp cât este viaţă, dragostea nu-şi pierde nădejdea. Când nădejdea noastră slăbeşte, ştim că dragostea noastră s-a micşorat.

Am auzit povestea unui câine care stătuse în aeroportul unui oraş mare timp de cinci ani, aşteptându-şi stăpânul să se întoarcă. Angajaţii şi alte persoane au hrănit câinele şi au avut grijă de el, dar el nu a vrut să părăsească locul în care îl văzuse pentru ultima dată pe stăpânul lui. El nu renunţa la nădejdea că într-o zi se vor reîntâlni. Dacă dragostea unui câine pentru stăpânul lui produce o astfel de nădejde, cu cât mai mult ar trebui dragostea noastră să facă nădejdea să dureze?

13. DRAGOSTEA CREDE TOTUL

ionel — Mon, 15 Dec 2008 05:08:27 +0000

Pe lângă faptul că acoperă totul, dragostea crede totul. Dragostea nu este suspicioasă sau cinică. Când îşi aruncă mantaua peste o greşeală, ea crede de asemenea în cel mai bun rezultat pentru persoana care a făcut greşeala – că acea greşeală va fi mărturisită şi iertată, iar cel iubit readus la neprihănire.

Dragostea crede de asemenea totul într-un alt mod. Dacă există vreo îndoială cu privire la vinovăţia sau motivaţia unei persoane, dragostea va opta întotdeauna pentru posibilitatea cea mai favorabilă. Dacă persoana iubită este acuzată de ceva greşit, dragostea o va considera nevinovată până când vina va fi dovedită. Dacă se dovedeşte că este vinovată, dragostea va da crezare celor mai bune motive.

În Biserica sa încercăm continuu să dezvoltăm un spirit de încredere mutuală, atât personal cât şi în adunare ca şi întreg. Sa credem că fiecare persoană este dedicată Domnului şi este responsabilă pentru slujba pe care o face pentru El. Sa credem că fiecare persoană trăieşte în părtăşie cu Domnul. Când o persoană greşeşte, aşa cum o facem cu toţii, atunci, să ajutăm ca acel rău să fie acoperit şi îndreptat.

Prietenii lui Iov au arătat puţine semne de dragoste. Erau gata să creadă ce erau mai rău despre el, fiind total convinşi că problemele lui nu puteau fi provocate decât de păcatul lui. Nici Iov nu înţelegea de ce suferea atât de îngrozitor, dar ştia că nu era din cauza păcatului lui. El a răspuns prietenilor lui: “Ştiu eu bine care sunt gândurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea” (Iov 21:27). Ei s-au îndoit de Iov pentru că nu-l iubeau cu adevărat. Cunoscând neprihănirea vieţii lui Iov, prietenii iubitori ar fi realizat că suferinţele lui depăşeau cu mult deficienţele pe care le-ar fi putut avea.

Lipsa de dragoste a cărturarilor şi a fariseilor este văzută în predispoziţia lor de a vedea ce era mai rău în alţii, mai ales în Isus. Când Isus a iertat păcatele ologului, fariseii au ajuns imediat la concluzia că El era un hulitor (Luca 5:21). Pentru a-Şi arăta mai departe puterea divină, Isus a vindecat acel om de boala lui. Majoritatea mulţimii a fost uimită de minune şi L-a slăvit pe Dumnezeu (v.26), dar ştim din cuvintele şi acţiunile lor de mai târziu că fariseii şi cărturarii au rămas convinşi că Isus era rău. Ura crede ce este mai rău; dragostea crede ce este mai bun.

Dragostea este un adăpost al încrederii. Când acea încredere este ruptă prima reacţie a dragostei este de a vindeca şi de a restaura. “Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu” (Gal.6:1).

Program

ionel — Sun, 14 Dec 2008 12:28:40 +0000

Biserica Crestina dupa Evanghelie din Comisani isi prezinta programul:
1- In perioada sarbatorilor de iarna sunteti invitati sa luati parte la programele bisericii noastre dupa cum urmeaza:
_ in ziua de Craciun ,de la orele 9-11:30 iar dupa amiaza de la orele 17-18:30.
_a doua zi de Craciun de la orele 10-11:30.
2- Sarbatorile, Boboteaza,Florii, Inaltarea Domnului, Rusaliile se vor tine programe tot de la ora 10 cand aceatea sunt in zilele saptamanii. daca vreuna dintre aceste sarbatori va fi duminica , va avea loc de la ora 9:00.
3- Duminica in zilele obisnuite, de la orele 9:00-11:30 si dupa amiaza de la orele 17-18:30 iarna si 18-19:30 vara.
4- joia ora de rugaciune de la orele 17 iarna si 18 vara. Sunteti bineveniti !
Biserica noastra intentioneaza sa realizeze o colaborare de bun augur cu toate celelalte biserici din Comisani si nunumai, indepartand barierele interconfesionale printr-o relatie de prietenie . Comitetul de conducere al bisericii.

A consemnat:
teofil popescu

ECOURI DE CRACIUN

ionel — Sun, 14 Dec 2008 06:54:36 +0000

VINERI 26 DECEMBRIE,incepind cu ora 17, va avea loc la casa sindicatelor din Tirgoviste, conferinţa ECOURI DE CRACIUN ,organizata de Alianta Crestina Interconfesionala Dimbovita [ACID]

Este pentru al treilea an in care va asteptam cu drag sa glorificam impreuna numele Domnului!

INTRAREA LIBERA!

12.DRAGOSTEA ACOPERĂ TOTUL

ionel — Sun, 14 Dec 2008 06:17:01 +0000

Cele patru calităţi menţionate în versetul 7 sunt hiperbole, exagerări menite să scoată ceva în evidenţă. Pavel a arătat clar că dragostea respinge invidia, lauda de sine, mândria, egoismul, mânia, resentimentul şi nelegiuirea. Ea nu suportă, nu crede, nu speră şi nu îndură minciuna, învăţătura falsă sau orice alt lucru care nu este de la Dumnezeu. Prin totul Pavel vorbeşte despre toate lucrurile acceptabile în neprihănirea şi voia lui Dumnezeu, despre toate lucrurile tolerate de Dumnezeu. Cele patru calităţi enumerate aici sunt strâns legate una de alta şi sunt date în ordine crescătoare.

Stegō (acoperă) înseamnă de fapt a susţine şi deci a proteja. Dragostea acoperă totul protejând pe alţii ca să nu fie batjocoriţi, expuşi sau răniţi. Dragostea adevărată nu bârfeşte şi nu ascultă bârfele. Chiar şi când un păcat este sigur, dragostea încearcă să-l corecteze rănind cât mai puţin persoana vinovată. Dragostea nu apără niciodată păcatul, dar este nerăbdătoare să-l apere pe păcătos.

Natura căzută a omului are înclinaţia opusă. Există o plăcere perversă în a expune greşelile şi eşecurile altora. Aceasta este ceea ce face bârfa să fie atrăgătoare. Corintenilor le păsa prea puţin de sentimentele sau binele celorlalţi creştini. Era fiecare persoană pentru ea însăşi. Asemeni fariseilor, ei acordau prea puţină atenţie altora, cu excepţia celor care greşeau sau păcătuiau. Depravarea omului îl face să se bucure de depravarea altuia. Această plăcere depravată este cea care vinde reviste şi ziare, care aprovizionează “adevăratele mărturisiri”. Este acelaşi fel de plăcere care îi face pe copii să spună flecării despre alţi băieţi şi fete. Fie ca să ne simţim îndreptăţiţi prin expunerea păcatului altora fie ca să ne bucurăm de acel păcat, cu toţii suntem ispitiţi să găsim o oarecare plăcere în păcatele altora. Dragostea nu face acest lucru. Nu expune şi nu exploatează, nu condamnă şi nu soarbe din priviri. Ea acoperă; nu descoperă.

“Ura stârneşte certuri, dar dragostea acoperă toate greşelile” (Prov.10:12). Ne putem măsura dragostea pentru o persoană prin cât de rapizi suntem în a-i acoperi greşelile. Când unul din copiii noştri greşeşte suntem înclinaţi să arătăm cea mai bună parte a greşelii. “Nu şi-a dat seama ce face”, explicăm noi, sau “Nu a intenţionat cu adevărat să spună ceea ce a spus”. Însă, cu o persoană pe care nu o cunoaştem este foarte posibil ca reacţia noastră să fie tocmai opusul: “Asta este tipic la John!” sau “La ce te aşteptai de la o persoană ca ea?”

Dragostea nu justifică păcatul şi nu face compromis cu falsitatea. Dragostea avertizează, corectează, îndeamnă, mustră şi disciplinează. Însă dragostea nu expune eşecurile sau greşelile. Ea acoperă şi protejează.

Scaunul de îndurare, unde a fost vărsat sângele ispăşirii (Lev.16:14), era un acoperământ, nu numai pentru chivot ci şi pentru păcatele poporului. Scaunul îndurării era un loc al acoperirii. Acea acoperire prefigura acoperirea perfectă, finală a păcatului împlinită de Isus pe cruce prin jertfa Lui ispăşitoare (Rom.3:25-26; Evr.2:17; 1Ioan 2:2). Prin cruce, Dumnezeu a aruncat marea manta a dragostei Lui peste păcat, acoperindu-l pentru totdeauna pentru cei care cred în Fiul Lui. În natura ei, dragostea este mântuitoare. Ea vrea să răscumpere, nu să condamne, să salveze, nu să judece.

Dragostea simte durerea celor pe care îi iubeşte şi ajută pe cei răniţi să îşi ducă poverile. Adevărata dragoste vrea chiar să ia asupra ei consecinţele păcatului celor pe care îi iubeşte. Isaia a scris despre Isus Hristos: “Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi” (Isaia 53:4-5). Aşa cum Petru cunoştea în primul rând din marea răbdare şi bunătate a lui Isus: “Dragostea acoperă o sumedenie de păcate” (1Pet.4:8).

În timpul domniei lui Oliver Cromwell în Anglia, un soldat tânăr a fost condamnat la moarte. Fata cu care era logodit l-a rugat pe Cromwell să cruţe viaţa iubitului ei, dar degeaba. Tânărul trebuia executat la sunetul clopotului. Dar când paracliserul a tras din nou de frânghie clopotul nu a scos nici un sunet. Fata se suise pe frânghie şi a înconjurat limba clopotului ca să nu mai poată lovi clopotul. Trupul ei a fost rănit şi zdrobit, dar nu i-a dat drumul până când limba clopotului nu s-a oprit din pendulare. A reuşit să coboare, rănită şi sângerând, şi să meargă în faţa celor care aşteptau execuţia. Când a explicat ceea ce făcuse, Cromwell a schimbat sentinţa. Un poet a relatat această povestire în versurile următoare:

La picioarele lui şi-a spus povestea,

şi-a arătat mâinile zdrobite şi rănite

Şi pe faţa ei dulce se vedea încă

durerea pe care o purtase.

Inima i-a fost atinsă de milă

iar ochii plini de o lumină misterioasă.

‘Mergi, iubitul tău trăieşte’, a spus Cromwell;

‘Clopotul nu va bate în această seară’.

11. DRAGOSTEA SE BUCURĂ DE ADEVĂR

ionel — Sat, 13 Dec 2008 20:01:56 +0000

După ce menţionează opt lucruri negative care nu este dragoste sau pe care nu le face, Pavel enumeră alte cinci lucruri pozitive (vezi v.4a). Primul este în antiteză cu ultimul negativ: dragostea se bucură de adevăr.

La prima vedere s-ar putea să pară ciudat contrastul dintre a nu te bucura de nelegiuire şi a te bucura de adevăr. Dar adevărul despre care vorbeşte Pavel aici nu este simplul adevăr activ. El vorbeşte despre adevărul lui Dumnezeu, Cuvântul revelat al lui Dumnezeu. Neprihănirea este predicată prin adevărul lui Dumnezeu şi nu poate exista despărţită de el. Dragostea se bucură întotdeauna de adevărul lui Dumnezeu şi niciodată de învăţăturile false sau de falsitate. Dragostea nu poate tolera doctrinele greşite. Nu are sens să spunem: “Nu contează prea mult dacă oamenii sunt de acord sau nu cu doctrina noastră. Ceea ce contează este că-i iubim”. Aceasta este idea de bază a mişcării ecumenice. Dar dacă îi iubim pe alţii va conta foarte mult pentru noi ceea ce cred ei sau nu că este bine sau rău. Ceea ce cred ei le afectează sufletele, soarta veşnică şi reprezentarea voii lui Dumnezeu, de aceea ar trebui să conteze foarte mult pentru noi. De asemenea afectează sufletele şi destinele celor pe care îi influenţează.

Dragostea constă în bunătate dar nu constă în compromiterea adevărului. Compromiterea adevărului nu este un lucru bun pentru cei pe care-i conducem pe un drum greşit prin eşecul nostru de a sta fermi în adevăr. Ioan ne spune: “Şi dragostea stă în vieţuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblaţi, după cum aţi auzit de la început” (2Ioan 6). A face compromis de exemplu cu cei care se îndoiesc de întrupare nu este dragoste, ci înseamnă riscul de a pierde răsplata (v.7-8). Dragostea, adevărul şi neprihănirea sunt inseparabile. Când unul este slăbit, ceilalţi sunt slăbiţi. O persoană care învaţă lucruri false despre adevărul lui Dumnezeu nu trebuie nici măcar primită în casa noastră sau salutată (v.10). Noi nu trebuie să ne bucurăm de o doctrină greşită pe care acea persoană o învaţă sau de modul greşit în care trăieşte. Dragostea se bucură de adevăr şi niciodată de falsitate sau de nelegiuire.

Pe de altă parte, dragostea nu se concentrează asupra greşelilor altora. Nu expune greşelile lor pentru ca întreaga lume să le vadă. Dragostea nu trece cu vederea falsitatea sau nelegiuirea dar, pe cât posibil, se concentrează asupra adevărului şi binelui. Ea caută binele, nădăjduieşte binele şi accentuează binele. Se bucură de cei care învaţă şi trăiesc adevărul.

Un misionar scoţian era cunoscut pentru dragostea lui şi pentru încurajarea pe care o aducea Bisericii şi oamenilor din satul lui. Când a murit, cineva a spus: “Nu a mai rămas nimeni care să aprecieze biruinţele poporului de rând”. Dragostea apreciază biruinţele poporului de rând. Copiii noştri sunt întăriţi şi împuterniciţi când îi încurajăm în fiecare realizare a lor şi în ascultare. Dragostea nu se bucură de falsitate sau de greşeală, ci scopul ei primar este de a zidi, nu de a dărâma, de a întări, nu de a slăbi.

William Gladstone, prim-ministrul Angliei în secolul IX, lucra într-o noapte târziu la un discurs important pe care trebuia să-l ţină a doua zi în Camera Deputaţilor. Pe la două dimineaţa o femeie a bătut la uşa lui întrebând pe slujitor dacă domnul Gladstone voia să vină să îi mângâie fiul infirm care era pe moarte într-un loc închiriat nu prea departe de casa lui. Fără ezitare, omul cel ocupat şi-a pus deoparte discursul şi a plecat. A petrecut restul nopţii cu băieţelul, mângâindu-l şi convingându-l să-L accepte pe Isus Hristos ca Mântuitor. În zori băiatul a murit iar Gladstone s-a întors acasă. Mai târziu în acea dimineaţă a spus unui prieten: “Astăzi sunt cel mai fericit om din lume”. Adevărata măreţie a lui Gladstone nu era în poziţia sau în realizările lui politice ci în marea lui dragoste, o dragoste care şi-ar fi riscat viitorul politic pentru a arăta dragostea lui Hristos unui băieţel ce se afla în mare nevoie. Aşa cum s-a dovedit mai târziu, în acea dimineaţă el a făcut ceea ce istoricii susţin a fi cel mai măreţ discurs din viaţa lui. El a câştigat şi acea biruinţă, dar a fost dispus să o piardă pentru una mai mare. Biruinţa dragostei era mult mai importantă.

10. DRAGOSTEA NU SE BUCURĂ DE NELEGIUIRE

ionel — Fri, 12 Dec 2008 16:23:19 +0000

Dragostea nu este niciodată satisfăcută de păcat, fie al nostru, fie al altora. A face lucruri rele este destul de rău în sine; a ne mândri cu ele face păcatul şi mai grav. A ne bucura de nelegiuire înseamnă a o îndreptăţi. Înseamnă să facem răul să pară bine. Isaia avertizează: “Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele rău, care spun că întunericul este lumină, şi lumina întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă, şi dulceaţa în loc de amărăciune!” (Isaia 5:20). Aceasta înseamnă să întorci adevărul lui Dumnezeu pe dos.

Printre cele mai populare reviste, cărţi şi programe de televiziune sunt cele care glorifică păcatul, care se bucură literalmente de nelegiuire. Tot mai explicit ele declară că orice lucru trece şi că fiecare persoană îşi pune propriile standarde asupra binelui şi răului. Ceea ce este drept este să faci ceea ce vrei. Chiar şi multe dintre ştiri se bucură de nelegiuire deoarece violenţa, crima, imoralitatea şi viclenia sunt atractive pentru mintea şi inima naturală. Creştinii nu sunt imuni în a se bucura de aceste lucruri, găsindu-le fie considerându-le pe ele amuzante fie simţindu-se îndreptăţiţi că nu le fac şi ei.

Uneori a te bucura de nelegiuire ia forma speranţei ca cineva să greşească sau să cadă în păcat. A te bucura de păcat este greşit în primul rând pentru că păcatul este făcut împotriva lui Dumnezeu. Nu putem găsi plăcere într-o tragedie care aduce prejudicii prietenului sau celui pe care-l iubim; totuşi când găsim plăcere în păcat, găsim plăcere în ceea ce întristează şi îndurerează pe Tatăl nostru ceresc şi în ceea ce este o tragedie pentru El. Dacă-L iubim pe Dumnezeu, ceea ce-L deranjează pe El ne deranjează şi pe noi şi ceea ce-L îndurerează pe El ne îndurerează şi pe noi. David a spus: “Căci râvna Casei Tale mă mănâncă şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea” (Ps.69:9). Când Dumnezeu nu a fost cinstit David a fost îndurerat, pentru că Cel pe care el Îl iubea mai presus de orice era batjocorit. Când ne bucurăm de păcat, fie că-l facem noi fie că îi vedem pe alţii făcându-l, dovedim o lipsă de dragoste pentru Dumnezeu.

Una dintre cele mai cunoscute forme ale bucurării în păcat este bârfa. Bârfa nu ar face atât de mult rău dacă nu ar avea atât de mulţi ascultători devotaţi. Acest păcat, pe care mulţi creştini îl tratează cu uşurătate, este grav nu numai din cauză că dezvăluie cu nepăsare slăbiciunile şi păcatele altora, rănind astfel în loc să ajute, ci şi pentru că inima celui care bârfeşte se bucură de rău. Bârfa care este adevărată este tot bârfă. Este modul în care adevărul nefavorabil este dus mai departe şi deseori simplul fapt că este dus mai departe face ca bârfa să fie bârfă. A fost definită ca o bucurie indirectă de rău. Esenţa bârfei este transmiterea greşelilor şi păcatelor altora, ceea ce face din bârfă un păcat grav. O persoană nu este niciodată ajutată prin împrăştierea veştii păcatului ei.

În al doilea rând, a te bucura de păcat este greşit din cauza consecinţelor pe care le are asupra celui care a păcătuit. Păcatul nu poate face decât rău. În persoana nemântuită, păcatul este dovada pierzării. Într-un credincios, păcatul este dovada neascultării şi a ruperii părtăşiei cu Dumnezeu. A iubi o persoană înseamnă a urî păcatul ei. Disciplina în Biserică este necesară nu numai pentru a păstra curăţia trupului ci şi să ajute credincioşii care păcătuiesc să-şi înfrunte greşelile şi să se pocăiască (vezi Mat.18:15-20). Pavel le-a amintit corintenilor porunca lui: “Ci v-am scris să n-aveţi nici un fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice ‘frate’ totuşi este curvar sau lacom de bani sau închinător la idoli sau defăimător sau beţiv sau răpareţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi” (1Cor.5:11). În a doua lui epistolă către Tesaloniceni, el a spus: “În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraţilor, să vă depărtaţi de orice frate, care trăieşte în neorânduială, şi nu după învăţăturile pe care le-aţi primit de la noi” (2Tes.3:6). Faptul că apostolul a considerat acest principiu total consistent cu dragostea, de fapt o parte necesară a dragostei, este văzută în versetul anterior: “Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!” (v.5). Dragostea nu poate tolera sau nu se poate bucura de rău în nici un fel.

9. DRAGOSTEA NU SE GÂNDEŞTE LA RĂU

ionel — Fri, 12 Dec 2008 16:12:43 +0000

Logizomai (a se gândi la) este un termen care înseamnă a calcula sau a ţine evidenţa, ca atunci când sunt trecute nişte date într-un registru. Scopul este de a face o înregistrare permanentă care poate fi folosită ori de câte ori este nevoie. În afacere, această practică este necesară, dar în problemele personale nu numai că nu este necesară dar face şi rău. A ţine evidenţa lucrurilor făcute împotriva noastră este o cale sigură spre nefericire – a noastră şi a celorlalţi cărora le ţinem evidenţa.

Acelaşi cuvânt grecesc este folosit deseori în Noul Testament pentru a reprezenta actul iertării lui Dumnezeu pentru cei care se încred în Isus Hristos. “Ferice de omul, căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul!” (Rom.4:8). “Că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări” (2Cor.5:19). Păcatul odată pus sub sângele lui Hristos nu mai există nici o înregistrare a lui. El este “şters” (Fapte 3:19). Singura înregistrare cerească a lui Dumnezeu scrisă după numele celor mântuiţi este “neprihănit”, pentru că suntem socotiţi neprihăniţi în Hristos. Neprihănirea lui Hristos ne este atribuită, nu există nici o altă înregistrare.

Acesta este genul de înregistrare pe care dragostea îl păstrează cu privire la răul care îi este făcut. Nici un rău nu este înregistrat pentru a se face mai târziu referire la el. Dragostea iartă. Cineva a spus odată că dragostea nu iartă şi uită, ci mai degrabă îşi aminteşte dar iartă. Resentimentul are grijă să păstreze cărţi pe care le citeşte şi le reciteşte, sperând o şansă de a se achita. Dragostea nu păstrează nici o carte pentru că nu are loc pentru resentimente şi ranchiună. Chrysostom a spus că o greşeală făcută împotriva dragostei este ca o scânteie ce cade în mare şi se stinge. Dragostea mai degrabă şterge greşelile, nu le înregistrează. Ea nu păstrează amintirea faptelor rele. Dacă Dumnezeu şterge multele noastre păcate făcute împotriva Lui în mod permanent şi deplin, cu atât mai mult ar trebui să iertăm şi să uităm noi greşelile mai puţine făcute împotriva noastră (vezi Mat.18:21-35; Efes.4:32)!

Reteua evanghelica se extinde -Vaslui evanghelic-

ionel — Fri, 12 Dec 2008 05:00:13 +0000

Domnul sa va binecuvinteze!

http://vaslui.evanghelici.ro/

Nasterea lui Iisus

ionel — Thu, 11 Dec 2008 14:34:40 +0000

more about "Nasterea lui Iisus", posted with vodpod

8. DRAGOSTEA NU SE MÂNIE

ionel — Wed, 10 Dec 2008 19:32:14 +0000

Cuvântul grecesc paroxunō tradus aici a se mânia înseamnă a creşte în furie, şi este cuvântul de origine al paroxismului, o convulsie sau o izbucnire spontană a sentimentelor sau a faptelor. Dragostea se păzeşte pentru a nu fi iritată, supărată sau mânioasă din cauza lucrurilor spuse sau făcute împotriva ei. Ea nu se mânie.

Apostolul nu îndreptăţeşte indignarea. Dragostea nu se poate “bucura de nelegiuire” (1Cor.13:6). A fi mâniat din cauza necazurilor sau din cauza contrazicerii şi batjocoririi Cuvântului lui Dumnezeu este o indignare corectă. Dar când este cu adevărat corectă, indignarea nu este niciodată provocată de ceva făcut împotriva noastră personal. Dragostea nu se mânie pe alţii când spun sau fac ceva ce ne nemulţumeşte sau când ne împiedică să facem lucrurile cum vrem noi (vezi 1Pet.2:21-24). Reacţiile dragostei nu sunt niciodată răzbunarea sau autoapărarea. A fi mâniat este cealaltă parte a căutării propriei căi. Persoana care intenţionează să-şi îndeplinească scopurile este uşor provocată şi uşor mâniată.

Marele predicator şi teolog Jonathan Edwards avea o fată cu un comportament necontrolabil. Când un tânăr s-a îndrăgostit de ea şi a cerut-o tatălui său în căsătorie, Dr. Edwards a răspuns: “Nu o poţi avea”. “Dar o iubesc şi ea mă iubeşte”, a protestat el. “Nu contează”, a insistat tatăl. Întrebat de ce, el a spus: “Pentru că nu te merită”. “Dar este creştină, nu-i aşa?” “Da,” a spus Edwards, “dar harul lui Dumnezeu poate trăi cu unele persoane cu care nimeni altcineva nu poate trăi”.

Ne mâniem atunci când o persoană câştigă privilegiul sau recunoaşterea pe care o vrem pentru noi înşine, pentru că este “dreptul nostru”. Dar a pune drepturile noastre înaintea datoriei şi înaintea grijii iubitoare faţă de alţii vine de la lipsa de dragoste sau de la egocentrism. Persoanei iubitoare îi pasă mai mult să facă ceea ce ar trebui şi să ajute unde poate decât să aibă ceea ce crede că i se cuvine. Dragostea nu consideră nimic ca fiind dreptul ei şi consideră totul o obligaţie.

