ISTORIC- BISERICA EVANGHELICA


Biserica EvanghelicaRomână
– Date caracteristice – 1920-1924 Ani de framântare sufletească si zbucium pentru preotul ortodox Teodor Popescu, preot pe atunci la Biserica Cuibul cu Barză din Bucuresti; Dumitru Cornilescu, tânăr fiind si studiind în acea perioadă teologia, lucrează la traducerea Bibliei in româneste.
Parcurgerea textului biblic de la Epistola catre romani lucrează in sufletul tanarului convingerea ca trebuie sa ia o decizie pentru Dumnezeu: „Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar…”. Astfel Dumnezeu prin puterea Sa da o intelegere clara asupra salvarii (mântuirii) sufletului omenesc şi astfel Dumitru Cornilescu ia decizia de a-L primi, prin credinţa, pe Domnul Isus Hristos ca Domn si Stăpân al vieţii lui.
Relatiile dintre Dumitru Cornilescu si prietenul sau Teodor Popescu, binecuvântate de puterea lui Dumnezeu, duc la aprofundarea şi intelegerea mântuirii. Astfel ca in timp ce propovăduia in biserică, preotul Teodor Popescu ajunge si el la intelegerea deplină a mântuirii, începând din acele zile sa facă cunoscut tuturor, în biserică si pretutindeni, vestea bună a mântuirii prin credinţa in Domnul Isus Hristos.

1924 – Preotul Teodor Popescu este scos din Biserica Ortodoxă, deoarece elimina din ritualul pe care il oficia in biserica tot ce nu era conform cu Biblia. 1926 – Se construieşte pe strada Carol Davila, nr 48, o biserică (adunare) creştina cu 1000 locuri sub sprijinul mai multor credincioşi ce aderasera intre timp la noua mişcare de trezire. 1927 – La solicitarea autorităţilor de a se identifica, noua miscare crestină poartă numele de „Creştini dupa Scriptură”.
La foarte scurt timp se deschid alte biserici surori in Ploiesti, Câmpulung, Rucăr, Buzău, Târgovişte, Piteşti, Bârlad, Braşov.

1939 – Asociatia „Creştini după Scriptură” constrânsă de autorităţile vremii a fost obligată să fuzioneze cu asociaţia „Creştini dupa Evanghelie” Astfel deşi erau deosebiri din punct de vedere doctrinar si al practicilor cele doua alcatuiesc „Cultul creştin după Evanghelie”. Deosebirile dintre cele doua grupări se amplifică si in 1962, datorită tensiunilor circa 60% din biserici (adunări) sunt inchise. 1990 – După Revolutia din Decembrie 1989, odată cu obţinerea libertăţii de exprimare a cultelor Adunarea Generală a bisericilor creştine dupa Scriptură hotărăşte desprinderea din Cultul Creştin dupa Evanghelie şi funţionare ca şi cult independent sub numele de „Biserica Evanghelică Română”.
La scurtă vreme dupa izbucnirea scandalului în jurul lui Tudor Popescu, marele poet Octavian Goga, si el fiu de preot, a scris un articol in revista „Tara noastră”. Redăm în continuare continutul acestui articol.
         