A spune soţilor sau soţiilor noastre că îi iubim nu este convingător dacă ne supărăm şi ne mâniem continuu pe ceea ce spun sau fac ei. A spune copiilor noştri că îi iubim nu este convingător dacă deseori ţipăm la ei pentru că fac lucruri ce ne deranjează sau care ne încurcă planurile. Nu este bine să protestăm: “Îmi pierd deseori cumpătul, dar trece în câteva minute.” Aceasta este o bombă nucleară. Un rău foarte mare poate fi făcut într-un timp foarte scurt. Pierderea cumpătului este întotdeauna distructivă şi chiar şi nişte “bombe” mici pot lăsa în urmă dureri şi rău mare, mai ales când explodează pe baza unor lucruri obişnuite. Lipsa de dragoste este cauza pierderii cumpătului, iar dragostea este singura vindecare.

Dragostea care scoate o persoană în afara eului şi îi centrează atenţia asupra binelui celorlalţi este singurul medicament pentru egocentrism.

7. DRAGOSTEA NU CAUTĂ FOLOSUL EI

ionel — Wed, 10 Dec 2008 19:27:58 +0000

Am auzit că pe o piatră de mormânt dintr-un sătuc englez stă scris:

”Aici zace un ticălos care a trăit pentru el,

şi nu i-a păsat de nimic decât să strângă bogăţii.

Unde este el acum şi ce plăteşte,

nimeni nu ştie şi nimănui nu-i pasă”.

În contrast cu aceasta, pe o piatră de mormânt din curtea Catedralei Sfântul Pavel din Londra, citim: “În memoria generalului Charles George Gordon, care oricând şi oriunde şi-a dat puterea celui slab, bogăţia celui sărac, compasiunea celui ce suferea, inima lui Dumnezeu”.

Dragostea nu caută folosul său. Aici este probabil cheia tuturor lucrurilor. Rădăcina răului naturii omenirii căzute se află în a vrea să faci totul în felul tău. R.C.H. Lenski, binecunoscutul comentator al Bibliei, a spus: “Vindecă egoismul şi tocmai ai resădit Grădina Eden”. Adam şi Eva au respins calea lui Dumnezeu ca să o poată avea pe a lor. Eul Îl înlocuieşte pe Dumnezeu. Acesta este opusul neprihănirii şi al dragostei. Dragostea nu este preocupată de lucrurile proprii ci de interesele celorlalţi (Fil.2:4).

Din nou, credincioşii corinteni erau modele a ceea ce creştinii iubitori nu ar trebui să fie. Ei erau egoişti până la extremă. Ei nu îşi împărţeau mâncarea la mesele de dragoste, îşi apărau drepturile până la punctul de a da în judecată pe fraţii lor creştini în curţile de judecată păgâne şi voiau ceea ce credeau ei că sunt cele mai bune daruri spirituale. În loc să folosească darurile spirituale pentru binele altora, ei au încercat să le folosească spre avantajele lor proprii. De aceea, Pavel le spune: “Tot aşa şi voi, fiindcă râvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii” (1Cor.14:12). Ei nu şi-au folosit darurile ca să înalţe Biserica, ci au încercat să se înalţe pe sine.

Ca întotdeauna, Isus este modelul nostru perfect. El “nu a venit să I Se slujească, ci El să slujească” (Mat.20:28). Fiul lui Dumnezeu Şi-a trăit viaţa pentru alţii. Dumnezeul întrupat era dragostea întrupată. El era întruparea perfectă a dragostei dătătoare de Sine. El nu a căutat niciodată binele personal ci întotdeauna binele celorlalţi.

6. DRAGOSTEA NU SE POARTÃ NECUVIINCIOS

ionel — Tue, 09 Dec 2008 17:45:27 +0000

Dragostea nu se poartă necuviincios. Principiul de aici are de-a face cu un comportament urât, nepoliticos. Nu este o greşeală la fel de gravă ca lauda şi mândria, dar are ca şi izvor aceeaşi lipsă de dragoste. Nu-i pasă destul de mult de cei din jur ca să se poarte cuviincios şi politicos. Nu-i pasă deloc de sentimente şi sensibilităţi. Persoana lipsită de dragoste este indiferentă şi deseori crudă.

Credincioşii corinteni erau modele de comportament necuviincios. Comportamentul urât era aproape semnul lor distinctiv. Aproape tot ceea ce făceau era lipsit de politeţe şi de dragoste. Chiar şi când se strângeau să sărbătorească Cina Domnului erau egoişti şi se jigneau. “Fiindcă atunci când staţi la masă, fiecare se grăbeşte să-şi ia cina adusă de el, înaintea altuia; aşa că unul este flămând, iar altul este beat” (1Cor.11:21). În timpul slujbei de închinare fiecare încerca să-l întreacă pe celălalt în vorbirea în limbi. Toţi vorbeau deodată şi încercau să fie cei mai dramatici şi mai proeminenţi. Biserica făcea totul incorect şi în dezordine, opusul a ceea ce Pavel i-a învăţat şi îi sfătuia acum (14:40).

Odată Isus cina în casa unui fariseu numit Simon. În timpul mesei a venit o femeie păcătoasă şi I-a spălat picioarele lui Isus cu lacrimile ei, le-a şters cu părul ei şi apoi le-a uns cu un mir scump. Simon, jenat şi jignit, s-a gândit la el însuşi: “Când a văzut lucrul acesta, Fariseul, care-L poftise, şi-a zis: Omul acesta, dacă ar fi un prooroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de el: că este o păcătoasă” (Luca 7:39). Isus a spus atunci o pildă despre un cămătar care a iertat doi datornici, unuia 500 de dinari şi celuilalt 50 de dinari. El l-a întrebat pe Simon: “Care dintre datornici era mai mulţumitor”, întrebare la care fariseul a răspuns:

‘Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult’. Isus i-a zis: ‘Drept ai judecat’. Apoi S-a întors spre femeie şi i-a zis lui Simon: ‘Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei, şi Mi le-a şters cu părul capului ei. Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir. De aceea îţi spun: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin’. (Luca 7:43-47).

Exemplul suprem al dragostei supreme în această povestire nu este cel al femeii, oricât de sinceră şi de frumoasă ar fi fost. Cea mai remarcabilă este dragostea lui Isus pusă în contrast cu lipsa de dragoste a lui Simon. Prin acceptarea Lui iubitoare a faptei pline de dragoste a femeii, ca şi prin pilda în sine, Isus a arătat lui Simon că nu acţiunea ei sau răspunsul lui era nepotrivit, ci atitudinea lui Simon. Ceea ce a făcut femeia şi ceea ce a făcut Isus avea de-a face numai cu dragostea. Ceea ce a făcut Simon nu avea nimic de-a face cu dragostea.

William Barklay traduce textul nostru ca: “Dragostea nu se poartă fără îndurare”. Dragostea este îndurătoare. Îndurarea ar trebui să înceapă cu fraţii noştri creştini, dar nu ar trebui să se sfârşească acolo. Mulţi credincioşi au pierdut ocazia de a mărturisi prin comportamentul nepoliticos faţă de un necredincios care i-a jignit făcând ceva considerat nepotrivit de credincioşi. Ca şi în cazul lui Simon, uneori atitudinea şi comportamentul nostru în numele neprihănirii este mai mult incorect şi mai puţin drept decât unele lucruri pe care le criticăm.

Dragostea este mai mult decât a fi îndurător, dar nu este niciodată mai puţin de atât. Dacă trăirea noastră este neîndurătoare, ea nu este nici creştină şi nici iubitoare. Creştinii nepoliticoşi ce caută neprihănirea de sine îi pot întoarce pe oameni de la Hristos înainte ca ei să aibă o şansă de a auzi Evanghelia. Mesagerul poate deveni o barieră pentru mesaj. Dacă oamenii nu văd “bunătatea lui Hristos” (2Cor.10:1) clar în noi, nu este posibil să-L vadă clar pe El în Evanghelia pe care o vestim.

5.DRAGOSTEA NU SE UMFLĂ DE MÂNDRIE

ionel — Tue, 09 Dec 2008 17:35:01 +0000

Credincioşii din Corint credeau că au ajuns la perfecţiune. Pavel i-a avertizat deja: “Fraţilor, pentru voi am spus aceste lucruri, în icoană de vorbire, cu privire la mine şi la Apolo, ca prin noi înşine, să învăţaţi să nu treceţi peste ‘ce este scris’: şi nici unul din voi să nu se fălească deloc cu unul împotriva celuilalt. Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit? O, iată-vă sătui! Iată-vă ajunşi bogaţi! Iată-vă împărăţind fără noi! Şi măcar de aţi împărăţi cu adevărat ca să putem împărăţi şi noi împreună cu voi!” (1Cor.4:6-8). Devenind şi mai sarcastic, el spune: “Noi suntem nebuni pentru Hristos: voi, înţelepţi în Hristos! Noi, slabi: voi, tari! Voi, puşi în cinste: noi, dispreţuiţi!” (v.10). Câteva versete mai târziu apostolul este şi mai direct: “Unii s-au îngâmfat, şi şi-au închipuit că n-am să mai vin la voi” (v.18).

Fiecare bun pe care corintenii îl aveau venise de la Domnul şi deci nu aveau nici un motiv să se laude sau să se umfle de mândrie. Cu toate acestea, ei erau încântaţi şi îngâmfaţi cu privire la cunoaşterea doctrinei, la darurile lor spirituale şi la învăţătorii celebri pe care i-au avut. Erau atât de adânciţi în mândria lor încât se lăudau chiar şi cu deşertăciunea lor lumească şi firească, idolatria şi imoralitatea lor, inclusiv incestul, care nu era practicat nici măcar de păgâni (5:1). Ei erau aroganţi în loc să se pocăiască; ei se lăudau în loc să jelească (v.2). dragostea în contrast, nu se umflă de mândrie.

William Carey, deseori făcându-se referire la el ca tatăl misiunilor moderne, a fost un lingvist strălucitor, care a tradus părţi din Biblie în nu mai puţin de 34 de limbi şi dialecte diferite. El a fost crescut într-o simplă casă din Anglia şi în tinereţe a lucrat ca şi cârpaci. În India a fost deseori ridiculizat pentru clasa lui socială “joasă” şi vechea lui ocupaţie. La o petrecere într-o seară, un snob a spus: “Înţeleg, domnule Carey, că odată făceai încălţăminte”. “O, nu, domnia ta”, a răspuns Carey, “nu făceam încălţăminte, doar reparam încălţăminte”.

Când Isus a început să predice a întrecut curând lucrarea lui Ioan Botezătorul. Totuşi Ioan vorbea despre El ca: “El este Acela care vine după mine, – şi care este înaintea mea; eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor Lui” (Ioan 1:27). Când ucenicii lui Ioan au devenit mai târziu invidioşi pe popularitatea lui Isus, Ioan i-a mustrat zicând: “Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez” (Ioan 3:30).

Asemeni înţelepciunii, dragostea spune: “Frica de Domnul este urârea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă, iată ce urăsc eu” (Prov.8:13). Alte proverbe ne amintesc nouă că atunci “când vine mândria, vine şi ruşinea” (11:2), că “prin mândrie se aţâţă numai certuri” (13:10) şi că “mândria merge înaintea pieirii şi trufia merge înaintea căderii” (16:18, vezi 29:23).

Mândria şi aroganţa aduc discordie, lucru de care Biserica din Corint era plină. Mândria este cu capul mare; dragostea este cu inima mare.

CONFERINTA ZONALA A ADUNARILOR CRESTINE DUPA EVANGHELIE

ionel — Tue, 09 Dec 2008 16:57:17 +0000

Simbata 13 decembrie incepind cu ora 10 va avea loc la Adunarea Crestina dupa Evanghelie strada Rodnei, loc.Tirgoviste conferinta zonala a Adunarilor Crestine dupa Evanghelie .

Tema conferintei Efeseni cap.2

Reteua evanghelica se extinde

ionel — Tue, 09 Dec 2008 04:49:34 +0000

http://resitaevanghelic.wordpress.com/

http://botosaniulevanghelic.wordpress.com/

Mult succes si Domnul sa va binecuvinteze!

4. DRAGOSTEA NU SE LAUDĂ

ionel — Mon, 08 Dec 2008 18:24:43 +0000

Când persoana care iubeşte este şi ea plină de succes, nu se mândreşte cu acest lucru. Ea nu se laudă. Perpereuomai (“a se lăuda”) nu mai este folosit în nici un alt loc din Scriptură şi înseamnă a vorbi cu îngâmfare. Dragostea nu se laudă cu realizările ei. Lauda este cealaltă parte a invidiei. Invidia înseamnă a dori ceea ce are o altă persoană. A te lăuda înseamnă a încerca să-i faci pe alţii invidioşi de ceea ce ai tu. Gelozia îi coboară pe ceilalţi; lauda ne înalţă pe noi înşine. Este ironic faptul că pe cât de mult nu ne place să-i lăudăm pe alţii, pe atât de mult ne place să ne lăudăm pe noi înşine.

Credincioşii din Corint erau lăudăroşi din punct de vedere spiritual, încercând continuu să atragă atenţia publică. Ei aveau pretenţii pentru posturile cele mai pretenţioase şi pentru darurile cele mai fermecătoare. Voiau să vorbească toţi deodată, mai ales atunci când vorbeau extatic. Nu le păsa de armonie, ordine, părtăşie, zidire sau alte lucruri valoroase. Le păsa doar de etalarea lor înşişi. “Ce este de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învăţătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească” (1Cor.14:26). Fiecare îşi făcea lucrul lui cât mai proeminent posibil, în totală nepăsare faţă de ceea ce făceau alţii.

Charles Trumbull a spus odată: “Doamne, dacă îmi vei da putere, de fiecare dată când voi avea ocazia să încep subiectul unei discuţii să fie întotdeauna Isus Hristos”. El avea un singur subiect care merita cu adevărată să fie discutat. Dacă Hristos este primul în gândurile noastre, nu ne putem lăuda.

C.S. Lewis a numit lauda de sine “răul suprem”. Lauda de sine ne pune pe noi pe primul lor. Toţi ceilalţi, inclusiv Dumnezeu, trebuie să fie mai puţini importanţi deci decât noi. Când ne lăudăm, nu putem fi “sus” decât dacă alţii sunt “jos”.

Isus era întruparea lui Dumnezeu şi cu toate acestea nu S-a înălţat pe Sine în nici un fel. “El, cu toate că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce” (Fil.2:6-8). Isus, care avea toate lucrurile cu care să Se laude, nu S-a lăudat niciodată. În contrast total, noi nu avem nimic cu ce să ne mândrim dar totuşi ne mândrim. Numai dragostea care vine de la Isus Hristos ne poate salva de atitudinea de mândrie faţă de cunoaşterea, abilităţile, darurile şi realizările noastre, fie că sunt reale fie că ni le imaginăm.

3. DRAGOSTEA NU PIZMUIEŞTE

ionel — Mon, 08 Dec 2008 18:22:10 +0000

Aceasta este prima din cele opt descrieri negative ale dragostei. Dragostea nu pizmuieşte. Dragostea şi pizma se exclud una pe cealaltă. Unde este una nu poate fi cealaltă. Shakespeare a numit pizma „boala verde”. De asemenea a fost numită “duşmanul cinstei” şi “durerea nebunilor”. Isus S-a referit la ea ca un ochi rău (Mat.20:15).

Pizma sau gelozia are două forme. Una dintre ele este: “Vreau ceea ce are altcineva”. Dacă ei au o maşină mai bună decât noi, o vreau. Dacă sunt lăudaţi pentru ceea ce fac, vrem şi noi acelaşi lucru pentru noi înşine. Acest fel de invidie este foarte rea. Un fel şi mai rău spune: “Aş vrea ca ei să nu fi avut ceea ce au” (vezi Mat.20:1-16). Al doilea fel de pizmă este mai mult decât egoistă; înseamnă a dori răul cuiva. Este o pizmă în modul cel mai adânc corupt şi distrugător. Aceasta este pizma pe care Solomon a descoperit-o în femeia care susţinea că era mama copilului. Când fiul ei a murit, ea a schimbat în ascuns copilul ei cu cel al unei prietene ce locuia împreună cu ea. Adevărata mamă a descoperit cele întâmplate şi, când cearta lor a fost dusă înaintea împăratului, el a poruncit ca pruncul să fie tăiat pe jumătate, fiecare femeie primind câte o jumătate. Adevărata mamă a cerut ca pruncul să fie cruţat , chiar dacă asta ar fi însemnat să nu-l mai aibă ea. Mama cea falsă însă ar fi vrut mai degrabă ca pruncul să fie ucis decât adevărata lui mamă să-l aibă (1Împ.3:16-27).

Una dintre cele mai grele lupte pe care o are de dus creştinul este împotriva pizmei. Întotdeauna există cineva care este puţin mai bun decât tine. Cu toţii ne confruntăm cu ispita invidiei când cineva face un lucru mai bine decât noi. Prima reacţie a firii este să dorim răul acelei persoane.

Înţelesul de bază al lui zēloō (a pizmui) este “a avea o dorinţă puternică” şi este termenul de la care obţinem cuvântul zel. În Scriptură este folosit atât în mod favorabil cât şi în mod nefavorabil. În 1Corinteni 13:4 înţelesul este clar nefavorabil, de aceea 12:31, care face parte din context, ar trebui considerat ca o afirmaţie ca atare (“îţi doreşti cu ardoare cele mai mari şi valoroase daruri”) şi nu o poruncă de a căuta “cele mai mari daruri”. Cuvântul grecesc tradus acolo prin “umblaţi după” (în engleză “a dori cu sinceritate”) este acelaşi cu cel tradus aici pizmuieşte. Unul din principiile de bază ale hermeneuticii este că termenii ce par identici în acelaşi context ar trebui traduşi în mod identic.

Când dragostea vede pe cineva care are popularitate, succes, frumuseţe şi talent se bucură pentru acea persoană şi nu este geloasă sau invidioasă. În timp ce Pavel era în închisoare, probabil la Roma, unii dintre tinerii predicatori ce slujeau acolo unde lucrase el încercau să-l întreacă pe apostol din invidie. Erau atât de geloşi pe reputaţia şi realizările lui Pavel încât, prin critica lor, ei voiau să adauge la necazul lui în timp ce era în închisoare. Dar Pavel nu s-a răzbunat pe libertatea, succesul şi nici chiar pe gelozia lor. Deşi nu a trecut cu vederea păcatul lor, el nu a răsplătit invidia lor cu invidie, ci doar s-a bucurat că Evanghelia era răspândită, oricare ar fi fost motivele (Fil.1:15-17). El ştia că mesajul este mai puternic decât mesagerii şi că se putea folosi de predicatori slabi şi invidioşi ca să împlinească scopul lui Dumnezeu.

Gelozia nu este un păcat moderat sau inofensiv. Lucrul la care a făcut Satan apel cu succes a fost gelozia Evei pentru Dumnezeu, aprinsă de scânteia mândriei ei. Ea a vrut să fie ca Dumnezeu, să aibă ceea ce El avea şi să cunoască ceea ce El cunoştea. Gelozia a fost o parte integrală a primului mare păcat de la care au descins toate celelalte păcate. Următorul păcat menţionat în Genesa este crima, cauzată de invidia lui Cain faţă de Abel. Fraţii lui Iosif l-au vândut în robie din invidie. Daniel a fost aruncat în groapa cu lei din cauza invidiei dregătorilor din Babilon. Gelozia l-a făcut pe fratele mai mare să aibă resentimente faţă de atenţia acordată de tată fiului risipitor. Şi mai sunt multe alte ilustraţii biblice de acest fel.

“Furia este fără milă şi mânia năvalnică, dar cine poate sta împotriva geloziei?” (Prov.27:4). Dusă la extrem, gelozia are o răutate pe care nici un alt păcat nu o are. Iacov spune: “Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească. Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele” (3:14-16). Ambiţia egoistă, care este alimentată de gelozie, este deseori isteaţă şi are succes. Însă “înţelepciunea” ei este demonică iar succesul ei este distructiv.

În contrast puternic cu multele relatări ale geloziei din Scriptură este istoria dragostei lui Ionatan pentru David. David era nu numai un luptător mai mare şi cu mai multă popularitate decât Ionatan, ci era şi o ameninţare la scaunul de domnie pe care în mod normal Ionatan trebuia să-l moştenească. Cu toate acestea, nu ni se vorbeşte despre nimic altceva decât despre marele respect şi marea dragoste a lui Ionatan pentru prietenul lui David, pentru care ar fi jertfit de bună voie nu numai scaunul lui de domnie ci şi viaţa lui. “Îl iubea ca pe sufletul lui…” (1Sam.20:17). Tatăl lui Ionatan, Saul, şi-a pierdut scaunul de domnie şi binecuvântarea din cauza invidiei pe care i-o purta lui David. Ionatan a renunţat de bună voie la scaunul de domnie şi a primit o binecuvântare mai mare, pentru că nu avea nici un pic de invidie.

Eliezer din Damasc ar fi fost moştenitorul lui Avram, deoarece Avram nu avea nici un fiu (Gen.15:2). Însă când Isaac a fost născut iar Eliezer şi-a pierdut dreptul de moştenitor, dragostea lui pentru Avraam şi Isaac nu a fost influenţată (vezi Gen.24). O persoană iubitoare nu este niciodată pizmuitoare. Ea se bucură de succesul altora chiar dacă succesul lor îi aduce prejudicii.

2. DRAGOSTEA ESTE PLINĂ DE BUNĂTATE

ionel — Sun, 07 Dec 2008 17:13:29 +0000

Aşa cum răbdarea acceptă orice de la ceilalţi bunătatea va da orice pentru ceilalţi, chiar şi pentru duşmani. A avea bunătate este corespondentul răbdării. A fi bun (chrēsteuomai) înseamnă a fi folositor, slujitor şi plin de har. Este o bunătate activă. Nu înseamnă doar a te simţi generos, ci a fi generos. Nu numai doreşte binele celorlalţi, ci şi lucrează spre binele lor. Când Isus a poruncit ucenicilor Lui, inclusiv nouă, să ne iubim duşmanii, El nu a vrut să spună doar să avem sentimente de bunătate faţă de ei ci să ne purtăm cu bunătate faţă de ei. “Oricui vrea să se judece cu tine, şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două” (Mat.5:40-41). Mediul înconjurător greoi a unei lumi rele dă dragostei ocazii aproape nelimitate pentru a exercita acest fel de bunătate.

Dumnezeu este din nou modelul suprem. “Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” (Rom.2:4), ne aminteşte Pavel. El a scris lui Tit: “Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru” (Tit 3:4-6). Petru ne spune şi nouă: “şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire, dacă aţi gustat într-adevăr că bun este Domnul” (1Pet.2:2-3). Isus a spus ucenicilor Lui: “Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară” (Mat.11:30). Cuvântul folosit de El bun este cel folosit în 1Corinteni 13:4. În dragostea Lui pentru cei care Îi aparţin, Isus face jugul Lui “bun” sau uşor. El ne asigură că ceea ce poporul Lui trebuie să îndure pentru El poate fi îndurat (vezi 1Cor.10:13).

Primul test al bunătăţii creştine şi testul fiecărui aspect al dragostei este casa. Soţul creştin care se poartă asemeni unui creştin este bun faţă de soţia lui şi faţă de copiii lui. Fraţii şi surorile creştine se poartă cu bunătate unii faţă de alţii şi faţă de părinţii lor. Ei au mai mult decât simple sentimente de bunătate unii faţă de alţii; ei fac lucruri bune unii pentru alţii – până la punctul jertfirii de sine în dragoste, dacă este nevoie.

Pentru corinteni bunătatea însemna să renunţe la egoism, gelozie, invidie şi mândrie şi să adopte un spirit de bunătate plină de dragoste. Printre alte lucruri, darurile lor spirituale ar fi fost astfel folosite cu adevăr şi eficacitate în Duhul, şi nu cu superficialitate şi nerodire în fire.

1. DRAGOSTEA ESTE ÎNDELUNG RĂBDĂTOARE

ionel — Sun, 07 Dec 2008 17:10:04 +0000

Practica dragostei de a fi îndelung răbdătoare înseamnă literalmente “foarte temperată” (makrothumeō). Cuvântul este folosit deseori în Noul Testament şi se referă aproape în exclusivitate la a fi răbdător cu oamenii, nu cu circumstanţele sau evenimentele din viaţă. Răbdarea dragostei este abilitatea de a fi supărat de o persoană sau ca aceea persoană sa profite de tine tot mereu şi totuşi să nu fi supărat şi mânios. Chrysostom, părintele bisericii primare, a spus: “Există un cuvânt pentru persoana căreia i se greşeşte şi, cu toate că i-ar sta în putere să se răzbune foarte uşor, nu o va face niciodată”. Răbdarea nu se răzbună niciodată pe cineva.

Asemeni dragostei agapē în sine, răbdarea despre care se vorbeşte în Noul Testament era o virtute numai între creştini. În lumea grecească, dragostea jertfitoare de sine şi răbdarea care nu se răzbună erau considerate slăbiciuni, nevrednice de bărbaţii şi femeile nobile. Aristotel de exemplu a învăţat că marea virtute grecească era refuzul de a tolera insultele sau răul şi de a lovi înapoi prin răzbunare şi pentru cea mai mică jignire. Răzbunarea era o virtute. Lumea avea întotdeauna de a face eroi din cei care ripostau, cei care luau poziţie pentru binele şi drepturile lor mai presus de orice altceva.

Însă dragostea, dragostea lui Dumnezeu, este tocmai opusul. Grija ei primară este binele celorlalţi, nu binele ei înşişi, şi este mult mai binevoitoare să se profite de ea decât să profite de alţii, cu atât mai puţin să se răzbune. Dragostea nu se răzbună. Creştinii care se comportă ca şi creştini nu se vor răzbuna niciodată pentru că au fost răniţi, insultaţi sau abuzaţi. Ei refuză să “întoarcă rău pentru rău” (Rom.12:17), şi dacă sunt loviţi peste obrazul drept ei îl vor întoarce şi pe stângul (Mat.5:39).

Pavel a spus că răbdarea este o caracteristică a inimii lui (2Cor.6:6) şi ar trebui să caracterizeze fiecare creştin (Efes.4:2). Ultimele cuvinte ale lui Ştefan au fost unele de iertare răbdătoare: “Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta!” (Fapte 7:60). În timp ce murea sub loviturile dureroase ale pietrelor, grija lui era îndreptată mai degrabă spre cei care îl omorau şi nu spre el însuşi. El era foarte temperat, era răbdător până la extrema absolută.

Exemplul suprem al răbdării este bineînţeles Dumnezeu însuşi. Dragostea răbdătoare a lui Dumnezeu este cea care împiedică distrugerea lumii. Răbdarea Lui şi îndelunga Lui răbdare este cea care îngăduie timp ca oamenii să fie mântuiţi (2Pet.3:9). În timp ce murea pe cruce, respins de cei pe care venise să-i salveze, Isus S-a rugat: “Tată, iartă-i căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23:34).

Robert Ingersoll, celebrul ateist al ultimului secol, se oprea deseori în mijlocul lecturilor lui împotriva lui Dumnezeu şi spunea: “Îi voi da lui Dumnezeu cinci minute să mă lovească cu moartea pentru lucrurile pe care le-am spus”. Apoi folosea faptul că nu a fost lovit cu moartea ca o dovadă că Dumnezeu nu există. Theodore Parker a spus despre afirmaţia lui Ingersoll: “Şi a crezut acel domn că poate epuiza răbdarea Dumnezeului cel veşnic în cinci minute?”

De vreme ce Adam şi Eva au fost primii care nu au ascultat de El, Dumnezeu a fost în mod continuu respins şi în mod continuu s-a greşit faţă de El de către aceia pe care-i făcuse după chipul Lui. El a fost respins şi batjocorit de poporul Lui ales, prin care a dat revelaţia Cuvântului Său, “cuvintele lui Dumnezeu” (Rom.3:2). Totuşi, timp de mii de ani, Dumnezeul cel veşnic a fost veşnic îndelung răbdător. Dacă sfântul Creator este atât de infinit de răbdător cu fiinţele Lui răzvrătite, cu cât mai mult ar trebui fiinţele Lui care nu sunt sfinte să fie răbdătoare una cu cealaltă?

Unul dintre cei mai timpurii duşmani politici ai lui Abraham Lincoln era Edwin Em. Stamton. El l-a numit pe Lincoln “gorila originală” şi “clovnul josnic de viclean”. El a spus: “Este ridicol ca oamenii să meargă în Africa pentru a vedea o gorilă atât timp cât pot găsi atât de uşor una în Springfield Illinois”. Lincoln nu a răspuns niciodată acestei jigniri, însă când, ca preşedinte, a avut nevoie de un secretar de război, l-a ales pe Stamton. Când prietenii lui neîncrezători l-a întrebat de ce, Lincoln a răspuns: “Pentru că este cel mai bun om”. Ani mai târziu, în timp ce trupul mort al preşedintelui zăcea înjunghiat, Stamton a privit în cavou şi a spus printre lacrimi: “Aici zace cel mai mare conducător al oamenilor pe care lumea l-a văzut vreodată”. Răutatea lui a fost în sfârşit zdrobită de spiritul îndelung răbdător şi nerăzbunător al lui Lincoln. Dragostea răbdătoare a câştigat.

Calităţile dragostei

ionel — Sun, 07 Dec 2008 17:02:43 +0000

1COR 13;4-7

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.

În aceste versetele găsim cea mai cuprinzătoare descriere biblică a plinătăţii dragostei. Pavel face ca dragostea să strălucească printr-o prismă, iar noi vedem 15 din culorile şi nuanţele ei, spectrul dragostei. Fiecare rază arată o faţetă, o calitate a dragostei agapē.

Formele greceşti ale acestor proprietăţi sunt verbe. Ele nu se concentrează asupra a ceea ce este şi nu este dragostea. Dragostea agapē este activă, nu abstractă sau pasivă. Nu simte doar răbdarea, ci o practică. Nu are doar sentimente frumoase, ci face lucruri frumoase. Nu numai recunoaşte adevărul, ci se bucură de adevăr. Dragostea este deplin dragoste numai atunci când acţionează (vezi 1Ioan 3:18).

Scopul prismei lui Pavel nu este de a da o analiză tehnică a dragostei, ci să o spargă în bucăţele mici pentru ca noi să înţelegem şi să aplicăm mai uşor sensul ei deplin şi bogat. Aşa cum se întâmplă cu întreg Cuvântul lui Dumnezeu, nu putem începe cu adevărat să înţelegem dragostea până când nu începem să o punem în aplicare în vieţile noastre. Scopul primar al lui Pavel aici este nu doar să instruiască pe corinteni ci să le şi schimbe obiceiurile de vieţuire. El vroia ca ei să-şi măsoare cu grijă şi sinceritate vieţile în contrast cu aceste caracteristici ale dragostei.

Pavel zugrăveşte o imagine a dragostei, iar Isus Hristos este cel din imagine. El a trăit cu perfecţiune toate aceste virtuţi ale dragostei. Acest minunat tablou al dragostei este o imagine a Lui.

BUN VENIT!

ionel — Tue, 02 Dec 2008 17:13:10 +0000

El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El. El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea. Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El, şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ cât şi ce este în ceruri, făcând pace, prin sângele crucii Lui. Coloseni1;17-20

CE DORIM?

Sa luam cunostinta uni de alti sa vorbim despre acele lucruri si teme care caracterizeaza trairea crestina.

Asteptam stiri despre evenimente ,intilniri ,conferinte crestine ,subiecte care duc la intarirea relatiilor dintre crestini evanghelici, etc;……

PUTEM SA CONTRIBUIM FIECARE LA DEZVOLTAREA SAITULUI.

DORITI LUCRUL ACESTA ? SCRIETI UN MAIL LA

dambovitaevanghelica@yahoo.com

SI VA VOM CONTACTA CIT MAI CURIND POSIBIL.

DOMNUL SA FIE SLAVIT!

Înfrânarea poftelor

ionel — Tue, 02 Dec 2008 04:37:22 +0000

Înfrânarea poftelor. Enkrateia (înfrânarea poftelor), face referire la abţinerea de la pasiuni şi pofte. Ca şi cu blândeţea, acest har nu I se aplică lui Dumnezeu care nu are nevoie să se abţină. „Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb” ne face El de cunoscut (Mal 3:6). În existenţa sa eternă, Domnul „Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci” (Evr 13:8). Sfinţenia perfectă posedă controlul perfect. El nu a fost niciodată ispitit sau atras să spună sau să facă ceva care nu se potrivea cu voia Tatălui Său sau cu natura Sa divină. La fel ca Domnul Isus, creştinul ar trebui să „se [supună] la tot felul de înfrânări” )1 Cor 9:25; cf 7:9), „[dându-şi] toate silinţele ca să [unească] cu credinţa. . . înfrânarea” (2 Pet 1:5-6).

Blândeţea

ionel — Tue, 02 Dec 2008 04:35:28 +0000

Blândeţea. Prautes include ideea de blândeţe, dar de obicei este mai bine tradus sfială. În volumul său care este de mare ajutor, Sinonime ale Noului Testament, R. C. Trench scrie că prautes nu ţine numai de comportamentul exterior al unei persoane; nici de relaţiile sale cu oamenii; şi nici de dispoziţia sa naturală. Este mai degrabă un har care a pătruns în suflet; iar exprimarea sa are loc mai întâi faţă de Dumnezeu. Este acel temperament al spiritului în care noi acceptăm lucrarea Sa faţă de noi ca fiind bună, şi prin urmare o acceptăm fără nici o discuţie sau opunere” (Grand Rapids, Eerdmans, 1953). Este atitudinea aceea umilă şi blândă care se supune în linişte fiecărei dureri, în timp ce suntem liberi de orice dorinţă de răzbunare şi pedepsire.

Din cele nouă caracteristici ale roadei Duhului, aceasta şi cea care urmează nu I se aplică lui Dumnezeu ca Dumnezeu. Vechiul Testament nu se referă niciodată la Dumnezeu ca fiind sfios, iar în Noul Testament numai despre Fiul se vorbeşte ca fiind sfios şi asta numai în timpul cât a fost întrupat.

În Noul Testament, prautes este folosit pentru a descrie trei atitudini: supunere faţă de voia lui Dumnezeu (Col 3:2), primirea învăţăturii (Iacov 1:21) şi respect faţă de alţii (Efes 4:2).

Deşi era Dumnezeu, în timp ce trăia pe pământ ca Fiu al Omului, Domnul Isus a fost „blând [prautes] şi smerit cu inima” (Mat 11:29; cf 21:5; 2 Cor 10:1). Ca şi Domnul lor, creştinii trebuie să urmărească activ blândeţea şi bunătatea (1 Tim 6:11) şi să le poarte ca pe nişte haine (Col 3:12).

Aici Radio “Filadelfia”! Transmitem…!

ionel — Mon, 01 Dec 2008 16:20:59 +0000

1 Decembrie 2008, o zi cu un eveniment mult dorit si asteptat: Lansarea noului post de Radio “Filadelfia”! La exact doua luni de la inchiderea postului Radio “Micul Samaritean”, ne dorim ca prin aceasta lucrare sa umplem cel putin o parte din golul lasat in casele romanilor de pretutindeni prin desfiintarea RMS Romania. Majoritatea redactorilor fostului post de radio s-a mobilizat in dorinta de a continua si dezvolta lucrarea inceputa acolo.

Astazi, incepand cu ora 19, vor fi in direct cu dumneavoastra! Va indemnam sa-i sustineti in rugaciune, in continuare.

http://www.radiofiladelfia.ro/

Credincioşia

ionel — Mon, 01 Dec 2008 16:11:02 +0000

Pistis (credincioşie) este manifestarea roadei Duhului care are de a face cu loialitatea şi încrederea. Ieremia a declarat că „Bunătăţile Domnului nu s’au sfîrşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare” (Plâng. 3:22-23).

Pentru că Domnul Isus a fost credincios „ci S-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce”. Şi datorită credincioşiei Fiului Tatăl „L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume” (Fil. 2:7-9).

Şi aşa cum a fost credincios când a venit prima oară pe pământ, El va fi credincios să vină din nou „în acelaşi fel în care L-aţi văzut mergând la cer” (Fapte 1:11). „Cel ce v-a chemat este credincios” a spus Pavel „şi va face lucrul acesta” (1 Tes. 5:24). În marea sa vedenie din insula Patmos, Ioan L-a văzut pe Hristos aşezat pe „un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă „Cel credincios” şi „Cel adevărat” (Ap. 19:11).

„Slujitorii lui Hristos, şi ispravnicii tainelor lui Dumnezeu” trebuie să fie ca Domnul lor „găsiţi credincioşi” (1 Cor. 4:1,2). „Fii credincios până la moarte” îi asigură Domnul pe ucenicii Săi „şi îţi voi da cununa vieţii” (Ap. 2:10).

Facerea de bine

ionel — Mon, 01 Dec 2008 16:08:32 +0000

Agathos (facere de bine), are de-a face cu virtutea morală şi spirituală care este cunoscută prin farmecul şi bunătatea activă. Pavel a fost de folos la definirea acestei virtuţi când a notat că „Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară” (Rom 5:7). Un creştin poate fi drept din punct de vedere moral şi totuşi să nu manifeste harul facerii de bine. Poate fi admirat şi respectat pentru standardele sale morale şi poate avea chiar un prieten care să-şi dea viaţa pentru el. Dar persoana care este caracterizată de facerea e bine este foarte probabil să aibă şi prieteni care să se sacrifice pentru ea.

David a înţeles foarte profund bunătatea lui Dumnezeu aşa cum descoperă el în repetate rânduri în psalmii săi „Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele” s-a bucurat el (Ps. 23:6). El a mărturisit că de fapt ar fi ajuns la disperare „dacă [n-ar] fi [fost] încredinţat că [va] vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii” (Ps.27:13).

Ca în cazul fiecărei binecuvântări pe care ne-o dă Duhul, nouă creştinilor, ne este poruncit să exemplificăm facerea de bine. Mai târziu în această epistolă, Pavel sfătuieşte: „cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă” (Gal. 6:10). „De aceea ne rugăm necurmat pentru voi” a scris el tesalonicenilor „ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui, şi să împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate, şi orice lucrare izvorâtă din credinţă” (2 Tes. 1:11).

Bunătatea

ionel — Sun, 30 Nov 2008 06:03:57 +0000

Chrestotes (bunătate), se referă la preocuparea pentru ceilalţi. Nu are nimic de-a face cu slăbiciunea sau cu lipsa de convingere, ci este dorinţa autentică a unui creştin de a-i trata pe alţii cu bunătate, aşa cum îi tratează Domnul. Pavel le-a reamintit tesalonicenilor că deşi era un apostol, s-a „arătat [blând] în mijlocul [lor], ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii” (1 Tes 2:6-7).

Bunătatea Domnului Isus este exemplul creştinului. Când au fost aduşi „nişte copilaşi, ca să-Şi pună mâinile peste ei, şi să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau. . . Isus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei” (Mat 19:13-14). Cu o altă ocazie, El a spus: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sânt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre” (Mat 11:28-29). La fel cum Domnul lor este blând, slujitorului Lui i se porunceşte să „nu se certe; ci să fie blând cu toţi” (2 Tim 2:24). Şi la fel ca şi cu celelalte manifestări ale roadei Sale divine, Duhul Sfânt le dă copiilor lui Dumnezeu bunătate (2 Cor 6:6).

Îndelunga răbdare

ionel — Sun, 30 Nov 2008 06:01:41 +0000

Makrothumia (îndelunga răbdare), are de-a face cu toleranţa şi cu suferinţa îndelungă care îndură toate nedreptăţile cauzate de alţii, calmul care acceptă de bună voie toate situaţiile care sunt iritante sau dureroase.

Dumnezeu Însuşi este „încet la mânie” (Ps 86:15) şi se aşteaptă ca copiii Săi să fie la fel. La fel cum creştinii nu ar trebui niciodată să „dispreţuiască bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări” (Rom 2:4), ei ar trebui să manifeste aceste atribute ale Tatălui lor ceresc.

În zilele din urmă, necreştinii aroganţi îi vor lua în zeflemea pe creştini întrebându-i: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”(2 Pet 3:4). În minţile lor întunecate de păcat, necredincioşii nu vor reuşi să vadă că la fel cum era în zilele lui Noe, când Dumnezeu întârzia potopul cu îndelungă răbdare pentru a le da oamenilor mai mult timp de pocăinţă (1 Pet 3:20), tot la fel şi acum, Dumnezeu, datorită îndelungii Lui răbdări, întârzie a Doua Venire a lui Hristos şi judecata asupra celor necredincioşi care o însoţeşte, „dorind ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă” (2 Pet 3:9).

Pavel a mărturisit că, fiind cel dintâi dintre cei păcătoşi, a găsit milă înaintea lui Dumnezeu „pentru ca Isus Hristos să-Şi arate în [el], cel dintâi, toată îndelunga Lui răbdare, ca o pildă celor ce ar crede în El, în urmă, ca să capete viaţa vecinică” (1 Tim 1:15-16). Creştinilor le este poruncit să imite îndelunga răbdare a Domnului lor. „Ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi” ei trebuie să aibă „o inimă plină de . . . îndelungă răbdare” (Col 3:12), mai ales faţă de fraţii creştini, „[îngăduindu-se] unii pe alţii în dragoste” (Efes 4:2).

BISERICA EVANGHELICA NUCET

ionel — Sat, 29 Nov 2008 14:28:25 +0000

Pacea

ionel — Sat, 29 Nov 2008 14:09:03 +0000

Dacă bucuria vorbeşte despre înviorarea inimii care vine din starea de neprihănire faţă de Dumnezeu, atunci pacea (eirene) se referă la liniştea minţii care vine din această relaţie mântuitoare.

Ca şi bucuria, pacea nu are de a face cu circumstanţele. Creştinii ştiu că „ toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Rom. 8:28). Pentru că Dumnezeu este în controlul tuturor aspectelor din viaţa creştinului nu contează cum îi par lui aceste circumstanţe din perspectivă umană. Din această cauză a putut Domnul Isus să le spună fără nici o reţinere celor ce se încred în El, „Să nu vi se tulbure inima” (Ioan 14:1). Nu există absolut nici un motiv pentru creştin ca acesta să fie nervos sau fricos.

Domnul Isus a fost Prinţul păcii, atât în sensul că a fost plin de pace El Însuşi, cât şi în sensul că El dă pacea Sa celor care sunt ai Lui. Chiar şi atunci când S-a confruntat cu Satan faşă în faţă în pustie, Domnul Isus a avut pacea perfectă ştiind că Tatăl ceresc era continuu cu El, şi avea să împlinească orice nevoie a Sa (Mat. 4:1-11). Pacea Sa, a lăsat-o ucenicilor săi ca moştenire: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (Ioan 14:27). „Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine, şi ce aţi văzut în mine, faceţi” a spus Pavel „Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi” (Fil. 4:9). Pentru că Îl au pe Dumnezeul păcii în inimile lor, creştinii nu trebuie să se „[îngrijoreze] de nimic”, având „pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere” şi care „[le păzeşte] inimile şi gândurile în Hristos Isus” (Fil 4:6-7).

Bucuria

ionel — Sat, 29 Nov 2008 10:13:44 +0000

A doua manifestare a roadei Duhului Sfânt este bucuria. Chara (bucurie) este folosit de aproximativ 70 de ori în Noul Testament, întotdeauna pentru a semnifica sentimentele de fericire care sunt bazate pe realităţile spirituale. Bucuria este cel mai adânc sentiment de bunăstare ce rămâne în inima unei persoane, care ştie ceea ce este bine în relaţia dintre ea şi Domnul. Ea nu este o experienţă care vine din nişte circumstanţe favorabile sau chiar dintr-o emoţie umană care este stimulată divin. Ea este darul lui Dumnezeu pentru creştini. Neemia a declarat: „bucuria Domnului va fi tăria voastră” (Neem. 8:10). Bucuria este o parte a naturii şi a Duhului lui Dumnezeu pe care El o manifestă în copiii Săi.

Vorbind despre ceea ce simţim noi despre Domnul Isus Hristos, Petru a scris: „Pe care voi Îl iubiţi fără să-l fi văzut, credeţi în El, fără să-l vedeţi, şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită” (1 Pet. 1:8). Bucuria este izbucnirea inevitabilă a faptului că L-am primit pe Isus Hristos ca Mântuitor şi izvorăşte din conştientizarea prezenţei Sale continue.

Bucuria nu numai că nu vine din circumstanţe umane favorabile, ci este uneori chiar mai mare, atunci când aceste circumstanţe sunt dureroase şi severe. Cu puţin timp înainte ca Domnul Isus să fie arestat şi răstignit, El le-a spus ucenicilor Săi: „Adevărat, adevărat vă spun că, voi veţi plânge şi, vă veţi tângui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie” (Ioan 16:20). Pentru a ilustra acest adevăr, Domnul Isus a ilustrat bucuria divină cu o femeie care trebuie să nască: „Femeia se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume. Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră” (v.21-22).

Bucuria lui Dumnezeu este deplină, completă în orice aspect. Nimic omenesc sau care ţine de circumstanţe, nu poate adăuga sau scoate nimic din această bucurie. Dar aceasta nu este împlinită în viaţa unui creştin, decât prin încrederea şi ascultarea sa faţă de Domnul. „Cereţi, şi veţi căpăta” a vrut Domnul Isus să explice „pentru ca bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 16:24). Unul dintre motivaţiile lui Ioan pentru care a scris prima sa epistolă a fost ca bucuria sa „să fie deplină” (1 Ioan 1:4).

Domnul Isus Însuşi este din nou exemplul nostru suprem. El a fost „Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa” (Is. 53:3; cf. Luca 18:31-33), dar aşa cum a promis ucenicilor Săi întristarea Sa a fost prefăcută în bucurie. „Pentru bucuria care-I era pusă înainte, [El] a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu” (Evr. 12:2). În ciuda înţelegerii greşite, a respingerii, a urii şi a durerii pe care El a îndurat-o din partea oamenilor în timpul când a fost întrupat printre ei, Domnul nu Şi-a pierdut niciodată bucuria în relaţia Sa cu Tatăl. Şi această bucurie, El o dă fiecăruia dintre urmaşii Lui.

Deşi bucuria este un dar al lui Dumnezeu prin Duhul Său pentru cei care aparţin lui Hristos, totuşi le este poruncită acestora. „Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă” a poruncit Pavel (Fil. 4:4; cf. 3:1). Pentru că bucuria vine ca un dar de la El, este evident că nu le este poruncit creştinilor să creeze sau să încerce să imite această bucurie. Nouă ne este poruncit să acceptăm cu mulţumire şi să ne bucurăm de această mare binecuvântare pe care deja o posedăm. „Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt” (Rom. 14:17).

Dragostea.

ionel — Fri, 28 Nov 2008 16:48:46 +0000

Prima caracteristică a roadei spirituale este dragostea, virtutea supremă a vieţii creştine (1 Cor 13:13). Unii comentatori insistă că în acest context dragostea este un sinonim pentru roadă şi de aceea cuprinde toate celelalte caracteristici din listă. În orice caz, dragostea este în mod clar dominantă. Pavel deja a declarat foarte clar: „ toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: ‚Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi’ “ (Gal 5:14; cf Rom 13:10).

Dragostea agape este forma de dragoste care reflectă cel mai mult alegerea personală, referindu-se nu pur şi simplu la nişte emoţii plăcute sau sentimente bune, ci la slujire de bună voie, o slujire jertfitoare. „Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi” (Rom 5:8). În acelaşi fel, cea mai extremă alegere sacrificială pe care o poate face o persoană care iubeşte, este „să-şi dea viaţa pentru prietenii săi” (Ioan 15:13). Apostolul Ioan a exprimat aceste două adevăruri laolaltă în prima sa epistolă: „Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi; şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi” (1 Ioan 3:16). Dar dragostea este testată cu mult timp înainte ca să aducă jertfa supremă. Aşa cum continuă Ioan să spună, „Dar cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?” (v. 17). O persoană care crede că dragostea sa este îndeajuns de mare ca să îşi dea viaţa pentru fraţii săi dar care nu îi ajută atunci când aceştia au nevoi puţin mai extreme, pur şi simplu se păcăleşte pe sine.

Adevărata dragoste agape este un semn sigur al mântuirii. „Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă” spune Ioan „pentru că iubim pe fraţi . . . Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu, şi cunoaşte pe Dumnezeu” (1 Ioan 3:14; 4:7). După acelaşi indiciu, aşa cum Ioan a repetat foarte clar de-a lungul acestei epistole, unei persoane i se poate pune la îndoială mântuirea sa pentru că de obicei are un spirit ne iubitor faţă de fraţii săi (vezi 2:9,11; 3:15; 4:8,20).

Domnul Isus Hristos este exemplul suprem pentru această virtute supremă. Nu numai iubirea Tatălui ci şi iubirea Sa L-a condus pe Domnul Isus să-Şi dea viaţa pentru noi demonstrând cu propriul Său sacrificiu dragostea care îşi dă viaţa pentru prietenii săi. Până să aducă ultimul sacrificiu, El a demonstrat aceeaşi dragoste jertfitoare în multe alte feluri. Când Domnul Isus a văzut-o pe Maria şi pe ceilalţi plângând din cauza morţii lui Lazăr, El a plâns de asemenea (Ioan 11:33-35). El nu S-a întristat pentru faptul că Lazăr a murit, pentru că El întârziase intenţionat să vină la Betania până când avea să moară prietenul Său drag, pentru a-Şi demonstra puterea de a-l învia din mormânt. Domnul Isus a plâns din cauza răului mare, distrugerii şi a mizeriei umane cauzate de păcat, a cărui plata finală este întotdeauna moartea (Rom. 6:23).

Pentru creştini dragostea nu este o opţiune, ci o poruncă. „Trăiţi în dragoste” a declarat Pavel „după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros”, lui Dumnezeu” (Efes. 5:2). Şi totuşi, porunca nu poate fi îndeplinită fără Duhul Sfânt, sursa acesteia şi a tuturor celorlalte manifestări a roadei spirituale. „Dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat” le-a explicat Pavel creştinilor din Roma (Rom. 5:5), şi pentru o asemenea „dragoste în Duhul” el aducea mulţumiri pentru creştinii din Colose (Col. 1:8).

Roada Duhului

ionel — Fri, 28 Nov 2008 05:16:02 +0000

ROADA DUHULUI

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege (Glateni-5:22-23).

În contrast cu faptele firii pământeşti se află roada Duhului. Faptele firii sunt făcute prin eforturile proprii ale unei persoane indiferent dacă este mântuită sau nu. Roada Duhului pe de altă parte este produsă de Duhul lui Dumnezeu şi numai în viaţa celor care Îi aparţin Lui prin credinţa în Isus Hristos.

Comportamentul spiritual al umblării prin Duhul (v. 16) are un aspect negativ, acela de a-l determina pe creştin să dea la o parte faptele rele obişnuite, continue ale firii şi cel pozitiv, acela de a-l determina să aducă roadă bună produsă de Duhul.

Primul contrast dintre faptele firii şi roada Duhului este acela că faptele firii sunt multiple, în timp ce roada Duhului este una singură. Deşi Pavel nu menţionează acest adevăr aici, există de asemenea un contrast între nivelurile la care faptele şi roada sunt produse. O anumită persoană poate practica în mod obişnuit numai unul sau două sau poate jumătate din păcatele pe care Pavel le menţionează aici. Dar practic, ar fi imposibil ca o persoană să practice în mod obişnuit toate aceste păcate. Roada Duhului pe de altă parte, este produsă întotdeauna complet în fiecare creştin, indiferent cât de slab sunt evidenţiate manifestările sale variate.

Biblia are multe de spus despre roadă care este menţionată de aproximativ 106 ori în Vechiul Testament şi de 70 de ori în Noul Testament. Chiar şi sub Legământul Legii, un creştin producea roadă bună numai prin puterea lui Dumnezeu, nu prin puterea sa. „De la Mine îţi vei primi rodul!” a declarat Dumnezeu în faţa Israelului din vechime (Osea 14:8).