RĂSVRATIREA DE LA ,,CUIBUL CU BARZă”
de D-l Octavian Goga, fost ministru al cultelor.
Acum doi ani, când eram la ministerul de Culte, mi-aduc aminte, în treacăt mi s-a atras atentia asupra unui fenomen interesant ce se ivise la o biserică din Bucuresti, dintr-un cartier mai ferit. La biserica din mahalaua Cuibul cu barză, mi se spunea că un preot cuvântator adună lume multă care se agită pe probleme religioase si-al cărei număr creste necontenit. Noutatea mi se părea neobisnuită în vârtejul acestei capitale zgomotoase si impresiile ei m-au pus pe gânduri. Dumineca viitoare, fără nici un anunt prealabil, nu ca ministru ci ca simplu credincios, m-am dus la biserica aceasta cu nume pitoresc, unde intram întâia-oară. Spre marea încă surpriză, din primul moment, interiorul sfântului locas era ticsit de oameni, un ciudat amestec din toate clasele. M-am strecurat cu greutate printre multime până la un colt de strană din dreapta iconostasului, de unde desluseam limpede pioasa adunare. Nimerisem la sfârsit de liturghie si din usa altarului părintele citea binecuvântarea. Era o figura cuvioasă de preot către patru zeci de ani, slab, înalt, cu barba neagră si cu ochii strălucitori, rostea slujba rar, apăsând cuvintele si interpretând rostul lor într-un sens civilizat fără nici o notă masinală si fără cunoscutele motive nazale ale tipicului oriental. O mutenie desăvârsită stăruia împrejur si la lumina lumânărilor de ceară prin fumul vinetiu al cădelnitei lămuream fete în extazul credintei. Căzusem pe un aspect de viată cu totul particulară si plină de înteles. Nu stiu să mai fi văzut undeva la Bucuresti un domn cu blană atât de robit de misticismul religios ca cetăteanul din fata mea care, avea aerul unui înalt functionar, si din bisericutele de la tară nu mai întâlnisem obraji imbujorati de verbul dumnezeiesc ca la femeile de la trei pasi de mine. Isprăvind slujba, preotul si-a început predica. Dacă tin bine minte, pornea de la parabola evangheliei pe care-o citise si în cadrul ei desfăsura principii de morală crestinească. Nu era o cuvântare de exeget mărunt, nici nu reedita clisee uzate de doctrină teologică. Din preajma altarului vorbea un orator îndrăznet, cu accente de eclesiast militant, cu fraza rotundă si sonoră răscolind în auditoriu întrebări si pasiuni. Prins de magia cuvântului, preotul tresărea în toată fiinta lui, crispându-si fruntea palidă de ascet, fata-i învia ca imbibată de-un fluid nervos si în adâncul ochilor i se iviseră cele două picături de lumină stranie care-mi reaminteau pânzele lui Ribera. Multimea participa cu devotament la toate analizele lui, îi urmărea ritmul logicei si-i primea argumentul cu o vie agitatie, lăsând să se întrevadă pe seama spectatorului critic o intimă înrudire de convingere si o necontestată elaborare spirituală. Când s-a încheiat zbuciumata retorică ce sbiciuise instinctele răului si judecase cu asprime neajunsuri de-ale societătii noastre, slujitorul Domnului s-a retras si printre rândurile poporului rămas în nemiscare un tînăr a început să împartă mici cartulii, în care se schita subiectul celor din urmă sase predici. Credinciosii le-au luat cu ei si s-au răzletit domol, vorbindu-si încet, si din grămadă eu m-am desfăcut pe îndelete cu senzatia că dincolo de sgura cotidiană mi-am revăzut o clipă sufletul, rănit de mustrări si sfios la orice atingere, ca o mimoză bolnavă… De-atunci nu 1-am mai zărit pe părintele Tudor, dar i-am păstrat aducerea aminte cu respect si recunostiintă. Astăzi îmi apare într-o postură nouă, si cazul sfintiei sale e discutat în presă. Gazetele spun de cucernicul preot că o specială evolutie de gândire l-ar fi făcut să se depărteze de la adevărurile dogmatice ale bisericii răsăritene, că prin cuvântările mai recente si cu deosebire prin unele neîngăduite schimbări rituale si-ar fi depăsit atributiile consacrate de pravili si canoane. Părintele Tudor se înfătisează deci ca un răzvrătit împotriva orânduielii bisericesti de la noi, ca un reformator iesit din îndatoririle tagmei.
Consistoriul a examinat deunăzi chestiunea si se pare că Sf. Sinod va trebui să se pronunte în curând în cauză, cumpănind pretinsele stirbiri de dogmă si făcând să triumfe în toată rigoarea ei bimilenară legiuirea canoanelor. La lumina acestei hotărâri, vom putea cerceta cu totii un interesant caz de constiintă, peregrinarea unui suflet prin adâncimile doctrinei religioase. Procesul va fi instructiv, oricare ar fi judecata lui, fiindcă ne va apropia de psihologia unei figuri distinse, cu preocupări morale care ne atrag deopotrivă pe toti.