În Noul Testament, despre lucruri ca lauda Domnului (Evr. 13:15), aducerea oamenilor la Hristos (1 Cor. 16:15) şi lucrul făcut cu credincioşie în general (Col. 1:10) se vorbeşte ca fiind roadă spirituală produsă prin creştini. Dar asemenea acţiuni roditoare trebuie să vină dintr-o atitudine roditoare şi acesta este felul de roadă pe care Pavel îl accentuează în Galateni 5:22-23. Dacă aceste atitudini sunt caracteristice vieţii creştinului, roada faptelor bune va urma inevitabil.

Duhul nu încetează niciodată să producă roadă în viaţa unui creştin, dar Domnul doreşte „multă roadă” (Ioan 15:8). O persoană nerăscumpărată care posedă o natură căzută, păcătoasă, îşi va manifesta inevitabil natura prin „faptele firii pământeşti” (v. 19), dar un creştin, care posedă o natură nouă, răscumpărată, va manifesta inevitabil acea natură nouă prin roada Duhului. Dar este întotdeauna posibil ca creştinul să aducă şi să manifeste mai multă roadă dacă este receptiv faţă de Duhul Sfânt.

Roada Duhului este indicatorul exterior al mântuirii. Starea de fiu al lui Dumnezeu a unui creştin şi cetăţenia în Împărăţia Sa (cf. v. 21), sunt manifestate de roada pe care Duhul o produce în viaţa sa. „Veţi cunoaşte [oamenii] după roadele lor” a spus Domnul Isus. „Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune” (Mat 7:16-18).

În versetele 22-23 Pavel enumeră nouă caracteristici reprezentative ale roadei produse de Duhul Sfânt în viaţa unui creştin. Deşi s-au făcut multe încercări de a pune pe categorii aceste nouă virtuţi în diferite grupuri, multe scheme de felul acesta par a fi artificiale şi irelevante. Chiar dacă pot fi făcute sau nu clasificări satisfăcătoare ale acestora, este foarte important să ne reamintim că acestea sunt nişte caracteristici multiple ale unei singure roade şi sunt de aceea indestructibil legate una de cealaltă. Nu pot fi produse şi nici nu pot fi manifestate separat una de cealaltă.

Mai degrabă, în mod paradoxal, toate cele nouă manifestări ale roadei Duhului Sfânt le sunt poruncite creştinilor în Noul Testament. În orice caz, Domnul Isus poate fi văzut ca exemplul suprem, iar Duhul Sfânt poate fi văzut ca fiind sursa.

Paul Washer Project

ionel — Sun, 23 Nov 2008 06:10:14 +0000

1 Decembrie, Ziua lansarii Radio Filadelfia

ionel — Sun, 23 Nov 2008 05:57:16 +0000

Cu ajutorul Domnului Isus, 1 Decembrie a.c. va fi Ziua de “nastere” a Radio Filadelfia. Va indemnam sa ne sustineti in rugaciune pentru ca toate cele strict necesare sa fie pregatite: conexiunea la internet, softul necesar transmisiei, resursele financiare pentru achizitionarea unor echipamente etc.

Domnul sa va rasplateasca!

“http://www.radiofiladelfia.ro“

sursa:http://www.radiofiladelfia.ro/

Seara de Tineret, la Biserica Efraim Targoviste

ionel — Wed, 19 Nov 2008 16:17:54 +0000

Duminica 23 Noiembrie
Seara de Tineret, la Biserica Efraim Targoviste, ora 18.00
Va canta Alex Tascu impreuna cu Hope Band

sursa:http://radiohope.ro/news.php

Traducerile Bibliei în pragul completării

ionel — Sun, 16 Nov 2008 17:26:45 +0000

Un efort ce durează de 2000 de ani se pare că a ajuns la final, odată ce organizaţia Traducătorilor Bibliei Wycliffe se apropie de ţelul său de a traduce Biblia în limba nativă a fiecăruia.

Chiar dacă Wycliffe fiinţează din 1942, acest proces al traducerii se desfăşoară încă din vremurile Bisericii Timpurii. Datorită dezvoltării tehnologiei şi a chemării întru Dumnezeu a câtorva oameni din întreaga lume de a aduce Cuvântul Lui la fiecare trib, în fiecare limbă şi pentru fiecare naţiune, traducerea Bibliei prin intermediul unor organizaţii ca Wycliffe a fost accelerată dincolo de orice aşteptări, ca niciodată până acum.

Misiunea organizaţiei Wycliffe este „de a vedea programul de traducere a Bibliei în progres, în fiecare limbă care încă necesită asta, până în anul 2025.”

Cateva statistici Wycliffe

Wycliffe a tradus sau a ajutat la traducerea Noului Testament pentru mai mult de 30 de milioane de oameni, care vorbesc aproximativ 600 de limbi.
În prezent lucrăm în peste 1.200 de limbi.
Am lucrat în peste 1.500 de proiecte lingvistice.
Personalul Wycliffe din întreaga lume depăşeşte 5.250 de membri activi, plus peste 580 care se pregătesc pentru lucrare.
Ţări de origine ale personalului: 60.
Personal necesar: peste 2.000. Există nevoi continue de lingvişti/traducători, specialişti instruiţi, precum şi de o varietate mare de roluri de sprijin.
Rolul organizaţiilor naţionale de traducere a Bibliei: avem privilegiul de a coopera cu peste 100 de organizaţii naţionale de traducere a Bibliei din întreaga lume.

„Este investiţia noastră pe plan internaţional şi munca noastră, accelerarea ritmului de traducere a Bibliei” spune Ruth Hubbard de la Wycliffe. „Lucrăm pentru a spori priceperea şi pentru mobilizarea resurselor disponibile pentru mişcările de traducere a Bibliei în toată lumea, crezând că putem vedea munca de traducere a Scripturii şi în cazul ultimelor limbi rămase fără acest lucru.”

Pentru ca Wycliffe să atingă ceea ce ei consideră a fi voia lui Dumnezeu, este nevoie de implementarea unor strategii multiple. De pildă, Wycliffe speră să mobilizeze mii de oameni în vederea unor misiuni de scurtă şi de lungă durată, oameni care au chemare întru Dumnezeu. Membrii organizaţiei sunt conştienţi că „sprint către finiş” va costa miliarde de dolari şi, cel mai important, va necesita foarte mult timp de rugăciune.

În rugăciuni, trebuie să îl slăvim pe Dumnezeu mai întâi, pentru tot ce a făcut. Wycliffe ţine o ceremonie de sărbătorire pe 22 noiembrie, pentru „a celebra ceea ce Dumnezeu a îndeplinit şi a omagia făgăduielile pe care Dumnezeu ni le-a făcut”, spune Hubbard. Ea ne aminteşte neîncetat despre lucrurile impresionante pe care Dumnezeu le-a făcut în cadrul acestei misiuni până acum, şi să continuăm să ne rugăm ca El să se slăvească prin traducerea Bibliei.

Pe acest temei de bază, cereţi-i lui Dumnezeu să continue să îndemne oamenii către domeniul Său şi să-i aducă în stadiul de a susţine această lucrare. „În esenţă, noi îi cerem lui Dumnezeu să acţioneze potrivit persoanei Lui”, spune Hubbard.

Diversele efecte care vor rezulta din a face Cuvântul lui Dumnezeu accesibil fiecărei persoane în limba sa nativă sunt pur şi simplu incomensurabile. Wycliffe are mult de celebrat, ca şi noi, ceilalţi, pentru acest pas incredibil înspre credinţă. Să sărbătorim cu Wycliffe, vă rog, alăturaţi-vă lor în rugăciune şi slăviţi-l pe Dumnezeu pentru smerenia Sa

SURSA:http://stiricrestine.wordpress.com/2008/11/14/traducerile-bibliei-in-pragul-completarii/

Conferinţa naţională a păstorilor penticostali din România, Orăştie 20-22 noiembrie 2008

ionel — Sun, 16 Nov 2008 07:14:29 +0000

In perioada 20 – 22 Noiembrie 2008, la Biserica Penticostala Betleem din Orastie, va avea loc Conferinta Nationala a Pastorilor (penticostali) din Romania.

Temele conferintei vor fi:

1. “Suveranitatea lui Dumnezeu” – pastor Bumbar Simion, presedintele Comunitatii Regionale a Maramuresului si Satmarului.

2. “Transplantul de organe si reproducerea umana asistata medical” – dr. Liviu Rad, pastorul Bisericii Penticostale “Betania” Deva. In fiecare seara, intre orele 18:00 – 20:00, va avea loc un program de evanghelizare. Vor predica: Dr. Cecile Stewart, in prima seara si pastorul Pavel Rivis Tipei, in a doua seara.

Pentru mai multe detalii sau pentru a adresa intrebari conducerii Cultului Penticostal accesati Penticostalul

sursa:http://hunedoaraevanghelica.wordpress.com/2008/11/14/conferinta-nationala-a-pastorilor-penticostali-din-romania/

Stergarul

ionel — Sun, 16 Nov 2008 07:10:04 +0000

Stergarul

La cina cea de Paste, în camera de sus,
înconjurat de-apostoli, S-a asezat Isus.
Se revãrsa din sfesnic o galbenã luminã
pe azimile calde, pe mielul… fãrã vinã…
Era plãcut prilejul. Si toate pregãtite.
Dar, vai, uitase gazda o slugã a trimite,
un rob sau o copilã, ca, dup-a vremii lege,
cureau de pe glezne pe rând sã le-o deslege,
sã le aline talpa de colbul de pe drum.
Si-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum,
se îintrebau în cuget: Cum vor sedea la rugã?
Sau cine îsi va pune stergarul cel de slugã?

O, iatã-i cum se-ncruntã, privind cu tulburare
când vasele cu apã, când praful pe picioare.
Si Duhul îi întreabã, în fiecare zboarã:
- N-ai vrea sã-ti pui tu, Petre, stergarul astã searã?
- Chiar eu?… Nu sade bine. Eu doar sunt mai bãtrân.
- Dar tu? Tu cel mai tânãr? -Eu stau lângã Stãpân…
- Dar tu? întreabã Duhul acuma pe Andrei.
- Chiar eu?… Sunt cel din urmã la Domnul între ei?
- Dar tu ce tii doar punga? – Eu am fãcut de-ajuns.
Am cumpãrat merinde. Si mielul l-am strãpuns…
- Tu, Toma, nu vrei oare sã fii tu cel ce spalã?
- Sunt trist. Se luptã-n mine o umbrã de-ndoialã…
- Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu…?
Si-n fiecare cuget rãspunsul a fost: Nu.
Atunci, lãsându-Si brâul si haina-ntr-un ungher,
S-a ridicat Stãpânul cel coborât din cer
Si-a-nfãsurat stergarul, S-a aplecat usor
sã-Si spele ucenicii, ca rob al tuturor.

De-atunci pe apa vremii, atâtia ani s-au dus.
Si-acum a câta oarã? – Se-aseazã iar Isus
sã-ntrebe, tot prin Duhul, pe cei ce-L înconjoarã:
- N-ai vrea sã-ti pui tu, Gheorghe, stergarul astã searã?…
Tu, sorã Mãrioarã? Tu, Radu? Tu, Mihai?…
Frumos va fi odatã acolo sus în Rai!

Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curmã.
Nu vrei, în lumea asta, sã fii tu cel din urmã?
E bun un vas de cinste, dar trebuie si-un ciob!
Nu vrei sã fii tu, frate, al fratilor tãi rob?
Sunt rãni neîngrijite, sunt mucuri ce se sting,
batiste-n care lacrimi în tainã se preling,
sunt vãduve bolnave, bãtrâani fãrã putere,
sunt oameni singuratici, lipsiti de mângâiere,
sunt prunci rãmasi acasã, cu-o mamã în spital,
bolnavi care asteaptã un salvator semnal.
Se cere ostenealã si jertfã uneori.
Si nopti de priveghere si iarãsi muncã-n zori.
Nu mânui Cuvântul, când harul nu ti-e dat,
cât mãtura si acul si rufa de spãlat,
cât cratita, toporul si roata la fântânã.
ciocanu-n tabla casei si-n gard la vreo bãtrânã.
Sã stai de veghe noaptea la câte-un cãpãtâi,
sã-ntorci cu greu bolnavul, sã rabzi si sã mângâi;
sã-l scoti apoi la soare si sã-i alini amarul.
… Nu vrei cu Mine, frate, sã-ti înfãsori stergarul?
- Chiar eu?… Nu sade bine. Eu doar sunt mai bãtrân.
- Chiar eu?… Eu sunt prea tânãr. Eu stau lângã Stãpân…
- Chiar eu?… Eu nu am vreme. Eu am fãcut de-ajuns.
- Chiar eu? – Chiar eu? Se-aude acelasi trist rãspuns.
Si-atunci, lãsând sã-I cadã cununa Lui si haina,
iubirii fãrã margini trãindu-i iarãsi taina,
încet – a câta oarã? – Se-apleacã iar Isus
si, plin de-atâtea gânduri, stergarul iar Si-a pus.
Si-asa cum o mlãdit,ã se-apleacã lângã trunchi,
Stãpânul omenirii Se-apleacã în genunchi.
La jugul fãrã slavã Isus iar Se-njugã,
El, Împãratul Vietii, din nou e rob si slugã.
Veniti, leprosi ai lumii, murdari de-ai ei tãrânã!
Isus vã spalã iarãsi cu propria Sa mânã!
Veniti, voi ce-n pãcate nãdejdea vi se frânge!
Isus vã spalã astãzi cu propriul Sãu sânge!…

*

Voi, frati, goniti mândria, visãrile si somnul!
Luati cu drag stergarul alãturea de Domnul!
Si nu uitati: pe cale, orice lucrare-i bunã;
dar cine ia stergarul, acela ia cununã!

de Costache Ioanid

Fotografii din timpul Conferintei Nationale BER-Ploiesti 1 Noiembrie 2008

ionel — Sun, 02 Nov 2008 18:45:41 +0000

Conferinta Nationala de Tineret BER – 1 nov 08 / Ploiesti

ionel — Fri, 31 Oct 2008 17:44:04 +0000

Sambata, 1 noiembrie 2008, la Ploiesti (str. Anul 1907) va avea loc Conferinta Nationala de Tineret, cu tema “Focus: Misiunea locala“

Moto : „El le-a răspuns: „Haidem să mergem în altă parte, prin târgurile şi satele vecine, ca să propovăduiesc şi acolo; căci pentru aceasta am ieşit.”“ (Marcu 1:38)

Misiunea locala – oportunitati si perspective. Program de desfasurare :

09’00 - 09’30 Inchinare, multumire, cuvant de deschidere

09’30 - 09’45 Mesaj biblic platforma – prima parte : fr Lucian Adam

09’45 - 10’15 Mesaj biblic platforma – a 2-a parte: fr I. Botgros / C. Zamfirache

10’15 – 10’30 Mesaj biblic de invatatura practica – partea intai fr Edi Mihalcea

10’30 – 10’50 Mesaj biblic de invatatura practica – partea a 2-a fr S.Iorgulescu

10’50 - 11’30 Pauza de cafea

11’30 - 12’45 Misiunea locala pe zone – experiente recente ale tinerilor

- zona Vest,Oltenia - Titi (Timisoara)

- zona Arges - Alin Tasbac (Campulung)

- zona Dambovita - Emi Valciu (Targoviste)

- zona Prahova - Sorin Negutu (Ploiesti)

- zona Est,Moldova - Doru Balaceanu (Constanta)

- zona Bucuresti

12’45 - 13’45 Masa de pranz

13’45 - 15’00 Ateliere de lucru – dialog,sfatuire,impartasire experiente, intrebari

(seminarii desfasurate concomitent)

Atelier 1– Oportunitati in vizita la domiciliu fr I.Dorobantu,E.Pavel

- imbarbatarea credinciosilor

- solidaritate si marturie

- evanghelizarea rudelor necredincioase

- evanghelizarea vecinilor

- vizite in institutii de ocrotire sociala ( orfelinate, azile, penitenciare, spitale)

Atelier 2 – Evanghelizarea cu si prin copii fr T.Ene,V.Grigore

- saptamana de evanghelizare in aer liber

- tabere de vara

- grupuri Vestea Buna

- adunari de copii in Biserica

Atelier 3– Evanghelizarea spontana fr P.Negutu, C.Zamfirache

- participare la inmormantare

- discutii in masina „ la ocazie”

- intalnire cu o veche cunostinta

- marturia de zi cu zi

Atelier 4 – Cortul de evanghelizare fr V.Toculet,D.Simion

- pregatirea locului de amplasare a cortului

- actiuni pe timpul evanghelizarii cu cortul (invitatii, rugaciune , cantece)

- activitati in vederea continuarii lucrarii in localitatile unde a fost amplasat cortul

SURSA;http://www.beronline.ro/forum/viewtopic.php?f=1&t=502

O viata solitara

ionel — Sat, 11 Oct 2008 17:39:09 +0000

“Fiu al unei taranci a vazut lumina zilei unui sat obscur.A crescut in altul unde,pana la varsta de 30 de ani a lucrat in atelierul unui dulgher.Apoi,timp de 3 ani a calatorit,predicandu-si invataturile.N-a scris nici o carte.N-a avut nici o functie.N-a avut o familie si nici o casa.N-a urmat studii superioare.N-a vizitat nici o mare cetate.Nu s-a indepartat niciodata la mai mult de aproximativ 300 de km de locul unde se nascuse.N-a infaptuit nimic din ceea ce ni se pare ca ar trebui sa insoteasca un destin maret.Nu dispunea de nici o alta recomandare in afara propriei sale persoane.

Avea numai 33 de ani cand valul opiniei publice s-a intors impotriva Sa.Prietenii l-au parasit.Unul dintre ei s-a lepadat de El.A fost dat in mainile dusmanilor Sai,vandut de unul din ei,fiind nevoit sa indure batjocura unui proces.A fost rastignit pe o cruce intre 2 talhari.In vreme ce murea,calaii Sai i-au tras la sorti vesmintele,singurul avut pe care il avusese in viata pamanteasca.Dupa moarte a fos asezat din mila unui prieten intr-un mormant imprumutat.2 milenii au venit si au trecut iar aces Om reprezinta astazi modelul neamului omenesc.

Toate ostirile care au marsaluit vrodata,toate flotele care au strabatut vreodata marile,toate parlamentele care s-au intrunit vreodata,toti regii care au sezut vreodata pe scaune de domnie au lasat,luate impreuna,mai putine urme in existenta oamenilor de cat aceasta viata solitara.” (Anonim)

The Incomparable Christ

ionel — Sat, 11 Oct 2008 17:34:01 +0000

The Incomparable Christ

“In urma cu peste 2 milenii ,s’a nascut un Om caruia i s-a dat viata mai presus de legile firii.Acest Om a trait in saracie,ascuns de privirile lumii.N-a calatorit departe.O singura data a trecut hotarul tarii in care locuia;s-a intamplat in vremea surghiunului din copilarie.

N-a fost nici instarit,nici de vaza.Rudele sale veneau din randurile celor simplii,asa incat nu a avut parte de carte,nici nu a umblat pe la scoli.Pe cand era doar un prunc,a bagat spaima intr’un imparat;copil fiind,i-a uluit pe invatati;la varsta barbatiei,a poruncit naturii sa-si schimbe mersul,a pasit pe valuri ca pe lespezi si i-a cerut mari sa se domoleasca.I-a vindecat pe multi fara medicamente si n-a cerut nimic in shimb pentru aceasta slujba.

N-a scris niciodata o carte si,totusi bibliotecile de pretutindeni se dovedesc neincapatoare pentru cate carti s-au scris despre El.N-a compus niciun cantec si,totusi,a inspirat mai multe canturi decat toate cele pe care le-ar fi putut inchipui vreodata compozitorii.

N-a intemeiat niciodata o scoala,insa toate scolile luate impreuna nu se pot lauda cu atatia invatacei pe cati a avut El.

N-a stat in fruntea nici unei ostiri,n-a recrutat niciun soldat si n-a pus niciodata mana pe o arma;si,totusi,niciun general nu a avut un numar mai mare de voluntari ca si El,luptatori care i-au impins pe mai multi razvratiti ca oricand ,sa puna armele jos si sa se predea.

N-a avut niciodata pregatirea unui psihiatru si,totusi,a vindecat mai multe inimi sfasiate ca orice medic.Odata pe saptamana zbucimul de zi cu zi inceteaza si multimile se indreapta catre locurile de inchinare. pentru a-L cinsti si a-L preamari.

Numele trufasilor dregatori ai trecutului din Grecia si Roma s-au facut cunoscute si au fost,mai apoi,uitate.Numele oamenilor de stiinta,ale filozofilor si ale teologilor,precum au fost,asa s-au risipit;insa numele acestui Om sta si acum pe buzele tot mai multora.Cu toate ca vremea a lasat sa treaca 2 milenii, intre generatia de acum si ziua in care a fost rastignit,El traieste si acum.Nu l-a putut ucide nici Irod,nici Pilat,nici preotii cei mai de seama,nici mormantul nu l-a putut opri.

El ramane oricand biruitor pe cea mai intalta treapta a slavei ceresti,vestit de Dumnezeu,marturisit de ingeri,adorat de sfinti si temut de demoni,pururea viu,Hristos in persoana,Domnul si Manturitorul nostru.”(Anonim)

Conferinta ACID

ionel — Fri, 10 Oct 2008 03:50:52 +0000

Pe 25 Octombrie orele 10,00 conferinta ACID pentru tineri va fi organizata in Biserica EFRAIM din Targoviste, Str. Constantin Brancoveanu, nr. 65 A.
Desi initial a fost anuntata Biserica Crestina dupa Evanghelie (Rodnei) ca fiind gazda conferintei, datorita unui eveniment special (un serviciu religios de casatorie) -> s-a decis ca Biserca EFRAIM sa gazduiasca conferinta din 25 Octombrie.
INVITAT SPECIAL: Razvan Mihailescu.
Intrarea este libera pentru toti tinerii din Dambovita si nu numai!
sursa;http://idave007.blogspot.com

Grupul de discuţii România Evanghelică

ionel — Thu, 02 Oct 2008 16:43:38 +0000

1 octombrie 2008: Lansarea grupului de discuţii România Evanghelică, despre spaţiul confesional evanghelic din România (şi străinătate).

http://groups.yahoo.com/group/RomaniaEvanghelica

Pentru a face parte din Grupul de discuţii România Evanghelică trebuie să vă declaraţi numele real şi legatura (afinitatea) cu mediul evanghelic cel puţin faţă de Moderator: Alin Cristea – alinpm@yahoo.com.

Grupul de iniţiativă:

Alin Cristea (România Evanghelică)
Vasile Tomoiagă (Clujul Evanghelic)
Dan Surducan (Braşovul Evanghelic)
Ruben Bucoiu (Hunedoara Evanghelică)
Alexandru Dragoman (Bucureştiul Evanghelic)

Pentru ultimele 3 luni din 2008 (dar nu numai) Grupul de discuţii România Evanghelică oferă cadrul pentru comentarii despre diverse evenimente şi tendinţe din acest an, precum:

Festivalul Speranţei (cu Franklin Graham)
BucureştiFest (cu Andrew Palau)
Josh McDowell în România
Colocviul Dumitru Cornilescu
Conferinţa BIG Impact (octombrie)
Blogosfera evanghelică (400 de bloguri româneşti)
Cărţi publicate de editurile evanghelice
Adunarea Generală a Alianţei Evanghelice Mondiale (octombrie)
Anul Confesional 2008

Pentru primele 3 luni ale anului 2009 (dar nu numai) Grupul de discuţii România Evanghelică oferă cadrul pentru comentarii despre diverse evenimente şi tendinţe care se anunţă pentru 2009, precum:

400 de ani de la apariţia baptiştilor
150 de ani de la fondarea Southern Baptist Theological Seminary
100 de ani de la naşterea lui Richard Wurmbrand
500 de ani de la naşterea lui Jean Calvin

Va fi oferită cîte o carte pentru cel puţin 3 persoane dintre primii 50 de înscrişi în Grupul de discuţii România Evanghelică, cîte o carte pentru cel puţin 3 persoane dintre următorii 50 de înscrişi şi aşa mai departe.

La înscriere se poate opta pentru una dintre variante:

1. Toate mesajele trimise de membrii grupului să sosească în căsuţa email – caz în care ar fi de ajutor instituirea unui nou Folder unde să sosească doar aceste mesaje.

2. Mesajele postate într-o zi să fie semnalate într-un singur email, astfel încît cei interesaţi să intre apoi pe site-ul grupului şi să citească mesajele.

3. Nici un mesaj să nu sosească prin email, ci fiecare membru să intre pe site-ul grupului cînd doreşte şi să citească ce îl interesează.

Pentru detalii tehnice sau alte informaţii legate de Grupul de discuţii România Evanghelică, Moderatorul vă stă la dispoziţie.

Asociaţia creştinilor nevăzători “Pro-Lumina”

ionel — Thu, 07 Aug 2008 14:24:29 +0000

CINE SUNTEM NOI ?
Asociaţia creştinilor nevăzători “Pro-Lumina” înfiinţată în anul 1994 din dorinţa unui grup de nevăzători, care au simţit nevoia să transmită un mesaj creştin, de iubire şi pace, tuturor acelora de care se simt legaţi, prin aceeaşi suferinţă.
Scopul principal al Asociaţiei, este acela de a vesti Evanghelia printre nevăzători, de a trasa o cale de Lumină, din întunecimea inimii fără Dumnezeu, spre cerul luminos care inundă sufletele noastre.
În România la data de 2003 erau înregistraţi 81000 de nevăzători, din care aproximativ 40000 fără resturi de vedere, sau aferenţi gradului grav. Din aceştia aproape 12000 sunt cunoscători screrii în alfabet braille. Restul pâna la 40000 au nevoie de înregistrări audio fiind necunoscători a-i alfabetului braille şi fără alte posibilităţi. 41000 au nevoie de scrieri cu caractere mărite.
DOMENIILE NOASTRE DE ACTIVITATE
1. Tipărituri în alfabet braille
2. Tipărituri cu caractere mărite.
3. Literatură creştină în format electronic.
4. Înregistrări pe casete audio
5. Cărţi pe CD-uri format MP3
6. Realizarea revistei sonore “Lumina Vieţii”
7. Căi speciale pentru evanghelizarea nevăzătorilor
1. Tipărituri în alfabet braille
Scopul primordial al asociaţiei noastre, respectiv, tipărirea în alfabet braille, a fost încheiat cu ajutorul Domnului în luna Februarie 2004, după cum urmează:
- Vechiul Testament
- Noul Testament
Avem disponibile exemplare în alfabet braille pentru nevăzătorii doritori.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, şi spre binele tuturor nevăzătorilor însetaţi după hrană spirituală, s-au mai putut tipări următoarele tratate şi cărţi creştine:
- Tratate
- Cărţi
2. Tipărituri cu caractere mări.
Domnul ne-a ajutat să reuşim începerea tipăririi Noului Testament cu caractere mărite în anul 2002. De asemenea 2 cărţi de cântări cu caractere mari care au peste 260 de cântări creştine preluate de la majoritatea bisericilor.
Pe lângă acestea mai avem şi alte titluri interesante.
3. Literatură creştină în format electronic:
Toate titlurile de care dispunem în alfabet braille vor fi convertite în format doc pentru a fi disponibile celor care nu sunt cunoscători ai acestui alfabet dar au acces la un calculator.
Sunt titluri care sunt disponibile doar în format electronic, dar, la cerere le putem transforma în alfabet Braille.
4. Înregistrări pe casete audio
Ştim cât de greu le este multora dintre nevăzători să se obişnuiască cu faptul că nu pot citi cărţile pe care şi le doresc. Acest lucru ne-a determinat să formăm o Fonotecă cu cât mai multe titluri de cărţi, disponibilă tuturor nevăzătorilor.
Această Fonotecă conţine Biblia, cărţi (înregistrate) de studiu, de evanghelizare, romane şi povestiri creştine, predici, precum şi casete cu muzică creştină.
Toate materialele sunt puse la dispozişia nevăzătorilor sub formă de împrumut. Cei interesaţi se pot abona, prin expedierea unei copii a B.I. şi la cerere vor primi o listă cu titlurile materialelor înregistrate, de care dispunem.
Toţi nevăzătorii care doresc să intre în posesia vreunui titlu de carte, vor putea beneficia de acestea la cerere cu condiţia să ne trimită casetele.
5. Cărţi pe CD-uri (în format MP3)
În 2003, Pro-Lumina a început digitalizarea fonotecii pe suprt electronic. Cu acest domeniu ne adresăm nevăzătorilor utilizatoride calculatoare cu sinteză vocală, sau a posesorilor de sisteme de audiat CD-urile în format mp3 cu ajutorul CD-player-elor.
6. Relizarea revistei sonore “Lumina Vieţii”
Asociaţia produce o revistă creştină, numită “Lumina Vieţii” al cărei conţinut este înregistrat pe casetă audio. În acest fel, ea este accesibilă nevăzătorilor, indiferent dacă aceştia cunosc sau nu, alfabetul braille.
7. Evanghelizare
Cu ajutorul lui Dumnezeu sunt formate câteva grupuri de părtăşie între nevăzători din diferite confesiuni religioase în localităţile: Târgovişte, Bucureşti, Bistriţa, Oradea, Arad, precum şi în Kişinău – Republica Moldova.
Rolul acestora este să vină în sprijinul nevăzătorilor dornici să se apropie de Dumnezeu după ce au venit în contact cu materialele distribuite, de a se ruga pentru problemele specifice ale nevăzătorilor.
Ele se întâlnesc săptămânal petrecând timp în rugăciune, cântare şi studierea cuvântului lui Dumnezeu.
Încurajăm nevăzătorii să participe la aceste întruniri şi totodată dorim ca în fiecare oraş al româniei să existe un grup de nevăzători.
Asociaţia a organizat şi continuă să facă evanghelizări între nevăzători, cu ajutorul membrilor nevăzători prin bisericile evanghelice locale invitând nevăzătorii, şi vizitând cu diferite ocazii şcolile pentru deficienţii vizuali, azilele în care sunt nevăzători, penitenciare, şi chiar efectuând evanghelizări la cămine culturale, locuri publice, parcuri, precum şi prin intermediul telefoniei, etc .
Evanghelizarea cu ajutorul materialelor produse:
distribuirea tipăriturilor braille, caractere mărite, audio pe suport electronic: în format mp3, sau documente.
Dezvoltarea, utilarea şi folosirea Centrului de vacanţă din comuna Lazuri în vederea evanghelizări nevăzătorilor din azilele şi centrele de plasament din România.
Prin această sensibilă posibilitate ne adresăm nevăzătorilor abandonaţi de familiile lor care-şi petrec viaţa lipsiţi de dragostea din familie şi care dorim să cunoască mai îndeaproape Cuvântul lui Dumnezeu.
Pentru acest deziderat îşi aduc aportul nevăzători şi ceilalţi membrii din organizaţia noastră în perioadele scurte de vacanţă pe o durată de 10 zile, oferind posibilitatea oaspeţilor noştri să simtă căldura unei familii creştine încercând să îi facem să înţeleagă mai bine dragostea lui Dumnezeu.
Astfel grupurile găzduite au şansa să viziteze biserici, deosebite locuri istorice din preajma Târgoviştei, organizându-se excursii, jocuri, concursuri şi diferite activităţi atractive şi educative.
În cazul în care consideraţi că vă putem fi de folos, prin intermediul domeniilor noastre de activitate, vom fi bucuroşi să facem lucrul acesta.
Toate materialele Braille sunt distribuite gratuit tuturor nevăzătorilor. Orice comandă (atăt pentru cărţile braille, cât şi pentru materialele înregistrate pe casete audio) o puteţi face pe adresa Asociaţiei:
ASOCIATIA CREŞTINILOR NEVĂZĂTORI
“PRO-LUMINA”
C.P. 7, O.P. 8, MICRO XI,
LOC. TÂRGOVIŞTE, COD 130240,
JUD. DÂMBOVIŢA(
TEL.: 0245 211963
E-MAIL: office@prolumina.ro
Pentru a afla mai multe detalii vizitatii:http://www.prolumina.ro

O fabrică din China se îmbogăţeşte din tipărirea de biblii

ionel — Mon, 04 Aug 2008 18:04:25 +0000

Tipografia, unde se lucrează în trei schimburi, a vândut deja 55 milioane de biblii

* Biblia, pe cale să depăşească în popularitate „Cărticica roşie a lui Mao” în cel mai mare stat comunist al lumii

1 foto 0 audio 0 video 0 alte fisiere

O fabrică din China se îmbogăţeşte din tipărirea de biblii în engleză

Biblia, cea mai vândută carte din istoria omenirii şi cea mai tradusă (textul complet, în 438 de limbi, iar fragmentar – în 2.454 limbi) pare „un sac fără fund” pentru îmbogăţirea unei tipografii din oraşul chinez Nanjing. Chiar dacă în cel mai mare stat comunist al lumii există numai circa vreo 30 milioane de creştini (care se duc la vreo 55.000 de biserici), compania Nanjing Amity Printing Co reuşeşte profituri colosale atât pe piaţa locală, dar şi la export, unde cel mai bine se vând bibliile în engleză. În 20 de ani, tipografia a produs şi a vândut 55 milioane de versiuni ale Sfintei Scripturi, dintre care 44 milioane au fost difuzate în China. Totuşi, cea mai profitabilă parte a afacerii a reprezentat-o producţia pentru străinătate, în special pentru America.

Poate că n-or şti ei chinezii prea bine ce conţine Cartea Sfântă a creştinismului, însă negreşit că s-au prins de faptul că americanii sunt „consumatori avizi ai acestui produs”, aşa că SUA reprezintă o piaţă prioritară. Cu atât mai mult cu cât, în ciuda devalorizării dolarului, americanii nu reuşesc să-şi tipărească în ţara lor decât biblii cu 30-50 la sută mai scumpe decât în China. Iar, potrivit unui reporter al Le Figaro, Li Chunnong, proprietarul întreprinderii, este nespus de mulţumit de colaborarea cu americanii, „pentru că noi nu tratăm decât cu clienţi care achită”. În aceeaşi măsură în care, lucrând în trei schimburi, Nanjing Amity Printing Co reuşeşte să-şi respecte comenzile, şi clienţii de peste Pacific plătesc cu regularitate, astfel că angajaţii tipografiei se pot considera unii dintre cei mai fericiţi muncitori din China. Ei câştigă echivalentul în yuani a 300 euro, o sumă frumuşică, atâta timp cât salariul mediu la Beijing se situează undeva în jurul a 140 euro.

Chinezii, însetaţi de cuvântul lui Dumnezeu?

Chiar dacă este un stat fondat pe o ideologie atee, Republica Populară Chineză se străduieşte ca, nicidecum din considerente spirituale, ci pragmatice, să permită exercitarea credinţei cel puţin pentru pentru religiile recunoscute de stat. Or, dat fiind faptul că majoritatea creştinilor chinezi sunt protestanţi, ei au legături puternice cu „fraţii de credinţă” din SUA, sensibili oricând la orice abuz al Guvernului de la Beijing, care poate deveni imediat un subiect de dezbatere aprinsă în Congresul american. Câtă vreme respectă limitările legale şi se supun Consiliului Creştin Chinez (organsim al statului laic pentru supravegherea activităţii creştinilor din această ţară), protestanţii pot să-şi practice credinţa şi să-şi cumpere biblii.

Prin urmare, Nanjing Amity Printing Co a devenit cel mai mare „producător” de biblii din lume, iar din strategia de marketing a companiei face parte şi distribuirea a mii de de asemenea cărţi participanţilor la Jocurile Olimpice. Potrivit Le Figaro, dacă ritmul de creştere al afacerilor firmei din Nanjing se menţine, chinezii ar putea cumpăra mai multe biblii decât au cumpărat „Cărticica roşie a lui Mao” acum 30 de ani. Or, respectiva operă a lui Mao Zedong conţinea ideile esenţiale (dintre care multe antireligioase) ale Revoluţiei Culturale, perioadă în care erau adesea arse pe rug cărţi religioase, atât Biblia, cât şi Coranul sau lucrări ale unor filosofi chinezi.

sursa:http://www.gandul.info/planeta-nebunilor/o-fabrica-din-china-se-imbogateste-din-tiparirea-de-biblii-in-engleza.html?3938;2843135

EVANGHELIZARE IN LOCALITATEA GHINESTI

ionel — Sun, 03 Aug 2008 16:58:18 +0000

Vineri 1 august, grupul de tineri din Adunarea Crestina dupa Evanghelie loc.Sperieteni au mers in localitatea Ghinesti, unde au impartit tratate si literatura crestina din casa in casa rugind pe Domnul sa deschida inimile celor cu care au intrat in contact ,si sa fie mintuiti.

In localitate exista un grup mic de credinciosi BER,cu resurse putine dar cu dragoste si speranta in Domnul,care pentru moment se aduna in cladirea din imagina alaturata.

Sa ne rugam Domnului pentru necesitatile lor si mintuirea celor pierduti!

BISERICA CRESTINA DUPA EVANGHELIE BREZOAIELE

ionel — Sun, 03 Aug 2008 13:55:34 +0000

Infiintata in anul 1967,impreuna cu frati BER ,dupa revolutie in 1991 ia fiinta adunarea care are un nr.de aproximativ 30 membri si apartinatori care participa la programele adunari ,afiliata la zonalul Bucuresti.

Programele adunari;Duminica ;ora 10-12

17-18,30

persoana contact;FR:Nelu Mihai

tel.0245715695

BISERICA CRESTINA DUPA EVANGHELIE COMISANI-ISTORIC

ionel — Sun, 03 Aug 2008 13:38:08 +0000

PROGRAM

A consemnat:
TEOFIL POPESCU

ISTORIA BISERICII CRESTINE DUPA EVANGHELIE

COMUNA COMISANI,JUDETUL DAMBOVITA

In anii ’70, in comuna Comisani din judetul Dambovita, existau trei biserici: Biserica Ortodoxa, Biserica Adventista de ziua a saptea si Biserica Penticostala.

Presbiter al Bisericii Penticostale era pe atunci, fratele Vasile Stanciu care si fondase Biserica respectiva.

In anul 1978, in urma unor discutii provocate de alti membrii ai bisericii, pretendenti la conducerea comunitatii, fratele Stanciu a fost izgonit, si nevoit sa paraseasca biserica. Impreuna cu dansul au plecat 36 de membrii din aceeasi biserica.

Timp de doi ani, pana in 1980 grupul a frecventat Biserica Crestina dupa Evanghelie din Valea Voievozilor, comuna situata in imediata apropiere a orasului Targoviste la o distanta de cca 2 km.

In tot acest timp, fratii si surorile, au fost nevoiti sa parcurga cate 15 km dus pana la Valea Voievozilor (aceasta este distanta aproximativa dintre Comisani si Valea Voievozilor, satul Comisani fiind situat la 10 km de Targoviste pe soseaua catre Bucuresti), in fiecare duminica. Cei mai multi dintre frati se deplasau cu bicicleta, surorile deplasandu-se cu autobuzul. In Biserica din Valea Voievozilor mai erau doi frati din Comisani care se stabilisera in acea biserica cu mult timp inainte. Evident ca satisfactia intalnirii acestor frati a usurat putin durerea unei rani inca deschisa.

Aceasta perioada a fost o perioada a cautarilor, deoarece deplasarea era greoaie si incomoda de cele mai multe ori. Astfel s-a nascut nevoia de a avea o Casa de Rugaciune proprie in care fratii sa se poata aduna.

In Comisani traia o batranica pe nume Maria X. care se convertise nu de mult timp. O vreme fratii s-au adunat intr-una din camerele casei pe care sora le-a pus-o la dispozitie, ulterior daramand zidul dintre cele doua camere propriu zise ale casei, cea de a treia fiind o improvizatie in care s-a mutat sora. Din acest moment, putem vorbi despre Biserica Crestina dupa Evanghelie din Comuna Comisani, Judetul Dambovita.

Fratii Ghita Gheorghe si Ghita Stelian (cei doi frati pe care i-au intalnit la Valea Voievozilor), au fost alesi presbiteri impreuna cu fratele Vasile Stanciu.

Asadar, strangerile aveau loc in fiecare joi dupa-amiaza de la 16 sau 17 (in functie de anotimp) si duminica dimineata de la orele 9 pana la 12, iar seara de la 16 vara si 15 iarna. Faptul pentru care strangerile de dupa-amiaza aveau loc atat de devreme, se datora neputintei multora dintre membrii bisericii, cei mai multi dintre acestia fiind surori.

Cand s-a fondat, biserica numara 39 de membrii, in numarul acesta neintrand tinerii sau copii (acestia nu existau).

Fiind o persoana influenta si bine inradacinata in religia protestanta, fratele Vasile a ramas presbiterul bisericii pana la moartea sa.

Biserica s-a infiripat destul de greu si firav. Fiind sub regimul comunist, Biserica nu a fost autorizata de la infiintare, astfel fratii au intampinat destule dificultati in desfasurarea programului. Pe langa faptul ca fratele Vasile era adesea cercetat de securitate datorita distribuirii de biblii si carti de cantari, biserica a avut parte de momente de tensiune cand credinta le-a fost incercata. Fiind hartuiti de autoritati pentru ca nu aveau autorizatie, s-au pomenit cu primarul si cu militianul in biserica in timpul unui program de evanghelizare. Evident, programul a fost interupt, confiscandu-li-se bibliile si cartile de cantari si primind amenda pentru functionare neautorizata.

Tensiunile de acest gen s-au risipit abia dupa 1990 cand au primit autorizatie.

De cand au intrat in posesia cladirii, fratii nu au facut modificari de structura, in afara de darmarea zidului despartitor dintre cele doua camere. Bineinteles, locasul de rugaciune a fost ingrijit dupa posibilitati. Fratele Vasile a fost devotat in privinta aceasta dedicand mult timp bisericii; fratii, cunoscutii si familia povesteau ca biserica a fost a doua familie pentru dansul). Pe plan familial (fiind tata a 12 copii) era extrem de devotat si chivernisit, iubindu-si sotia si copiii intr-un mod exemplar.

Intre timp, numarul membrilor din biserica crestea mereu, si s-au vazut nevoiti sa extinda locasul de inchinare. Astfel in vara anului 1994, fratii au turnat fundatia pentru inca o incapere. In anul urmator, s-au ridicat zidurile noii incaperi construita de fratele Marin Popescu si s-a inaltat plafonul vechii cladiri cu 30 de cm. Acoperisul de asemenea, a fost inlocuit cu unul nou din tigla. La aceste renovari au participat toti fratii membrii ai comunitatii. In aceasta privinta biserica a fost intotdeauna laudata de cei din jur ca fiind o biserica stransa in dragoste. Unitatea ei este vazuta si astazi in lume si poate fi confirmata si de cei mai tineri.

Vechea incapere in care a locuit sora Maria, a fost daramata dupa moartea acesteia si reconstruita servind in prezent ca antreu.

In anul 1995,in biserica au venit 7 tineri si 4 copii, aceasta generatie de tineri si copii fiind prima din istoria bisericii Crestine dupa Evanghelie din Comisani. Va puteti inchipui bucuria fratilor si a surorilor la aparitia unui grup de tineri in mijlocul bisericii. Patru dintre tineri erau fratii mei (impreuna cu parintii ne mutasem de curand din biserica Penticostala in aceasta biserica), ceilalti doi fiind convertiti de curand. Printre acesti 2 convertiti de curand se numara si nepoata fratelui Vasile care acum imi este sotie. In grupa copiilor se numarau cei doi frati mai mici ai mei si doi nepoti ai fratelui Vasile, frati mai mici ai celei dintai. Astfel a luat nastere micul grup de tineri din biserica aceasta.

Programul de inchinare a fost modificat odata cu infiintarea grupului de tineri. Pana atunci duminica dimineata de la ora 9.00 la 10.00 era Serbarea Cinei Domnului, dupa care urma un program de evanghelizare cu predici intrepatrunse de cate o cantare. De la aparitia grupului de tineri dupa ora de Cina se tinea un program de o jumatate de ora cu cantari si poezii, cantate si recitate exclusiv de catre tineri.

Modul in care se celebra Cina Domnului, era putin diferit pana in anul 1995. La frangerea painii biserica se aseza, ridicandu-se doar la impartirea vinului. Elementele care serveau la ceremonierea Cinei erau paine obisnuita si must. Dupa anul 1995, in urma unor consfatuiri cu privire la desfasurarea actului de Cina Domnului, comitetul de frati a hotarat ca pe timpul impartasirii cu “Trupul si Sangele Domnului”, membrii comunitatii sa stea in picioare. Odata cu infiintarea grupului de tineri, sau mai bine zis odata cu achizitionarea unei orgi, (pentru ca inainte se canta cu acordeonul, abia dupa 1998 s-a cumparat orga), la ora de cina se canta cate o cantare. Dupa aproximativ o jumatate de an s-a introdus o ora a tinerilor si dupa-amiaza la inceputul programului.

Joi seara, la ora de rugaciune fratii si surorile veneau in acelasi numar in care erau prezenti duminica dimineata. Rugaciunea se facea pe genunchi. Multi dintre membrii fiind batrani apelau la pernitele special confectionate in acest scop

In decurs de trei ani de la nasterea grupului de tineri acesta a crescut de la 7 la 10. Evident ca era imbucurator pentru ca, desi atat de greu, numarul tinerilor se inmultea. Acestia amintiti au ramas membrii pana in ziua de azi, dar sunt multi altii pe care nu i-am amintit, pentru ca in prezent nu mai sunt membrii ai bisericii sau nici macar nu au fost. Cresterea numerica se vedea nu numai in randurile celor mai tineri ci si in randul varstnicilor. Trebuie mentionat ca, odata cu marirea grupei de copii de la 4 la 10, in 1999, li s-a acordat un timp de slujire si lor concomitent cu tinerii. De progresul lor se ingrijea un tanar organist, ajutat de obicei de o tanara in vederea studiului biblic.

Toamna anului 1999…dupa o saptamana de suferinta, fratele Vasile Stanciu se stinge din viata la varsta de aproape 84 de ani. Dupa moartea sa, presbiter al bisericii a fost Nelu Gheorghe, nepotul sau, tata a patru copii in varsta de 35 de ani atunci.

Dupa moartea regretatului frate Vasile, modul de inchinare in biserica nu s-a modificat prea mult. La ora de rugaciune s-a hotarat ca biserica sa se ridice renuntandu-se la unele obiceiuri ce tineau strict de traditie.

In vara anului 2002, cele doua grupe, tinerii si adolescentii de acum, s-au unit datorita maturizarii celor din urma, acestia dovedind in acelasi timp competenta. S-a avut in vedere mai ales unitatea frateasca, asa cum s-a dorit mereu in aceasta biserica, ceea ce constituie un atu. In biserica exista o stransa colaborare intre cei tineri si batrani (generatia de mijloc lipseste), neexistant acea prapastie dintre generatii, cum exista in multe biserici. In iarna anului 2002, grupul de tineri a mai crescut cu inca patru persoane, ceea ce i-a ridicat numarul la 21. Numarul membrilor din biserica a ajuns in 20 de ani de la fondare de la 39 la 75, in afara de tinerii nebotezati in numar de 13. Dintrea acestia 75 cca 8 erau in imposibilitatea de a mai frecventa programele de adunare, fiind imobilizati la pat din cauza bolii. Intrucat generatia de mijloc nu exista, nevoia existentei acesteia este suplinita dupa cum am spus printr-o stransa legatura intre cele doua extreme ale varstei.

In perioada sarbatorilor de iarna, tinerii merg cu colindul prin sat, impartind brosuri si tractate celor colindati, avandu-se in vedere din nou pe cei bolnavi, carora li se daruieste cate un cadou sustinuts de intreaga biserica. Pe langa aceste activitati, la un interval de 2-3 luni,tinerii merg in vizita la trei biserici apropiate sufleteste: Fieni, Sperieteni, Razvad,vizite care se realizeaza reciproc.Cand se faceau vizite la Fieni prin anul 2004, vizitam si un azil de batrani impreuna cu tinerii de acolo,lucrare in care am fost implicati aproximativ un an de zile. In prezent numarul membrilor din biserica a scazut drastic, datorita plecarii in vesnicie a multor batrani. Biserica numara acum cca 45 de membrii avand 6 apartinatori. Grupul de tineri este acelasi dupa mai mult de un deceniu cu exceptia catorva care s-au casatorit si s-au mutat in alte biserici. Comitetul de frati este format din trei persoane iar programul s-a redus ca durata de la trei ore la doua si jumatate de dimineata si de la doua ore la o ora si jumatate dupa amiaza. Biserica estimeaza o scadere continua a membralitatii datorita numarului ridicat de batrani, desi cateva vlastare au mai rasarit de curand in biserica sfidand parca regresul acesta vadit. Biserica solicita ajutor pe acest plan de la toate bisericile din jur asteptand o noua revigorare. Desi de multe ori descurajati, cautam sa staruim in credinta asteptand Imparatia lui Dumnezeu la care suntem partasi si lucratori.

TEOFIL POPESCU 07-04-2008

BISERICA EVANGHELICA VACARESTI

ionel — Tue, 29 Jul 2008 18:20:55 +0000

BISERICA EVANGHELICA GURA -SUTII

ionel — Tue, 29 Jul 2008 18:13:28 +0000

BISERICA EVANGHELICA LAZURI

ionel — Tue, 29 Jul 2008 18:03:42 +0000

O NOUA ADUNARE PLANTATA

ionel — Wed, 23 Jul 2008 18:19:24 +0000

Duminica 12 iulie 2008 in localitatea Dragomiresti,jud.Dambovita a avut loc prima stringere a Crestinilor dupa Evanghelie,care incearca cu ajutorul Domnului sa planteze o noua adunare in localitate.Lucrarea a devenit posibila prin dorinta fierbinte a unor frati care au avut pe inima de ceva vreme acest lucru .Adunarea nou infiintata va functiona deocamdata ca filie a adunari Crestine dupa Evanghelie Tirgoviste.Printre cei care incerca sa sprijine noua lucrare se numara frati:Manoloiu Ion, Petrica Cruceru, Soare Fanel, Tudor Constantin si alti.

Ne rugam ca DOMNUL sa binecuvinteze aceasta lucrare,si multe suflete din localitate sa auda vestea buna a Evangheliei !

SUCEAVA EVANGHELICA

ionel — Sat, 12 Jul 2008 15:02:35 +0000

http://suceavaevanghelica.wordpress.com

Un nou sait incearca sa intregeasca aria judetelor evanghelice din Romania.Salutam aparitia sa si fie ca DOMNUL sa rasplateasca efortul celor care administraza .Desi este la inceput de drum adaugam la,, Reteaua Evanghelica Romana” adresa sa .

Pentru cei care vor sa se aboneze la toate informatiile care se publica pe aceste saituri pot urma indicatiile de la ABONARE FEED ,, RETEAUA EVANGHELICA ROMANA ”

Mai jos redam postul de pe data de 7 iulie 2008 scris de Alin Cristea aparut pe ROMANIA EVANGHELICA

pentru cei care doresc sa afle mai multe informatii;

Reţeaua România Evanghelică

7 iulie 2008 by Alin Cristea

Argeşul Evanghelic
Bistriţa Evanghelică
Braşovul Evanghelic
Bucureştiul Evanghelic
Clujul Evanghelic
Constanţa Evanghelică
Dâmboviţa Evanghelică
Hunedoara Evanghelică
Iaşi Evanghelic
Oradea Evanghelică
Timişoara Evanghelică
Vâlcea Evanghelică
România Evanghelică

Formează aceste 13 bloguri, evident în serie, o reţea? Oficial, nu. Într-un fel, neoficial, dar autentic, da.

Nu există un coordonator al reţelei România Evanghelică, nu există un model sau standarde stabilite de comun acord, bloggerii nu se prea cunosc între ei.