Ceeace justifică însă de pe-acum si cuvântul nostru laic în această împrejurare este că răzvrătirea părintelui Tudor nu se prezintă ca un simplu act individual, ci se complică cu revolta în masă a enoriasilor, care solidari cu păstorul lor sufletesc, si-au spus si ei părerea. Multimea pe care am văzut-o eu acum doi ani într-o Duminică de iarnă, flagelată de înflăcăratul retor al amvonului, face astăzi zid în jurul lui, se identifică cu el si isi însuseste crezul pentru care e tras la răspundere de chiriarhi. E răzvrătire la Cuibul cu barză, credinciosii au refuzat pe un nou preot, usile lăcasului s-au închis si se vorbeste că în însufletirea lor parohienii decisi să-l urmeze sunt gata să-i zidească o biserică nouă. O neobisnuită revolutie sufletească se petrece aici sub ochii nostri, în mijlocul Bucurestilor, la câtiva pasi de Calea Victoriei, pe care se plimbă mai des păcatul decât virtutea si pe care năvala tuturor veneticilor a anihilat orice impuls de traditie românească. Există, deci, în acest furnicar de patimi profane, dincolo de chiotul răgusit al afacerilor de tot felul, o constiintă care palpită în sferele abstractiunii, o flacără care se aprinde la picioarele lui Crist. Fenomenul e în adevăr plin de învătăminte si-ar trebui să-l înregistreze toti făuritorii de teorii pripite care au lansat legenda indiferentismului de credintă al poporului nostru si s-au putut amăgi cu banala părere că instinctele seculare pot fi strivite după formele goale ale unei asa zise culturi de import… Răzvrătirea de la Cuibul cu barză, manifestarea întârziată de protestare spirituală într-un mediu coplesit mai mult ca oricare altul de necesităti pozitive, probează în mod evident un pronuntat fond de misticism si o netăgăduită înclinare religioasă la noi. Întrebarea este însă, biserica noastră vie, cu organele ei, pune în valoare aceste laturi sufletesti spre
consolidarea morală a societătii si spre vremelnica întărire a orânduirii de stat ?
În această ordine de idei, o serie întreagă de consideratiuni se ridică la suprafată si cer un răspuns.
Toate se grupează împrejurul unui punct cardinal pe care ni-l impun enoriasii răzvrătiti ai părintelui
Tudor: ce face astăzi biserica pentru îngrijirea sufletelor noastre? Circulă oare o energie în fibrele
străvechiului asezământ, care să ne robească, dându-ne supremul razim în goana atâtor frământări
disperate? Întemeiati pe acest semn de întrebare, privind în fata noastră, suntem gata si ne rostim cu
cugetul onest si să spunem, de la început că toate constatările de până astăzi ne descurajează, fiindcă o
inertie paralizantă pare a stăpâni organismul bisericesc. În afară de îndatoririle reprezentative, în afară de
oficialitate si de partea pur spirituală venerata institutie tânjeste. Fără patimi si fără luptă pentru adevăr,
o strălucire imbătrânită se frânge când ,, nu este duh în gura ei”, cum spune Scriptura. Suntem lăsati
în părăsire si un cler afon nu ne poate da decât o tărănime superstitioasă si o clasă conducătoare
păgână. În mijlocul părăginirii generale ne întrebăm: cine strigă aici la noi pentru învătăturile lui Hristosă
Ce propagă astăzi amvonul, unde sunt teologii cu graiul inspirat ca să vestească lumii noastre cuvântul
adevărului? Cunoaste cineva pilde de devotiune la adăpostul crucii, avem călugări iluminati sau înalti
demnitari bisericesti, a căror viată de cristal să lumineze ca o rază din cer mintile noastre?
Iată întrebări elementare, al căror sir e nesfârsit de lung si pe urma cărora îndoiala cu fiorii ei de gheată
se apropie de noi, ca să ne lase sceptici si amărâti.
Cazul părintelui Tudor are darul de-a scormoni probleme si de-a atrage luarea aminte asupra lor. Sfintia
sa rămâne pe planul al doilea, fie că va fi judecat ca îndusmănit cu preceptele bisericii ortodoxe, fie că
se va găsi o formulă de împăciuire. De la Cuibul cu barză însă pleacă întrebările si se furisează în
constiinta publică în toate colturile, cum s-au furisat si la mine acum, când în preajma Crăciunului
reînviind vechi amintiri de la ţară si recente descoperiri, cu sufletul biruit de tristete, mă gândesc la
Hristos si la biserică…
Ce facem cu întrebările, prea sfintitilor arhierei, ce facem cu ele?
OCTAVIAN GOGA