Nu ştiu cine administrează 4 bloguri din această serie, nu i-am întîlnit niciodată pe alţi 3 bloggeri (cu care am discutat pe Internet), iar cu alţi 3 m-am întîlnit o singură dată (acum cîţiva ani, la o conferinţă la Bucureşti, la o conferinţă la Oradea, respectiv anul acesta la Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice).

Unul dintre ei, vrînd să iniţieze blogul, m-a întrebat: Ce abilităţi trebuie să aibă cineva pentru a porni un astfel de blog?

Să vrea – i-am răspuns.

E interesant cum a pornit această reţea:

Anul trecut s-a conturat proiectul Omul evanghelic. O explorare a comunităţilor protestante româneşti, coordonat de Dorin Dobrincu (Directorul Arhivelor Naţionale) şi Dănuţ Mănăstireanu.

Printre cei circa 20 de autori de eseuri care explorează mediul confesional evanghelic din România sînt şi autori care nu provin din acest mediu, precum Augustin Ioan, reputat arhitect şi teoretician al spaţiului arhitectural. Cum însă nu există bibliografie despre arhitectura bisericilor neo-protestante, s-a făcut public un anunţ din partea coordonatorilor prin care era semnalată nevoia de fotografii digitale ale unor clădiri bisericeşti reprezentative ale evanghelicilor din România.

Nu m-am aşteptat să fie răspunsuri din partea evanghelicilor (care, fiind şi români – pînă se apleacă, melcul ţuşti! – şi neo-protestanţi, deşi cu anumite abilităţi relaţionale, cam nepricepuţi în public relations, mai ales în contextul ghetoizării confesionale), aşa că am discutat cu doi amici pe care i-am cunoscut pe Internet dacă nu vor să facă puţină muncă voluntară – să fotografieze bisericile din oraşele lor.

Vasile Tomoiagă din Cluj a răspuns, ardeleneşte, acestui apel şi a început să îmi trimită fotografii cu bisericile din Cluj pe care le trimiteam lui Dănuţ Mănăstireanu pentru a le trimite lui Augustin Ioan. Aşa că i-am sugerat bravului clujean să le pună mai bine undeva pe Internet unde să le vedem. Dar, şi mai bine, să facă un blog despre mediul evanghelic clujean, unde, pe lîngă colecţia de fotografii şi informaţii, să existe şi un flux de ştiri despre diverse evenimente.

Astfel a apărut primul blog din reţeaua România Evanghelică. Apoi am întreţinut discuţii “tematice” pe Messenger cu Alex Dragoman (care a făcut Bucureşti şi Constanţa) şi cu Dan Surducan (Braşov), apoi am avut plăcuta surpriză să văd că apare Vâlcea Evanghelică.

În sîmbăta înainte de Înviere (27 aprilie) am descoperit Iaşi Evanghelic în Top 100 WorPress, aşa că, o dată cu înmulţirea blogurilor de acest tip, m-am gîndit că a venit vremea să apară şi România Evanghelică, dar trebuia să iniţiez şi Oradea Evanghelică, nu? Aşa că, după slujba bisericească de Înviere, am pus osul la treabă, sperînd, din tot sufletul, în “învierea” evanghelicilor din România (pe Internet).

Ideea cu stemele a avut-o Dan Surducan. Excelentă. Unele bloguri sînt ale oraşelor, altele ale judeţelor.

Iaşi a avut ideea să facă o hartă cu Reţeaua România Evanghelică. De asemenea, ar putea fi o bună formulă de adresă pentru toate blogurile reţelei cea pe care a adoptat-o: iasi.evanghelici.ro

Apariţia acestor bloguri au evidenţiat nevoia circulaţiei informaţiilor şi dorinţa unor evanghelici de a se implica într-o astfel de activitate. Este regretabil că instituţiile confesionale naţionale şi regionale ale evanghelicilor nu au iniţiat astfel de interfeţe în spaţiul virtual şi că nu colaborează cu astfel de iniţiative lăudabile, dar mai ales autentice.

Cred că este un fapt remarcabil cînd cel puţin un astfel de blog evanghelic se află în Top 100 WordPress. Cu atît mai mult cînd sînt mai multe. Cînd scriu aceste rînduri sînt 3:

13. România Evanghelică
52. Hunedoara Evanghelică
53. Clujul Evanghelic

Îmi exprim convingerea că cititorii evanghelici găsesc interesante informaţii şi comentarii din spaţiul confesional evanghelic, dar şi speranţa că vor participa la fluxul de informaţii, semnalînd diverse evenimente (şi inexactităţi care pot să apară în fluxul de informaţii).

Ca unul care afirm de mai mulţi ani că evanghelicii nu-şi pot face auzită vocea, într-un context majoritar ortodox, decît împreună (Trăiască Festivalurile Speranţei!), îmi exprim speranţa ca blogurile din Reţeaua România Evanghelică să aibă parte de susţinere şi colaborare din partea site-urilor evanghelice (800) care există deja şi a blogurilor evanghelice (300) şi din partea diferitelor biserici, instituţii şi organizaţii creştine de orientare evanghelică.

Totuşi, avînd în vedere anchilozarea societăţii româneşti (“încremenită în proiect”) şi a mediului evanghelic ghetoizat, cele mai mari speranţe mi le pun în iniţiativele individuale, derulate conform unor motivaţii serioase, puternice, nobile, dar şi în abilitatea unor evanghelici de a-şi integra proiectele iniţiate în reţele de colaborare care să slujească, în spirit cristic, cît mai multor evanghelici şi români care se întîmplă să descopere acest segment confesional al societăţii româneşti.

FESTIVALUL SPERANTA -FINAL

ionel — Mon, 07 Jul 2008 18:59:53 +0000

Dragii nostri,
De aproximativ doua ore Festivalul Sperntei cu Franklin Graham,de la Timisoara,este istorie.Dumnezeu ne-a surprins din nou in ultima seara.Au fost prezenti aprox.28.000 de persoane.Peste 1000 su venit in fata la chemarea facuta.Mesajul a fost simplu,dar biblic si foarte puternic.Fr.Oti Bunaciu a tradus foarte bine.Fr.Ken Tuker si corul au fost la cea mai mare inaltime ca dealtfel toti cantaretii.Fotbalistul nigerian Peter Omoduemuke a avut o marturie superba.
Glorie lui Dumnezeu pt. toate si mii de multumiri pentru rugaciuni.A fost realmente o miscare a Duhului Sfant ca raspuns la rugaciunile miilor de copii ai lui Dumnezeu.Vremea a fost superba.Pana joi erau 36+,luni se anunta 36+ din nou,dar in zilele festivalului nu a fost mai mult de 28+.Dumnezeu e bun si e mai bun decat putem fi noi rai.
Dumnezeu sa binecuvanteze Romania!
Samy Tutac

Festivalul Sperantei-Timisoara

ionel — Sun, 06 Jul 2008 09:56:56 +0000

Festivalul Sperantei-Timisoara

Dragii nostri,
Primele doua seri ale cruciadei cu Franklin Graham au fost o reala demonstratie a puterii lui Dumnezeu.23.000 de oameni au venit sambata seara si peste 700 au venit in fata,au stat de vorba cu consilierii nostri si au luat decizia de a-l urma pe Domnul Isus.Muzica a fost minunata,la fel si marturia fr.Vasile Tofan,fost boxer la categoria grea.Mesajul simplu,dar cristocentric,biblic si plin de putere.Peste 7000 de copii au participat sambata dimineata la Festivalul copiilor si peste 1000 au venit in fata la chemarea facuta.
In aceasta ultima seara ne asteptam la o prezenta si mai mare si ne rugam ca Dumnezeu sa-si reverse puterea Lui peste noi.
Va multumim tuturor pt. rugaciuni.Continuati sa va rugati pt. noi.
Gloria sa fie a Domnului!
Samy Tutac

Puteti viziona LIVE festivalul pe:

www.hope-tm.ro

www.romaniantv.org

www.romaniantv.com

www.alfaomega.tv

Puteti asculta in direct festivalul pe Radio Vocea Evangheliei Oradea, Sibiu si Cluj Napoca

sursa;http://www.hope-tm.ro/

Festivalul Sperantei

ionel — Sat, 05 Jul 2008 16:07:47 +0000

Subject: Festivalul Sperantei

Dragi colegi,
Ne-am bucurat in aceasta seara de prezenta a peste 20.000 de participanti la Festivalul Sperantei.A fost o seara minunata,prezenta Duhului Sfant fiind simtita pe stadion.A cantat un cor mixt de peste 1600 coristi,un cor de peste 900 de copii si cateva grupuri si solisti din tara si strainatate.Daniel Zafiris,fost fotbalist, a depus o martueie frumoasa,iar Franklin Graham a vestit cu mult har Cuvantul.Traducator a fost fratele Oti Bunaciu.
Cei de la departamentul de consiliere spirituala m-au instiintat recent ca 676 persoane si-au marturisit dorinta de a deveni copiii Domnului.
Au fost cu noi liderii cultelor evanghelice si primarul Timisoarei si presedintele Consiliului Judetean.
In timp ce ma bucuram de binecuvantarile zilei de astazi, am aflat ca fratele Liviu Olah a plecat in vesnicie.Ca unul care l-am cunoscut pe fratele Liviu din copilarie,atunci cand a stat o perioada mai lunga in casa noastra, ma gandeam la faptul ca rugaciunile lui au fost ascultate.Astazi a avut loc,pe stadion, cea mai mare evanghelizare din Romania. Niciodata pe un stadion romanesc nu s-au adunat atatia oameni sa auda Evanghelia.Suntem convinsi ca maine si duminica vor fi mult mai multi ascultatori.
Continuati sa va rugati pentru acest eveniment!
Nelu Tutac

EVANGHELIZARE- IN COMUNA GURA SUTII

ionel — Sun, 08 Jun 2008 14:38:30 +0000

De joi seara se desfasoara in localitate incepind cu ora 19,30 serii de evanghelizare organizata de Biserica Evanghelica din localitate ,cu ajutorul misiuni,, CORTUL”a adunari din CAROL DAVILA,Bucuresti .Locatia la care se desfasoara evenimentul este in curtea fostului C.A.P. Printre cei care au prezentat Evanghelia s-au numarat frati EMI CRISTESCU,VICTOR TOCULET,IONEL BOTGROS s.a.Duminica 8.06 2008.este ultima zi in care se va prezenta Evanghelia.DOMNUL SA BINECUVINTEZE CU ROADA ACEASTA LUCRARE!

Biserica din visul meu

ionel — Sun, 08 Jun 2008 10:09:07 +0000

Biserica din visul meu

Visul meu este o Biserica, intr-un sat sau intr-un oras, in care sa fie prezent Duhul Domnului asa cum era pe vremuri, cand predica Pavel sau Petru si se cutremura casa.

Totul sa fie simplu, dar SFANT, SFANT, SFANT.
Asa cum era pe vremuri, cand predica insusi Mantuitorul Isus Cristos.

Mireasma Cerului sa razbata din toti membrii.
Apropo, oare ce parfum va fi si cum va mirosi in Cer?

Bineinteles ca eu nu as putea fi membru intr-o astfel de Biserica ,
dar macar m-as uita putin pe geam inauntru si sufletul meu s-ar bucura in Dumnezeul mantuirii mele.

Stiu ca este doar o utopie o astfel de biserica, dar… macar sa visez pot

Cum erau felicitarile de Craciun – cu imaginea unei biserici de sat, pe un fond de noapte, cu zapada intunecata, DAR prin geamurile cladirii bisericii razbat voios inspre afara raze aurii de lumina.

Doamne, Lumina a lumii, fa-ma si pe mine o luminita de care oamenii sa se bucure.
Sa vada chipul Tau in mine.
Si sa ne luminam impreuna din Tine – Lumina lumii.

P.S. Iubesc foarte mult Biserica in care sunt membru acum si sunt bucuros ca se apropie de Biserica din visul meu.

Ioan Ciobota http://ioanciobota.wordpress.com/

RASPUNSURI

ionel — Sun, 08 Jun 2008 09:59:48 +0000

De curand niste prieteni au avut o experienta la scoala. In clasa, profesoara lor de engleza le-a pus o intrebare: “Ce ati schimba la profesorul de engleza?”. In timp ce raspundea la intrebari (care au fost scrise pe foi), a intrebat daca e cineva pocait in clasa. Desigur, prietenii mei au spus ca ei sunt. Si profesoara respectiva le-a zis ca sa fie atenti sa nu incerce sa-si impuna punctul de vedere fatza de ceilalti, ca nu e bine. Si ca, daca mai injuri e ok, ca Domnul te iubieste si tu-L iubesti si, daca ai o relatie cu El, Domnul trece cu vederea ca mai injuri din cand in cand. Problema e ca acesti tineri le-au spus colegilor lor ca gresesc de multe ori cand au injurat si au vorbit urat. Si-au facut treaba – au sarat. Ce sa raspunzi in fatza unei asemenea provocari? Profesorul trebuie intrebat politicos daca este cumva Dumnezeu. Daca zice ca da, atunci rugati-l sa-si dea demisia. Daca spune ca nu, atunci rugati-l sa va inteleaga daca veti asculta de Dumnezeu in ce priveste ce sa faceti si ce sa spuneti si nu de profesor (de el). Daca va intreaba unde-I Dumnezeu sa ascuti de El, sau cine stie ce o zis El, rugati-l sa citeasca Biblia. Daca in continuare comenteaza orice impotriva Bibliei, rugati-l sa isi pastreze pentru el credintele si sa nu incerce sa ii convinga pe altii de parerile lui relative, fara baza si irelevante in ce-L priveste pe Dumnezeu. Daca nu crede in Dumnezeu, sa nu vorbeasca despre. Daca nu crede ce scrie in Biblie, sa nu zica nimic despre ce scrie in Biblie. Credinta lui personala e treaba lui. In plus, daca vrea sa para interesant si puternic, sa isi aduca argumentele intr-o discutie egala, nu de profesor-elev, folosindu-se astfel intr-un mod dictatorial de o functie efemera… Voi continuati sa spuneti adevar. Spune-ti pacatului pacat si impartasiti-le colegilor adevarul Evangheliei nechimbat, cu toata dragostea pentru ei. Condamnati-i astfel, prin Duhul Sfant si bucurati-va in prigonire. Slavit sa fie Domnul ca traiti!

http://ascultareacredintei.wordpress.com/

Avem de toate, DAR BISERICI GOALE

ionel — Sun, 08 Jun 2008 09:58:42 +0000

Avem de toate, DAR BISERICI GOALE

Avem bani si bogatii, DAR BISERICI GOALE.
Avem doctori in teologie, DAR BISERICI GOALE.
Avem politicieni de toate culorile si in toate structurile, DAR BISERICI GOALE.
Avem radio si televiziune, internet si transmisii live, DAR BISERICI GOALE.

Avem evenimente si spectacole, DAR BISERICI GOALE.
Avem cursuri, conferinte si seminarii, DAR BISERICI GOALE.
Avem masini, camioane, barci si avioane, DAR BISERICI GOALE.
Avem aer conditionat si scaune confortabile, DAR BISERICI GOALE.

Doamne, unde am gresit si ce ne lipseste?

Apocalipsa 3:17-19:
“Pentru ca zici:
‘Sunt bogat, m-am imbogatit si nu duc lipsa de nimic’
si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol,
te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatit prin foc,
ca sa te imbogatesti;
si haine albe, ca sa te imbraci cu ele si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale;
si doctorie pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii si sa vezi.

Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia pe care-i iubesc. Fii plin de ravna dar, si pocaieste-te!”

Avem slujitori sinceri si slujitori mincinosi, DAR BISERICI GOALE.
Avem mandrie si smerenie, DAR BISERICI GOALE.
Avem casatorii si divorturi, DAR BISERICI GOALE.
Avem razboi si pace, DAR BISERICI GOALE.

Doamne, am vazut din istorie ca dupa perioade de declin accentuat a Bisericii Tale urmeaza sau
PERSECUTIA OAMENILOR, sau
NUIAUA TA, sau
POCAINTA NOASTRA.

Da-ne intelepciune sa ne pocaim ACUM, ca maine s-ar putea sa fie prea tarziu.

Avem atata har prost inteles incat nu luam atitudine impotriva minciunii, curviei, homosexualitatii, avorturilor, hotiei, inselatoriei; de fapt nu luam atitudine impotriva a nimic ce e rau, daca “iese banul”, DAR AVEM BISERICI GOALE.

Doamne, ne lipsesc genunchii tociti de rugaciune si ochii uscati de lacrimi de pocainta.
Dar astea nu ni le dai Tu, ci trebuie sa plece dintr-o inima indragostita de Tine.

Vizitand o Biserica evanghelica imediat dupa Revolutie, Mitropolitul Corneanu spunea: “Bucurati-va cat mai puteti, pentru ca in 10 ani si voi veti fi ca noi”…

In 2000 Mitropolitul Daniel, actualmente Patriarh, spunea: “Pe vremuri ortodocsii aveau un altar in partea de rasarit a casei, iar pocaitii aveau Biblia pusa la loc de cinste, deschisa pe masa… Acum si unii si altii au televizorul…

Avem muzica rock si fara rock, cu tobe sau fara tobe, muzica de cor, de fanafara sau de chitara, DAR BISERICI GOALE.

Cred ca nici televizorul, nici politicienii, nici banii, nici muzica nu umplu si nu golesc o biserica, ci doar PACATUL, RUGACIUNEA SI POCAINTA.

Fratele Petru Popovici spunea unei biserici: “Sunteti bogati, v-ati imbogatit, dar Duhul a plecat de la voi”.

Domnul sa fie laudat ca sunt si multe BISERICI PLINE.

Intri in cate o biserica si parca “miroase” a pacat acolo.
Intri in alta si te copleseste Duhul Sfant, duh de pocainta si de rugaciune.

Doamne, a ce miroase in inima mea?

Ioan Ciobota

= www.ioanciobota.wordpress.com =

BISERICA LUI ISUS HRISTOS-“Coregenta”Imparatului

ionel — Sat, 07 Jun 2008 16:40:10 +0000

Conform marturiei Sfintelor Scripturi,Biserica noutestamentala este “Trupul lui Hristos”,iar fiecare copil al lui Dumenzeu nascut din nou este un “madular” al acestui Trup(1.Cor.12-27).Ea este un organism cu totul duhovnicesc,care este unita de nedespartit cu “Capul trupului” (Col.1-18),Insusi Isus Hristos.Cand a sosit timpul rapirii,Biserica lui Isus si-a terminat alergarea pamanteasca,si va fi de acum incolo “totdeauna cu Domnul” (1.Tes.4-17),asta inseamna ca ea se gaseste,ca si Domnul,intr-o stare slavita,in cer.

Incepand din aceasta clipa,Capul(Domnul Isus) este unit definitiv cu madularele(credinciosii nascuti din nou),iar madularele au parte toata vesnicia de slava Capului(vezi 2.Tes.2-14;Col.3-4;1Cor.1-9).

Din aceasta legatura rezulta clar ca Biserica astfel unita cu Domnul nu numai ca va trai vesnic cu El,dar si ca va domni impreuna cu El(2.Tim.2-11,12).Domnul nu lasa niciun fel de indoiala in privinta aceasta:”Celui ce va birui,Ii voi da sa sada cu Mine pe Scaunul Meu de domnie” (Apoc.3-21).Astfel,cand Domnul va veni “impreuna cu toti sfintii Sai” (adica cu Biserica Sa rascumparata prin sange-1.Tes.3-13),sa-si inecepa stapanirea pe pamantul acesta si sa intemeieze imparatia pacii mesianica,ai Sai vor lua parte ca si El Insusi la imparatie.Ei vor stapanii ca incoronati si alesi impreuna cu Imparatul lor si vor lua chiar parte la judecata lumi.Sfanta Scriptura vorbeste clar in Noul Testament despre aceasta:

“Si am vazut niste scaune de domnie;si celor ce au sezut pe ele(adica sfintii Bisericii lui Isus)li s-a dat judecata”(Apoc.20-4).

Ca “sfintii vor judeca lumea” marturiseste si Apostolul Pavel in prima sa epistoloa catre Corinteni(1.Cor.6-2).Dar nu numai atat:madularele Trupului lui Isus,cei ce domnesc impreuna cu El,coregentilor,li se va da sa judece pe ingeri:

“Nu stiti ca noi vom judeca pe ingeri?”(1.Cor.6-3).

Aceste afirmatii sunt de-a dreptul coplesitoare,aratundu-ne clar in acelasi timp,ce pozitie inalta si deosebita primeste Biserica lui Isus prin harul lui Dumenzeu.Ea este prin intreaga ei natura poporul lui Dumenzeu ceresc,binecuvantata “cu tot felul de binecuvantari duhovnicesti in cer,prin Isus” (Efes.1- In acest context trebuie sa ne amintim ca credinciosii Bisericii lui Isus,de la primirea trupului de slava,nu mai au un trup pamantesc,ci un trup duhovnicesc,asta inseamna un trup ceresc de slava(Filip.3:21;1Cor.15:40-49).De aceea aparitia lor pe pamant va fi probabil foarte asemanatoare cu aparitia Domnului dupa invierea Sa:ca slaviti,ei apartin lumii ceresti(si de aceea ei sunt normali invizibili),dar totusi pot-asa ca Domnul Insusi-sa ia parte la viata pamanteasca(chiar sa manace si sa bea-Mat.26:29;Luca 24:39-43;Ioan 20:27

STĂPÂNUL BISERICII-MISIUNEA BISERICII

ionel — Sat, 07 Jun 2008 16:30:25 +0000

Îţi scriu aceste lucruri cu nădejdea că voi veni în curând la tine. Dar dacă voi zăbovi, să ştii cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului cel viu, stâlpul şi temelia adevărului. Şi fără îndoială, mare este taina evlaviei… “Cel ce a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.” (1 Tim cap 3:14-16).

Este prea uşor ca Biserica şi creştinii să devină implicaţi în probleme periferice sau detalii teologice încât ei pot pierde din vedere problemele importante. Pavel a scris acest pasaj ca o reamintire că Biserica trebuie să ia seama la adevărurile esenţiale.Îţi scriu aceste lucruri cu nădejdea că voi veni în curând la tine. Dar dacă voi zăbovi, să ştii cum trebuie să te porţi (1 Tim 3:14-15a). El scrie pentru a da instrucţiuni despre cum trebuie să se poarte credincioşii în Biserică.

STĂPÂNUL BISERICII

În casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu (1 Tim cap 3:15b).
Este esenţial să înţelegem că Biserica aparţine lui Dumnezeu. În niciun sens nu este o instituţie umană. Ea este Biserica lui Dumnezeu, este familia Sa.
Creştinii sunt membrii ai familiei lui Dumnezeu şi responsabilitatea de a se purta corespunzător este un mandat ceresc pentru ei. În Efeseni 2:19, Pavel accentuează acelaşi adevăr: „Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu În scrisoarea sa către Efeseni, el a numit Biserica „ cei câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui” Efes 1:14
Pentru un comportament corespunzător este crucial să cunoaştem că Adunarea sfinţilor este Biserica Dumnezeului cel viu în lumea idolilor morţi, şi că ea este delegată şi împuternicită pentru o misiune divină şi un mesaj divin .

MISIUNEA BISERICII

Stâlpul şi temelia adevărului (1 Tim cap 3:15c).

Stâlpul se referă la un punct central de sprijin.
Hedraioma (temelie) se referă la fundaţia pe care este aşezată o structură.
Biserica este fundamentul şi stâlpul care sprijină adevărul. Biserica trebuie să fie mărturia adevărului lui Dumnezeu. Aceasta este misiunea ei în lume – sau motivul pentru care există aici. Responsabilitatea solemnă a fiecărei Biserici este să susţină solid, de nemişcat şi de nezdruncinat adevărul ,Cuvântului lui Dumnezeu.
Biserica nu inventează adevărul. El este comoara sacră salvatoare dată păcătoşilor pentru iertarea lor, iar credincioşilor le este dat pentru sfinţire şi edificare ca ei să poată trăi pentru gloria lui Dumnezeu. Biserica are funcţia de administrator al Scripturii, are datoria de a o apăra ca cea mai preţioasă posesiune de pe pământ. Bisericile care falsifică, reprezintă într-un mod greşit, depreciază, pune pe locul al doilea, sau abandonează adevărul biblic, îşi distrug singura lor motivaţie pentru care există şi experimentează incapacitatea şi judecata.
Dacă slujitorii bisericii nu reprezintă adevărul, biserica nu are nici temelie, nici punct de sprijin şi nu poate susţine adevărul lui Dumnezeu.

MESAJUL BISERICII

Şi fără îndoială, mare este taina evlaviei…
“Cel ce a fost arătat în trup,
a fost dovedit neprihănit în Duhul,
a fost văzut de îngeri,
a fost propovăduit printre Neamuri,
a fost crezut în lume,
a fost înălţat în slavă (1 Tim cap 3:16).
Ce este mai esenţial pentru ca Biserica să înalţe şi să proclame? Pavel ne dă răspunsul în versetul 16: Mesajul lui Isus Hristos. În Luca 24:46-47, Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Cristos, şi să învieze a treia zi dintre cei morţi. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim”. Aceasta devine tema predicilor apostolice.
În Fapte 10:37-43 Petru a spus: Ştiţi vorba făcută prin toată Iudea, începând din Galilea, în urma botezului propovăduit de Ioan; cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El. Noi suntem martori a tot ce a făcut El în ţara Iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn. Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi, şi a îngăduit să Se arate, nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat şi am băut împreună cu El, după ce a înviat din morţi. Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului, şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi. Toţi proorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El, a căpătat prin Numele Lui, iertarea păcatelor.

Pavel deasemeni L-a făcut pe Isus Hristos tema centrală în predicile sale. Corintenilor el le-a scris: „noi propovăduim pe Hristos cel răstignit” (1 Cor 1:23) şi „Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Cristos şi pe El răstignit” (1 Cor 2:2). În a doua sa epistolă către cei din Corint, el a adăugat: „Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, care a fost propovăduit de noi în mijlocul vostru, prin mine, prin Silvan, şi prin Timotei, n-a fost “da” şi “nu”, ci în El nu este decât Da” (2 Cor 1:19) şi „Căci noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Cristos Isus. Noi suntem robii voştri, pentru Isus” (2 Cor 4:5). În Galateni 6:14, el a spus: „În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume”. Chiar şi atunci când Hristos a fost predicat din motive greşite, Pavel s-a bucurat (Fil 1:18).

În acest imn magnific de şase versuri Pavel reda în termeni obişnuiţi adevărurile centrale cu privire la Isus Hristos.
În şase versuri scurte, acest imn sumarizează Evanghelia. Dumnezeu a devenit om, a murit pentru păcatele noastre, a triumfat asupra morţii, a fost onorat de îngeri şi temut de către demoni şi S-a înălţat la ceruri. Acest mesaj a fost predicat peste tot în lume şi mulţi l-au crezut şi au fost mântuiţi. Acesta este esenţa mesajului şi este misiunea noastră să-l proclamăm lumii.

INZESTRATI DE ACELASI DOMN

ionel — Sat, 07 Jun 2008 16:19:35 +0000

Cea mai importantă caracteristică a Trupului este unitatea; dar diversitatea este esenţială acestei unităţi. Biserica este un singur Trup, dar trupul nu este un singur mădular, ci mai multe.
Nu avem dreptul să ne sustragem de la responsabilităţile pe care ni le-a dat Dumnezeu doar pentru că nu suntem mulţumiţi de ceea ce suntem şi de ceea ce avem. Mulţi creştini nu au cunoscut niciodată bucuria slujirii şi bucuria de a-L mulţumi pe Domnul doar pentru că nu recunosc sau refuză să-şi folosească darurile şi oportunităţile pe care li le-a dat Dumnezeu.

Acum dar Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El. Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? 1COR.12:18-19Acum dar Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El. A ne pune la îndoială darurile noastre spirituale înseamnă a ne îndoi de Dumnezeu şi a nu ne folosi darurile spirituale înseamnă a nu asculta de Dumnezeu. Dar, mai de grabă, cine eşti tu, omule scrie Pavel în epistola către Romani ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: Pentru ce m-ai făcut aşa? Nu este olarul stăpîn pe lutul lui? (Rom. 9:20-21).
Un creştin care nu are o slujbă este o contradicţie. Este neascultător şi neagă dreptul lui Dumnezeu de a-l folosi în felul în care El intenţionează şi pentru care l-a înzestrat. Când refuzăm să urmăm voia şi planul lui Dumnezeu, negăm autoritatea Sa şi domnia Sa, precum şi înţelepciunea şi bunătatea Sa. Ca membrii ai Trupului lui Hristos, noi nu trebuie să facem voia noastră, ci pe a Domnului. Mâna nu are o voinţă, piciorul alta şi ochiul alta. Fiecare este controlat de cap adică mintea, voinţa şi duhul. Este posibil ca trupul să fie atât de remarcabil coordonat, numai pentru că este direcţionat de o singură voinţă. O singură voinţă spune fiecărei părţi din trup să facă lucrul pentru care a fost destinată şi echipată mai bine şi în consecinţă aceste părţi lucrează împreună într-o armonie uimitoare. Cu cât mai mult ar trebui Domnul Isus Hristos să-Şi controleze Trupul Său, Biserica, pentru care El nu este numai Cap, ci şi Creator.

Ca şi Creator şi Domn Dumnezeu a pus mădularele în trup pe fiecare. Dumnezeu ne-a creat, ne-a recreat, ne-a pus în trupul Său exact acolo unde El a vrut să fim şi ne-a echipat pentru a face exact ceea ce vrea să facem.Bisericile eşuează în privinţa organizării, deoarece organismul nu funcţionează corect. Pentru că o mână nu îşi face treaba, este chemat un picior să facă acea treabă şi aşa mai departe

. Dacă cei mai mulţi din adunare sunt inactivi, membrii activi trebuie să facă lucrări pentru care nu sunt echipaţi. Răspunsul pentru un organism inactiv nu este o organizare activă. Caracterul firesc nu poate fi învins prin înlocuire. Nici o substituire umană nu poate să înlocuiască satisfăcător planul şi puterea lui Dumnezeu.

Singurul mod în care Biserica poate funcţiona bine este folosirea darurilor Duhului prin puterea Duhului, aşa cum şi trebuie, aşa cum a voit El. toţi avem ceea ce a vrut Dumnezeu să avem (cf. Rom. 12:3b) şi trebuie să primim deosebitul dar mulţumind cu bucurie.

În Trupul lui Dumnezeu, care este şi familia Sa, nu este loc pentru nemulţumire, invidie, egoism sau mândrie. Nici un creştin nu va fi mai bun sau mai fericit cu un dar mai atrăgător sau mai proeminent. Nu putem fi fericiţi decât cu ceea ce ne-a dat Dumnezeu, pentru că El dă fiecăruia dintre copiii Săi cel mai bun lucru posibil. Ceea ce a dat altui creştin nu ar fi cel mai bun lucru pentru noi.
Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? Un trup care are un singur mădular, nu poate fi trup. O biserică ai cărei membrii au acelaşi dar şi aceeaşi slujbă, n-ar mai fi o biserică. Este nebunesc şi imatur să nu fi mulţumit sau să nu foloseşti ceea ce Domnul ţi-a dat. Nu suntem perfecţi, dar darurile Lui pentru noi sunt perfecte şi slujba în care ne-a chemat să le folosim este perfectă. Planul lui pentru Biserică este perfect şi darurile Lui pentru Biserică sunt la fel de perfecte.

FORMAREA TRUPULUI..

ionel — Sat, 07 Jun 2008 16:02:15 +0000

Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.(1 Cor12:13)
În acest verset, Pavel prezintă două adevăruri importante despre trupul lui Hristos: formarea sa şi umplerea sa.
FORMAREA TRUPULUI
Biserica se formează pe măsură ce creştinii sunt botezaţi de Hristos cu Duhul Sfânt. Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup.Nu este posibil să fii creştin şi să nu fii botezat de Hristos cu Duhul Sfânt. Şi nu e posibil nici să ai mai multe botezuri cu Duhul Sfânt. este un singur botez cu Duhul Sfânt, botezul lui Hristos cu Duhul pe care îl primesc toţi creştinii atunci când se nasc din nou. Prin acest lucru, Fiul îi pune pe toţi creştinii în sfera puterii şi persoanei Duhului, într-un mediu nou, o atmosferă nouă, o relaţie nouă cu alţii şi o unire nouă cu Isus Hristos (cf. 1 Cor. 10:2, unde Pavel ne arată cum Israelul l-a părăsit pe faraon şi Egiptul pentru a se cufunda şi identifica cu un nou lider, Moise şi cu o ţară nouă, Canaan).
Tatăl a trimis pe Fiul şi Fiul a trimis pe Duhul. Fiul este Mântuitorul divin, iar Duhul Sfânt este Mângâietorul, Ajutorul, Mijlocitorul divin. Fiul este cel ce botează şi Duhul Sfânt este agentul botezului.
Gândul central al lui Pavel din 1 Corinteni 12:13 este că botezul cu acelaşi Duh face Biserica un singur Trup. Un singur botez cu Duhul dă naştere unei singure Biserici. . Toţi credincioşii în Domnul Isus Hristos când sunt mântuiţi devin pe deplin membrii ai Trupului Său, adică Biserica. Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai pe sus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi (Efes. 4:4-6).

Când am fost născuţi din nou, Domnul nu numai ne-a pus în Trupul Său, ci a pus şi Duhul Sfânt în noi. În momentul mântuirii noi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh. Suntem în Duhul care locuieşte în noi. La fel cum nu există creştini mântuiţi parţial, nu există nici creştini locuiţi parţial. Duhul nu ne este dat în rate. Dumnezeu nu dă Duhul cu măsură (Ioan 3:34).
A fi botezat cu Duhul, a fi locuit de Duhul este de fapt unul şi acelaşi lucru cu convertirea. Este o faţetă separată a aceluiaşi act glorios care aduce transformare. Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui (Rom. 8:9). Cel care nu are Duhul Sfânt nu are viaţa veşnică pentru că viaţa veşnică este viaţa Duhului. De aceea Petru a putut afirma că Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin cari El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti (2 Pet. 1:3-4; cf. Col. 2:10; 1 Cor. 6:19).
A fi plin de toată plinătatea lui Dumnezeu despre care vorbeşte Pavel în Efeseni 3:19 are de-a face cu a trăi pe deplin ceea ce avem deja pe deplin, la fel cum este şi cu lucrarea mântuirii noastre (Fil. 2:12). Când ne încredem în Hristos, suntem total cufundaţi în Duhul şi complet locuiţi de El. Dumnezeu nu are nimic mai mult să pună în noi. El a pus Sinele Său în noi, şi nu poate exista ceva mai mult decât asta. Ceea ce lipseşte este ascultarea noastră deplină, încrederea noastră deplină, supunerea noastră deplină, nu mântuirea Sa deplină, prezenţa sau binecuvântarea Sa.

DOMNUL HRISTOS-BISERICA

ionel — Sat, 07 Jun 2008 15:55:44 +0000

1.Noul Testament vorbeşte despre faptul că noi suntem în Hristos şi Hristos este în noi. Asta înseamnă mai mult decât că El este pur şi simplu cu Biserica Sa; el este în Biserica Sa şi Biserica Sa este în El. Ei se identifică total. Biserica este un întreg organic, manifestarea vie a lui Isus Hristos, în care pulsează eterna viaţă a lui Dumnezeu. Numitorul comun al tuturor creştinilor este că ei posedă viaţa lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus: Pentru că Eu trăiesc şi voi veţi trăi (Ioan 14:19). Cine are pe Fiul are viaţa (1 Ioan 5:12), pentru că Cine se lipeşte de Domnul, este un singur duh cu El (1 Corinteni 6:17).
În timpul în care a fost pe pământ, Hristos a fost întrupat într-un singur trup. Acum, El este întrupat într-un alt trup, Trupul mare, divers şi preţios care este Biserica Sa. Hristos este acum întrupat în lume prin Biserica Sa. Nu există o viaţă adevărată de Biserică fără viaţa lui Hristos. Pavel nu a spus Pentru mine a trăi este să fiu creştin, ci Pentru mine a trăi este Hristos (Fil. 1:21). De fapt el a putut să spună Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine (Gal. 2:20). Aceeaşi viaţă a lui Hristos o are fiecare creştin şi de aceea, fiecare creştin face parte din Hristos, o parte a Trupului Său, Biserica. Biserica este un singur trup pentru că tot aşa este şi Hristos.
1COR;12-12:Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, -tot aşa este şi Hristos.
Trupul uman este cea mai uimitoare creaţie organică a lui Dumnezeu. Este uimitor de complex şi totuşi unit cu o armonie şi interrelaţionare incomparabilă. Este o unitate; nu poate fi subdivizat în câteva alte trupuri. Dacă este divizat, partea care este tăiată încetează să mai funcţioneze şi moare, iar restul trupului îşi pierde una din funcţiile sale şi din eficacitatea sa. Trupul înseamnă mult mai mult decât suma părţilor lui.
Trupul lui Hristos este unul. Sunt multe organizaţii creştine, multe denominaţiuni, agenţii, cluburi şi grupuri de tot felul. Dar există o singură Biserică al cărei membru este fiecare credincios adevărat în Hristos.Aşa este şi Hristos.
Nu-L putem separa pe Hristos de Biserica Sa, cum nu putem separa un trup de capul lui.
Când se face referire la Hristos ca la capul Bisericii, se face referire întotdeauna cu sensul de minte, de spirit şi de control. Când un trup îşi pierde mintea şi spiritul, el încetează să mai fie trup şi devine un cadavru. El încă mai are structură, dar nu mai are viaţă. Mai este încă organizat, dar nu mai este un organism viu.
Nu există creştini parţiali şi nici membrii parţiali ai Trupului lui Hristos. Domnul nu are instituţii de reeducare pentru copiii Săi, nu are închisoare sau purgatoriu. Toţi copiii Săi sunt născuţi în casa Sa şi vor rămâne pentru totdeauna în casa Sa. Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus. (Gal. 3:26

Cina Domnului

ionel — Wed, 14 May 2008 19:52:58 +0000

1Cor 11.

24

Si, dupa ce a multumit lui Dumnezeu, a frânt-o si a zis: „Luati, mâncati; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; sa faceti lucrul acesta spre pomenirea Mea.”25

Tot astfel, dupa Cina, a luat paharul si a zis: „Acest pahar este legamântul cel nou în sângele Meu; sa faceti lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veti bea din el.”26

Pentru ca, ori de câte ori mâncati din pâinea aceasta si beti din paharul acesta, vestiti moartea Domnului, pâna va veni El.

Să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea este o poruncă ieşită de pe buzele Domnului nostru. A lua parte la Cina Domnului nu este o opţiune pentru creştini. Trebuie să ne împărtăşim pe nişte baze foarte clare dacă vrem să fim credincioşi Domnului, care ne-a cumpărat prin actul de care suntem chemaţi să ne amintim. Neparticiparea la Cina Domnului înseamnă neascultare şi este păcat.

Pentru evrei, amintirea însemna mult mai mult decât a-ţi aduce aminte de ceva, doar ca să nu uiţi că s-a întâmplat. Pentru a ne reaminti cu adevărat, trebuie să ne întoarcem în mintea noastră şi să retrăim pe cât posibil realitatea şi semnificaţia unui eveniment sau a unei experienţe. A ne aminti de Isus Hristos şi de jertfa Sa de pe cruce, înseamnă a retrăi împreună cu El viaţa Sa, agonia, suferinţa şi moartea Sa pe cât este posibil din punct de vedere uman. Când luăm parte la Cina Domnului, nu aducem din nou o jertfă; ne aducem aminte de jertfa Sa adusă odată pentru totdeauna în locul nostru şi ne rededicăm să-L slujim cu ascultare.

Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El. În măsura în care vrem să ne amintim şi să proclamăm moartea lui Hristos, noi vom sărbători Cina Domnului. Nu ne este dată nici o frecvenţă de timp, dar ea este o sărbătoare permanentă. Este mai mult decât o reamintire spre binele nostru; este de asemenea şi o proclamare . Este o mărturie în faţa lumii că nu ne este ruşine de Domnul nostru sau de sângele Său, că Îi aparţinem Lui şi că Îi suntem ascultători.

Cina Domnului este de asemenea o reamintire a revenirii Domnului, pentru că El ne spune să proclamăm moartea Sa în felul acesta până va veni El. Acest eveniment ne ajută să privim către ziua când vom fi cu El. Este o celebrare a vieţii Sale prezente şi a reîntoarcerii sale viitoare în glorie.

În această reamintire sunt implicate mai multe lucruri. Când un creştin vine la Masa Domnului, el îşi reaminteşte de lucrarea lui Hristos de la cruce , se face părtaş prezenţei spirituale a lui Hristos între fraţi, nu în elementele însele , are părtăşie cu sfinţii , se închină în sfinţenie , proclamă mântuirea în Hristos (11:24-25) şi anticipează întoarcerea Domnului (11:26) şi venirea Împărăţiei (Mat. 26:29).

Transformarea Pastelui in Masa Domnului-semnificatie

ionel — Wed, 14 May 2008 19:30:00 +0000

Masa de Paşte începea cu binecuvântarea rostită de gazdă asupra primului pahar cu vin roşu şi apoi era dat din mână în mână celor prezenţi. Patru pahare cu vin erau date din mână în mână în timpul mesei.Prima cupă de vin se mai numeşte şi „Cupa Sfinţirii“ .A doua cupa se numeste „Cupa Eliberarii sau a Judecatii”. A treia cupă de vin se mai numeşte şi,, Cupa Mântuirii sau Răscumpărării. A patra cupă de vin este numită „Cupa Laudei şi a Împărăţiei“

După ce primul pahar era băut, se mâncau ierburi amare înmuiate într-un sos de fructe şi se rostea un mesaj cu privire la sensul Paştelor. Apoi se cânta prima parte a imnului Hallel (care înseamnă „laudă” şi este înrudit cu halleluia „lăudaţi pe Domnul”). Imnul Hallel însumează psalmii 113-118 şi prima parte cântată era de obicei Psalmul 113 sau 113 şi 114. După ce se împărţea al doilea pahar, gazda frângea şi împărţea pâinea nedospită. Apoi urma masa propriu zisă care consta în mielul jertfit şi apoi fript. Se împărţea apoi cel de-al treilea pahar după rugăciune şi se cânta restul imnului Hallel. Cel de-al patrulea pahar care sărbătorea venirea Împărăţiei era băut înainte de plecare.

Cel de-al treilea pahar a fost paharul pe care l-a binecuvântat Domnul Isus şi a devenit paharul Împărtăşirii. „Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul, şi li l-a dat, zicând: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi” (Luca 22:20).

…..După ce a mulţumit lui Dumnezeu, Domnul Isus a frânt pâinea .

Pâinea, care reprezenta eliberarea din Egipt, acum reprezenta trupul lui Hristos, Mesia.

….acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi.

Pentru voi, sunt două dintre cele mai frumoase cuvinte din toată Scriptura. Domnul Isus Şi-a dat trupul Său, toată viaţa Sa întrupată, pentru noi cei care credem în El. „Am devenit om pentru voi; v-am adus Evanghelia; am suferit pentru voi; şi am murit pentru voi”. Dumnezeul nostru plin de har, iubitor, măreţ şi plin de milă, a luat trup nu pentru Sine ci pentru noi.

Paharul care reprezenta sângele mielului care era uns pe tocul şi pe pragul uşii, reprezenta acum sângele Mielului lui Dumnezeu, vărsat pentru mântuirea lumii. Legământul cel Vechi a fost întărit în repetate rânduri de sângele animalelor oferite de oameni; dar Noul Legământ a fost întărit o dată pentru totdeauna prin sângele lui Isus Hristos (Evrei 9:28), pe care L-a oferit Dumnezeu Însuşi. Vechea eliberarea a avut loc doar din Egipt spre Canaan. Aşa că Domnul Isus a luat paharul şi a spus: Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu. Este foarte important să înţelegem că acest legământ nu este nou în sensul că este un legământ al harului care îl înlocuieşte pe cel al faptelor. Este nou în sensul că acesta este Legământul mântuitor, spre care arăta toate umbrele Vechiului Testament. Noua eliberare este din păcat la mântuire, de la moarte la viaţă, de la domeniul lui Satan în cerul lui Dumnezeu. Paştele s-a transformat în Cina Domnului. Noi acum mâncăm pâinea şi bem din pahar nu pentru a ne reaminti de Marea Roşie şi de ieşirea din Egipt, ci pentru a ne reaminti de cruce şi de Mântuitorul.

PAŞTELE -SEMNIFICAŢIE–SIMBOLURI–PREGĂTIRE-4

ionel — Wed, 14 May 2008 18:52:20 +0000

4.Cel mai important, mielul trebuia să fie junghiat într-un interval specific de două ore din zi. Exod 12:6 spune că el trebuia să fie junghiat seara. Textul evreiesc spune literal „între două seri.” Iudeii recunoşteau o seară timpurie la trei, şi o seară târzie la cinci. Iosefus ne spune că mielul trebuia să fie junghiat între orele nouă şi unsprezece, ceea ce înseamnă între trei şi cinci după-amiaza (Războaie vi. 9. 3). Trebuia să fie junghiat de preoţi în curtea Templului. Când oamenii veneau acasă, trebuiau imediat să-şi frigă mielul. După apusul soarelui, uneori târziu în noapte, mâncau masa de Paşti (Ex.12:8). Potrivit lui Iosefus, trebuiau să fie cel puţin zece oameni adunaţi pentru a servi din mielul pascal (Războaie vi. 9. 3).

Ucenicii ştiau că trebuiau să pregătească masa de Paşte la Ierusalim unde mielul trebuia să fie omorât, dar trebuiau să ştie un loc specific. Toţi cei care stăteau la periferia Ierusalimului trebuiau să se adune în cetate şi să găsească un loc unde să mănânce Paştele şi să aibă o cameră pentru cel puţin zece oameni şi chiar douăzeci. Aceasta însemna că fiecare cameră disponibilă din cetate se umplea. Astfel ucenicii au avut o întrebare legitimă.

În Matei 26:18 Isus spune, „Duceţi-vă în cetate la cutare om.” Expresia „cutare om” este traducerea cuvântului grecesc deina. Este un termen nedefinit pentru atunci când doreşti să fie ceva neclar. Acum cu două milioane de oameni care se învârteau în cetate, ar fi fost imposibil pentru ei să găsească pe cineva numit „Cutare.” Este ca şi cum Isus ar fi spus, „Duceţi-vă în cetate şi găsiţi un om, dar nu vă voi spune cine este el.” Întrucât Isus cunoaşte totul, probabil că el nu a dorit ca ucenicii Lui să ştie.

Din fericire pentru ucenici, Isus le-a dat o cheie. Marcu 14:13 spune, „Duceţi-vă în cetate; acolo aveţi să întâlniţi un om ducând un ulcior cu apă.” Nu era ceva obişnuit pentru un bărbat să ducă un urcior cu apă, pentru că de obicei femeile îndeplineau această sarcină. Odată ce ucenicii găseau pe omul acela, trebuiau să-l urmeze (Marcu 14:13).

Ştim din Luca 22:8 că Domnul i-a trimis numai pe Petru şi Ioan în cetate, în timp ce restul au rămas cu El. Erau câteva motive pentru aceasta. Unul era că li se permitea doar la doi oameni să însoţească mielul la jertfă. Cu siguranţă puteţi să înţelegeţi de ce din moment ce erau doar două ore disponibile pentru a ucide atât de mulţi miei. Nu ar fi fost vreo modalitate pentru ca preoţii să poată termina la timp dacă toţi ar fi mers la Templu. De asemenea, Petru şi Ioan au fost aleşi pentru că erau ucenicii apropiaţi, vrednici de încredere ai lui Hristos.

De ce a fost Isus atât de secret cu privire la omul şi aşezarea casei lui? Un motiv simplu: Iuda Iscarioteanul. Matei 26:16 spune, „Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mâinile lor.” Iuda căuta un loc liniştit, izolat departe de mulţime unde să-L poată preda pe Isus autorităţilor religioase. Isus ştia că dacă Iuda ar fi fost conştient de locul unde aveau să mănânce Paştele, ar fi fost o aşezare perfectă pentru vânzare. Petru şi Ioan nu s-au mai întors niciodată în ziua aceea. Ei au plecat ziua devreme şi restul ucenicilor nu i-au mai văzut niciodată până în seara aceea. Atunci ar fi fost prea târziu pentru Iuda ca să mai trateze cu conducătorii.

De ce nu i-a permis Isus lui Iuda să-L vândă înainte de Paşte? Pentru că era esenţial ca Isus să sărbătorească Paştele împreună cu ucenicii Lui. Dorea să folosească Paştele ca pe un exemplu al morţii Sale aşa încât să poată transforma sărbătoarea Legământului cel Vechi în masa de comuniune ca amintire a morţii Lui. Pe lângă aceasta, Isus mai avea încă multe să-i înveţe pe ucenici – dorea să le dea promisiunea Duhului Său cel Sfânt.

În Matei 26:18 Isus le spune lui Petru şi Ioan, „Spuneţi-i [omului]: „Învăţătorul [Greacă, ha didasckalos, „Rabi”] zice.” Omul probabil că era unul dintre urmaşii lui Isus. Probabil că Isus a făcut unele aranjamente dinainte cu el. Petru şi Ioan trebuiau să-i transmită acest mesaj: „Vremea [Greacă, kairos, „un timp special”] Mea este aproape.” Momentul morţii lui Hristos era iminent. De multe ori a spus Isus, „Ceasul Meu nu a sosit încă.” Dar acum a spus „Vremea Mea este aproape.” Apoi Isus le-a spus lui Petru şi Ioan să spună omului, „Voi face Paştele cu ucenicii Mei în casa ta.” (v.18). Forma lui „voi face” este un prezent profetic (viitor), care îl face o obligaţie. Isus era obligat să ţină Paştele în casa omului cu ucenicii Săi. Isus era într-o misiune divină cu un program divin.

Matei 26:19 spune, „Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus, şi au pregătit Paştele.” Petru şi Ioan au mers în oraş, l-au găsit pe om ducând vasul cu apă, l-au urmat în casa lui şi au făcut toate pregătirile necesare.

PAŞTELE -SEMNIFICAŢIE–SIMBOLURI–PREGĂTIRE-3

ionel — Tue, 22 Apr 2008 05:53:01 +0000

O pregătire tipică pentru Paşte

3. Probabil oamenii aveau multe de făcut pentru a se pregăti de mâncarea mesei de Paşte. Trebuiau să pregătească azimele. Un bol cu apă sărată trebuia pus pe masa de Paşte pentru a le aduce aminte de lacrimile pe care le-au vărsat în robie şi de despărţirea Mării Roşii. Pregăteau un amestec de ierburi amare, alcătuit în mod frecvent din hrean, cicoare, andive, salată şi voronic. Acesta se făcea pentru a le aduce aminte de amărăciunea robiei şi de mănunchiul de isop cu care a fost răspândit sângele mielului pe stâlpii uşii şi pe pragul de sus. De asemenea făceau o pastă din mere, curmale, rodii şi alune zdrobite numită charoseth. În acest sos înmuiau pâinea în timpul mesei. Ar fi văzut cel mai bine ca simbolizând lutul şi noroiul pe care îl foloseau în Egipt pentru a face cărămizi. În sos puneau de asemenea şi beţişoare de scorţişoară, pentru a le aminti de paiele pe care le-au folosit pentru a face cărămizi. Patru pahare de vin erau pregătite[ simbolizeaza cele patru stagii ale eliberarii evreilor- eliberare, exod, izbavire si triumf]pentru a le aduce aminte de legământul lui Dumnezeu din Exod 6:6-7, „Eu vă voi izbăvi din muncile cu care vă apasă Egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor şi vă voi scăpa cu braţ întins şi cu mari judecăţi. Vă voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru.”

PAŞTELE -SEMNIFICAŢIE–SIMBOLURI–PREGĂTIRE-2.

ionel — Tue, 22 Apr 2008 05:29:00 +0000

2.Azimele nu cresc pentru că nu conţin drojdie. Când femeile evreice făceau pâine, ele îndepărtau o bucată de aluat înainte să coacă şi o păstrau pentru următoarea bucată de aluat. Dacă nu ar fi folosit ceva dospit, pâinea nu ar fi crescut, şi ar fi fost azimi. Când Israel a ieşit din Egipt, Dumnezeu a spus poporului să nu ia pâine dospită pentru că pâinea dospită reprezenta influenţa. Dumnezeu le-a spus că El nu dorea ca ei să ia vreo parte din viaţa lor din Egipt şi să o implanteze în viaţa lor nouă. El îi scăpase de trecutul lor şi începuse un popor nou într-o ţară nouă. Aceasta simbolizau azimele.

Matei 26:17 ne spune că era prima zi din sărbătoarea de opt zile a Azimelor. Ucenicii au venit la Isus şi L-au întrebat, „Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci Paştele?” Marcu 14:12 adaugă că era „când jertfeau Paştele.” Aceasta ne spune în mod specific că mielul de Paşte era omorât în prima din cele opt zile. Înainte de toate, fiecare casă trebuia să se curăţească de orice aluat dospit aşa încât să nu existe nimic de felul acesta în casă în timpul perioadei de opt zile (cf. Ex.12:18-20). Numai atunci putea să fie servită masa de Paşte.Întotdeauna Paştele avea loc în ziua a paisprezecea a luni Nisan

PAŞTELE -SEMNIFICAŢIE–SIMBOLURI–PREGĂTIRE

ionel — Tue, 22 Apr 2008 05:13:04 +0000

PAŞTELE

SEMNIFICAŢIE–SIMBOLURI–PREGĂTIRE

1. Paştele celebra eliberarea Israelului de către Dumnezeu din cei patru sute de ani de robie în Egipt. În Exod 7:8-12:36 Dumnezeu a trimis plăgi asupra Egiptenilor. Ultima plagă a fost moartea întâiului născut în fiecare familie din Egipt (Ex.12:29-30). Dumnezeu a spus poporului Israel să omoare un miel fără cusur şi să ungă amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus al caselor lor. Când îngerul morţii avea să vină să omoare pe toţi întâii născuţi din Egipt, el avea să vadă sângele şi să treacă pe lângă casa aceea (Ex.12:3-13). Când întâii născuţi au fost omorâţi, Faraon a scos pe Israel afară din Egipt, şi Dumnezeu i-a eliberat în cele din urmă. Astfel celebrarea Paştelui comemora mielul jertfitor a cărui sânge i-a dat posibilitatea lui Israel să scape de judecata lui Dumnezeu. A devenit un simbol al lui Isus, Mielul de Paşte al lui Dumnezeu, a cărui sânge dă posibilitatea de a scăpa de judecata veşnică a lui Dumnezeu.

Potrivit cu Exod12:3, mielul de Paşte trebuia să fie ales în ziua a14 a lunii Nisan.

După ce mielul era ales, el trebuia să locuiască cu familia până când era înjunghiat. Atunci când era înjunghiat, era ca şi junghierea animalului de companie. Se făcea astfel pentru ca oamenii să poată înţelege mai bine preţul păcatului. Dacă Isus a intrat în Ierusalim în luna aceea, El a intrat ca Miel de Paşte al poporului în ziua corespunzătoare. Hristos împlineşte simbolismul Mielului de Paşte în toate modurile.

Iosefus, istoricul evreu din primul secol, ne spune că la Paşte erau omorâţi peste două sute cincizeci de mii de miei şi că în Ierusalim la sărbătoare erau probabil două milioane şi jumătate de oameni. Ei trebuiau să-şi omoare mieii într-o perioadă de două ore (Iosefus, Războaie vi. 9. 3). Impactul uciderii unei asemenea mulţimi este înfricoşător. Cauza un râu de sânge care curgea în spatele Templului şi se vărsa în Valea Kedronului. Umplea un pârâu care se înroşea de sânge către Betleem.

Paştele era o perioadă foarte dramatică a anului pentru poporul Israel. Erau aduşi faţă în faţă cu păcatul lor şi li se aducea aminte că un miel nevinovat trebuia să moară pentru a ispăşi păcatele lor. Ştim că nici un din aceşti miei nu putea să îndepărteze păcatul, dar ce exemplu profund a fost. Mii peste mii de miei erau înjunghiaţi pentru milioane de oameni, şi totuşi toţi la un loc nu puteau să îndepărteze un singur păcat. Evrei 10:3, 14 ne spune că printr-o singură jertfă Isus Hristos a făcut ceea ce toţi mieii, ţapii şi taurii nu puteau să facă niciodată – să îndepărteze păcatul pentru totdeauna.

Va urma.

Cronologia ultimei săptămâni a Domnului Isus Hristos

ionel — Thu, 17 Apr 2008 18:08:24 +0000

Cronologia ultimei săptămâni a

Domnului Isus Hristos

ŞASE ZILE ÎNAINTE DE PAŞTE
Vineri seara/Sâmbătă

Evenimentul	Locaţia	Matei	Marcu	Luca	Ioan
Isus a sosit în Betania	Betania	—	—	—	12:1

Isus a sosit în după masa de Vineri, înainte de apusul soarelui, care era începutul official al Sabatului. A petrecut Sabatul în Betania. Masa care este descrisă în contextul următor a avut loc Sâmbătă seara, după încheierea Sabatului.

CINCI ZILE ÎNAINTE DE PAŞTE
Sâmbătă seara/Duminică

Eveniment	Locaţie	Matei	Marcu	Luca	Ioan
Cina în casa lui Simon	Betania	26:6-13	14:3-9	—	12:2-8
Intrarea triumfală în Ierusalim	Mt.Măslinilor	21:1-11	11:1-10	19:29-44	12:12-19
Isus se uită la Templu	Ierusalim	—	11:11	—	—
Isus se întoarce la Betania	Betania	—	11:11	—	—

Marcu este singurul evanghelist care face distincţie între ziua intrării în Ierusalim şi ziua în care Domnul Isus curăţă Templul. Pentru că era deja seară, Isus s-a întors la Betania şi avea să revină la Templu în ziua următoare.

PATRU ZILE ÎNAINTE DE PAŞTE
Duminică seara/Luni

Eveniment	Locaţie	Matei	Marcu	Luca	Ioan
Isus bleastămă smochinul neroditor	Mt.Măslinilor	21:18-19a	11:11-18	—	—
Isus curăţă Templul	Ierusalim	21:12-13	11:15-18	19:45-48	—
Nişte greci cer să-L vadă pe Isus	Ierusalim	—	—	—	12:20-36
Isus mustră necredinţa	Ierusalim	—	—	—	12:37-50
Isus se întoarce la Betania	Betania	—	11:19	—	—

Luca dezvăluie programul Domnului în primele zile ale ultimei săptămâni. Luca 21:37-38 spune: “Ziua, Isus învăţa pe norod în Templu, iar noaptea se ducea de o petrecea în muntele care se cheamă Muntele Măslinilor. Şi tot norodul venea dis de dimineaţă la El în Templu, ca să-L asculte.”

TREI ZILE ÎNAINTE DE PAŞTE
Luni seara/Marţi

Eveniment	Locaţie	Matei	Marcu	Luca	Ioan
Ucenicii văd smochinul uscat	Mt.Măslinilor	21:19b-22	11:20-26	21:37-38	—
Autoritatea lui Isus pusă la îndoială de lideri	Ierusalim	21:23-27	11:27-33	20:1-8	—
Pilda celor doi fii	Ierusalim	21:23-27	—	—	—
Pilda vierilor	Ierusalim	21:33-46	12:1-12	20:9-19	—
Pilda nunţii fiului de împărat	Ierusalim	22:1-14	—	—	—
Întrebarea fariseilor: plata birului	Ierusalim	22:15-22	12:13-17	20:20-26	—
Întrebarea saducheilor: învierea	Ierusalim	22:23-33	12:18-27	20:27-40	—
Întrebarea cărturarului: marea poruncă	Ierusalim	22:35-40	12:28-34	—	—
Întrebarea lui Isus: Domnul lui David	Ierusalim	22:41-46	12:35-37	20:41-44	—
Vai de cărturari şi farisei	Ierusalim	23:1-39	12:38-40	20:45-47	—
Dărnicia văduvei	Ierusalim	—	12:41-44	21:1-4	—
Profeţia de distrugere a Ierusalimului şi venirea Domnului	Mt.Măslinilor	24:1-51	13:1-37	21:5-36	—
Pilda celor zece fecioare	Mt.Măslinilor	25:1-13	—	—	—
Pilda talanţilor	Mt.Măslinilor	25:14-30	—	—	—
Pilda oilor şi a caprelor	Mt.Măslinilor	25:31-46	—	—	—

Se pare că Marţea a fost ultima zi în care Domnul Isus a intrat în Templu ca să dea învăţătură. Nu mai era necesar ca El să discute cu liderii Iudei. Scriptura nu ne menţionează ce a făcut Domnul în Miercurea din ultima Sa săptămână.

DOUĂ ZILE ÎNAINTE DE PAŞTE
Marţi seara/Miercuri

Eveniment	Locaţie	Matei	Marcu	Luca	Ioan
Sinediul hotăreşte moartea Domnului Isus	Ierusalim	26:1-5	14:1-2	22:1-2	—
Iuda aceeptă să-L vândă pe Isus	Ierusalim	26:14-16	14:10-11	22:3-6	—

O ZI ÎNAINTE DE PAŞTE
Miercuri seara/Joi

Eveniment	Locaţie	Matei	Marcu	Luca	Ioan
Pregătirea pentru Paşte	Ierusalim	26:17-19	14:12-16	22:7-13	—

PAŞTELE
Joi seara/Vineri

Eveniment	Locaţie	Matei	Marcu	Luca	Ioan
Isus şi ucenicii se adună pentru sărbătoarea Paştelui	Ierusalim	26:20	14:17	22:14-16	13:1
Ucenicii se ceartă pentru locurile dintâi	Ierusalim	—	—	22:24-30	—
Isus spală picioarele ucenicilor	Ierusalim	—	—	—	13:2-17
Isus îl identifică pe vânzătorul Său	Ierusalim	26:21-25	14:18-21	22:21-23	13:18-30
Isus instituie Cine Domnului	Ierusalim	26:26-29	14:22-25	22:15-20	—
Porunca dragostei	Ierusalim	—	—	—	13:31-35
Isus prezice lepădarea lui Petru	Ierusalim	26:31-35	14:27-31	22:31-38	13:36-38
Discursul lui Isus din camera de sus	Ierusalim	—	—	—	14:1-30
Au cântat şi au plecat din camera de sus	Ierusalim	26:30	14:26	—	14:31
Discursul lui Isus pe drum către Ghetsimani	Valea Kedron	—	—	—	15:1-16:33
Rugăciunea lui Isus pentru ucenicii Săi	Valea Kedron	—	—	—	17:1-26
Rugăciunea lui Isus în Ghetsimani	Mt.Măslinilor	26:36-46	14:32-42	22:39-46	18:1
Isus este trădat şi arestat	Mt.Măslinilor	26:47-56	14:43-52	22:47-53	18:2-12
Isus este adus înaintea lui Ana	Ierusalim	—	—	—	18:13-14
Isus este adus înainte lui Caiafa	Ierusalim	—	—	—	18:24
Isus este condamnat şi batjocorit de Sinedriu în acea noapte	Ierusalim	26:57-68	14:53-65	22:54, 66-72	—
Petru se leapădă de Isus de trei ori	Ierusalim	26:58, 69-75	14:54, 66-72	22:54-62	18:15-18, 25-27
Sinedriul Îl condamnă pe Isus	Ierusalim	27:1	15:1	22:66-71	—
Iuda s-a dus şi s-a spânzurat	Ogorul de sânge	27:3-10	—	—	—
Isus apare înaintea lui Pilat	Ierusalim	27:2, 11-14	15:1-5	23:1-7	18:28-38
Isus apare înaintea lui Irod	Ierusalim	—	—	23:6-12	—
Isus apare înaintea lui Pilat din nou	Ierusalim	27:15-23	15:6-14	23:13-22	18:39-40
Isus biciuit şi batjocorit de romani	Ierusalim	27:27-31	15:16-19	—	19:1-3
Pilat aprobă moartea lui Isus	Ierusalim	27:22-26	15:12-15	23:20-25	19:4-16
Isus este dus şi răstignit	Golgota	27:31-34	15:20-23	23:26-32	19:16-17
Isus pe cruce: primele trei ore	Golgota	27:35-44	15:24-32	23:33-43	19:18-24
Isus pe cruce: ultimele trei ore	Golgota	27:45-50	15:33-37	23:44, 46	19:25-30
Minuni care însoţesc răstignirea Sa	Ierusalim	27:51-56	15:38-41	23:45, 47-49	—
Iosif îngroapă trupul lui Isus	Ierusalim	27:57-61	15:42-47	23:50-55	19:31-42

SABATUL

Vineri seara/ Sâmbăta

Eveniment	Locaţie	Matei	Marcu	Luca	Ioan
Liderii iudei cer gărzi la mormânt	Ierusalem	27:62-66	—	—	—
Femeile ţin ziua de Sabat	—	—	—	23:56	—

PRIMA ZI A SĂPTĂMÂNII

Sâmbătă seara/ Duminică

Eveniment	Locaţie	Matei	Marcu	Luca	Ioan
Femeile vin la mormânt; Isus a înviat din morţi	—	28:1-8	16:1-9	24:1-8	20:1

Acest document a fost preluat de pe internet, tradus şi adaptat de către Uniunea Cultului Crestin dupa Evanghelie şi Scoala Biblică Tălmaciu

Cum a luat fiinta Adunarea din Baleni

ionel — Sun, 06 Apr 2008 18:40:21 +0000

Cum a luat fiinta Adunarea din Baleni

Adunarea a luat fiinta prin 3 frati si alti 2 mai tarziu.

1. Constantin Dan 30-32 ani

2. Florea Maracine 18-19 ani

3. Lazar Ionescu 28-30 ani

4. Dan Ghe. Petre 34-36 ani

5. Minu Gheorghe 30-32 ani

Era prin anii 1905-1906,cand Constantin Dan era militar si intr-o gara pe cand venea intr-o permisie,un om povestea tovarasului lui cum a avut o lupta cu popa,iar fratele Costica Dan,isi zicea:”Cine este omul acesta, sa infrunte pe slujitorul lui Dumnezeu?”-fiindca era bisericos,el stia ca nimeni nu are voie sa critice pe preot ,mai ales ca avea un frate si un var dascal.Atunci s-a semanat samanta,iar prin anul 1924-1925,a inceput sa mearga regulat la Biserica[ortodoxa],mergand si fratele lui, Dan Petre ,care se facuse calugar si pe care nu l-au lasat parintii si l-au luat de la schit iar acum se ducea la Biserica.Tot la acea vreme mergea la Biserica si Minu Gheorghe,de dimineata-dar dupa amiaza mergea la carciuma.La Biserica nu se inchinau,fiindca din cercetarile Bibliei au vazut ca semnul crucii nu are nicio valoare.Preotul i-a observant ca nu se inchina si le-a zis:”Astia dau din cap ca niste catari si umbla cu carti in buzunare,o sa le bag pe gat intr-o zi(cartile)”-si i-a dat afara din Biserica si nu i-a mai primit.

Cand s-a vazut fratele Constantin Dan dat afara din biserica si cu fratele lui,Petre Dan si cu dascalul din Baleni Romani,au inceput sa faca adunari prin case.Dar toata lumea striga dupa ei:”Uaa”-si fratele Costica s-a rugat si a zis:”Doamne,toata lumea zice ca aceasta cale nu e buna,e ratacita, arata-mi tu care este calea cea buna!” .Si intr-o noapte a visat ca era in gradina si au venit doi ingeri pe streasina gardului.El si-a zis:”Iata ingerii!-ma duc sa ii intreb care e calea buna?”.Dar pana sa se duca la ei,unul din ingeri a intins aripile si a zburat,dar pana sa zboare celalalt,el a intins mana in pletele lui si a zis:”N-am sa iti dau drumul pana nu imi vei spune care este calea lui Dumnezue”-si ingerul a zis:”Lasa-ma sa ma duc si am sa iti spun care este calea lui Dumnezeu”.Fratele Costica i-a dat drumul si a asteptat 10-15 minute pana a venit ingerul si a zis:”Sa citesti Ioan 5.24”.Ingerul a intins aripile si a zburat.Atunci fratele Costica a luat Biblia mare si a cautat in ea,dar tocmai versetul 24 lipsea- a luat si Biblia mica,dar si in aceasta era rupt(lipsea)versetul 24.[Adevarat ,adevarat va spun,ca cine asculta cuvintele Mele,si cine crede in Cel ce M-a trimis,are viata vesnica ,si nu vine la judecata ci a trecut din moarte la viata.] Aceasta a fost descoperirea fratelui Costica.

Fratele Florea Maracine a avut o cruce mai grea.Fiind flacau si tatal lui fiind un om bogat si rau ,care nu permitea sa fie facut de ras de fiul sau,cauta cu tot dinadinsul sa-l dezlipeasca de Constantin Dan si de calugar.

In seara zilei de 25 decembrie 1926,fratele Florea dorea sa cante o cantare crestina,dar nu stia notele.Atunci a sarit gardul, caci era vecin cu fostul calugar care era credincios si stia notele sa cante cantarea 29(“O ce valuri de indurare!”)si au cantat-o de 2 ori dupa care a venit repede acasa ca sa nu-I simta lipsa tatal sau.Cand a ajuns acasa parintii se culcasera.A batut la geam .Mama sa i-a raspuns:”Du-te unde poti ca tatal tau vrea sa te impuste caci l-ai facut de ras”.S-a dus sa se culce in fanar.Si cu toate ca era imbracat subtire inainte de a se culca,el stia ca cel credincios trebuie sa se roage,si s-a rugat spunand:”Doamne tu vezi ca eu am pornit pe calea asta.Tatal meu si toata lumea zice ca acesta cale nu este buna,arata-mi Tu,descopera-mi tu,daca aceasta e calea buna sau rea.”-s-a ridicat de la rugaciune si s-a culcat.Insa pana sa adoarma,frigul nu-l lasa in pace,dar o liniste i-a venit atunci in inima gandindu-se la versetele din Ioan 15.18-21, Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M’a urît înaintea voastră. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentrucă nu sînteţi din lume, şi pentrucă Eu v’am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea. Aduceţi-vă aminte de vorba, pe care v-am spus-o: ,Robul nu este mai mare decît stăpînul său.` Dacă m’au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvîntul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Dar vă vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentrucă ei nu cunosc pe Celce M’a trimes.si Ioan 16.1-4, V-am spus aceste lucruri, pentruca ele să nu fie pentru voi un prilej de cădere. Au să vă dea afară din sinagogi: ba încă, va veni vremea cînd, oricine vă va ucide, să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu. Şi se vor purta astfel cu voi, pentrucă n’au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine. V’am spus aceste lucruri, pentruca, atunci cînd le va veni ceasul să se împlinească, să vă aduceţi aminte că vi le-am spus. Nu vi le-am spus dela început, pentrucă eram cu voi.,dupa care a adormit.

Dimineata,26 decembrie 1926,s-a sculat,s-a rugat,a dat mancare la vite si a intrat in casa.Tatal lui nu i-a zis nimic,pentru ca se imbraca sa mearga la Adunare.Atunci fratele Florea a luat Testamentul si a citit in el chiar de acolo de unde a citit preotul in ziua aceea la Biserica.Venind tatal lui de la Biserica,a zis sotiei lui:”mai nevasta,rau am facut ca l-am lasat pe baiatul nostru,iarna afara, sa doarma,ca tot ce a citit el azi dimineata a citit si popa la Biserica.Prin anul 1927,au inceput sa faca adunari prin case.Acum erau:Constantin Dan,Florea Maracine,Ionescu Lazar si Minu Gheorghe.Acestia au mai auzit ca la Mircea Voda e un preot bun care primeste si pe cei ce citesc din Tastament.Si au inceput sa mearga la Biserica din Mircea Voda,insa nu au mers mult timp acolo,ca sotia lui popa Nistor Dumitrescu,era bolnava de epilepsie si nu-i venea rau decat atuncii cand veneau crestinii.Atunci popa care cunostea medicina,le-a zis sa nu mai vina la biserica lui, ca sa petreaca drumul de 12 km pe jumatate si sa se adune in padure dupa ora 12.Popa Nistor nu uitase sa le spuna: “Eu poate cad,dar voi sa ramaneti tari,ca aceasta e calea si sa stiti si voi caci ca noi mai sunt”.Si le-a dat adresa din Carol Davila 48 ,Bucuresti.

In comuna Baleni Romani era un negustor grec si bisericos.El dadea pentru biserica ulei de masline si intr-o zi popa i-a zis:”Mai Florica,da bun ulei mai ai!-atunci negustorul a zis:eu ii dau ulei sa puna in candela,nu in tigaie!si a doua duminica a dus iar ulei,dar a pus cateva picaturi de gaz in el.Popa il intalneste si ii zice:”Bine ma Florica,de ce ai turnat gaz in ulei?”.Atunci carciumarul ii zice:”Pai bine parinte, eu iti dau ulei de candela ,nu de mancare”;Cum s-a facut ca,acest carciumar s-a intors la Dumnezeu si acum se facea adunare in pravalia lui.Prin anul 1927,pe cand era adunare,intr-o duminica de vara,autobuzul care facea legatura Bucuresti-Targoviste dimineata si seara a ramas in pana chiar in fata pravaliei in care era adunarea.O calugarita a coborat din autobuz,[ se ducea la Pucioasa],impreuna cu toti pasagerii din autobuz a intrat in adunare.Calugarita a spus ca si fratele ei este crestin,cu toate ca el facuse seminarul ca sa se faca preot si i-a dat adresa lui Emil Constantinescu de la Pucioasa din timpul acela.Domnul Emil venea la Baleni;fusese coleg de facultate cu popa Diculescu.

In timpul prigoanei, care a tinut pana in 1948,cand niciun credincios nu putea sa vina la Baleni,domnul Emil venea si predica la adunare,iar dupa ora 12,era oaspetele preotului(ei fiind prieteni).

In iarna anului 1926-1927,fratele Costica si fratele Dan s-au dus cu marfa la Bucuresti.Dupa ce au dat marfa la negustori s-au dus cu carutele la adunare.Fratii din Bucuresti s-au bucurat cand i-au vazut,caci auzise si ei ca la Baleni sunt credinciosi,dar nu cunostea pe nimeni.Acolo au venit 2 doamne voinice si au dat mana cu ei.Dupa ce-au plecat cineva ii intreaba:”Domnilor, cunoasteti doamnele care au dat mana cu voi?”-“Nu”le-au raspuns fratii din Baleni,”Sunt printesele Ghica si Calimachi,care au dat terenuL si au ajutat la constructia adunari din Carol Davila”.

Fratii din Baleni nu au dus lipsa nici in ceea ce priveste literatura.Prin anul 1926-1927,un dascal de atunci(ginerele preotului)i-a dat fratelui Ionescu adresa de unde poate sa cumpere carti religioas:.Strada Abrod,nr10,Bucuresti.

In toamna anului 1928, la 30 octombrie,fratele Florea a fost la Bucuresti si a ramas 3 zile la fratele Tudor Popescu.De atunci aveam Noi Testamente ,carti de cantari,Biblii si tratate din belsug.

Prin anii 1928-1929,domnul Teodor Popescu ii scria lui Florea Maracine si la fratii din Baleni sa mearga la Targovise,ca acolo sunt doi tineri,unul de 18 ani si jumatate si altul de 19 ani si jumatate care s-au intors la Dumnezeu si au facut Adunare in Targoviste.Si asa s-a facut ca in iarna anului 1928-1929,fratii din Baleni s-au dus la Targoviste si au facut legatura cu fratele Nae Ionescu si fratele Gogu Negoiescu(acestia devenind mai tarziu cumnati).

O lupta grea era cand trecea cineva in vesnicie,ca popa nu ne lasa sa ingropam mortii in cimitir.Asa s-a facut ca in vara anului 1933 a trecut in vesnicie un copil al fratelui Constantin Dan si popa nu ne-a lasat sa il ingropam 3 zile.Tocmai a 4 zi am obtinut aprobarea de la judet, sa ni se dea cimitir separat si a 4 zi am ingropat mortul in cimitirul nou, al crestinilor.

Ne mai ramanea inca o greutate mare;-sala de adunare.Nu aveam sala.In anul 1946 s-a facut sala de adunare(din vale)in care incapeau 50-70 de persoane-iar in anul 1956 s-a facut adunarea de azi caruia i s-au adus modificari si imbunatatiri pe parcurs.

Domnul sa binecuvinteze Adunarea din Baleni.Amin.

Aceasta marturie a fost editata pe data de 8 mai 1995 de catre fratele Codin…..

Vom reveni cu date recente pe masura ce vor deveni disponibile.

TINERII EVANGHELICII….

ionel — Sun, 30 Mar 2008 10:08:58 +0000

De circa 2 saptamini de zile are loc in parcul Chindia din Targoviste ,intilniri zilnice ale tinerilor evanghelici liceeni din judet,cu scopul bine determinat ca Dumenzeu sa produca o trezire spirituala in liceele si scolile din judet.

In cadrul acestor intalniri,intr-o atmosfera de partasie,tinerii se inchina inaintea lui Dumenzeu prin cantari,rugaciune si citire din Cuvantul lui Dumnezeu.Spre sfarsitul intalnirilor,tinerii se bucura prin participarea la anumite jocuri si activitati sportive.

S-au unit impreuna pentru crearea unui lant de rugaciune si post care se va desfasura pentru inceput pe o perioada de 21 de zile,continuindu-se dupa aceea in mod personal.

Fie ca Domnul sa binecuvinteze cu rezultate dorintele lor.Mult HAR si in continuare acelasi zel!