sursa;http://www.ber.ro/

pentru detalii suplimentare vizitati;

http://cristianet.fr/index.php?option=com_content&task=category&sectionid=11&id=27&Itemid=87

O Reforma Moderna

O Reforma Moderna

Aceste note, concepute de Dan Duncan,  vestitor al Cuvantului lui Dumnezeu la Believers Chapel, Dallas-Texas, au fost traduse din limba engleza in limba romana, de Serban Constantinescu.

Introducere

Privim in urma la Reforma din secolul al XVI-lea si ne intrebam: se mai poate petrece asa ceva?  Si daca “da”, ce trebuie sa se intample?  Raspunsul este “da”: asa ceva s-a ice

ntamplat, si as dori sa spun despre ce as numi “O Reforma Moderna”, si din asta sa schitez cateva lectii pentru noi.

Lucrurile s-au petrecut in Romania,  ceea ce a condus la formarea multor biserici, pe care le-am vizitat in decursul anilor.  Despre asta nu prea s-a vorbit si stiam putin despre aceste lucruri, pana am citit cate ceva.

Este foarte intersant ca John Stott mentioneaza Introduceres sa la Comentariile asupra Epistolei catre Romani ca Reforma Moderna in Romania a fost legata, ca si reforma din secolul XVI-lea de Epistola catre Romani. Cele doua personalitati implicate au fost doi preoti ortodocsi: Dumitru Cornilescu si Teodor Popescu. Paralela dintre vietile lor si cea a lui Martin Luther este izbitoare. In fapt, Teodor Popescu a fost numit “un Luther roman” (Horia Azimioara, From Darkness to Light, 2005, pag. 2)

   Romania

Romania este o tara mica din Sud-Estul Europei cam de marimea statului Oregon sau a New Mexico-ului.  Se invecineaza cu Ungaria la West, cu Moldova la East, cu Ucraina la Nord si cu Bulgaria la Sud de Dunare.  Marea Neagra se afla la Sud-Estul Romaniei si scalda totodata o parte din litoalul Bulgariei, despratind Romania de zone ale Rusiei, Ucrainei si Turciei.

Influenta Reformei a ajuns in Romania chiar din veacul al 16-lea, in special in orasul Brasov, situat in centrul Romaniei, dar Reforma n-a putut substitui actiunea si influenta bisericii dominante, Biserica Ortodoxa Romana.

Traducerea 

Reforma moderna a inceput cu Dumitru Cornilescu. El a inceput sa fie miscat de Duhul Sfant, cand era student la Seminarul Teologic Ortodox din Bucuresti.  A inceput cu dorul dupa o mai mare si mai adanca realitate spirituala.  In timpul cautarii lui, a avut acces la anumite carti, scrise de autori evanghelici, care il dirijau catre Bible.  Mai apoi, o doamna bogata din Romania l-a rugat sa traduca Biblia. In acea vreme, Biblia romaneasca era scrisa in alfabetul cirilic, cu o limba foarte greu de citit.  Acea doamna a finantat intregul proiect. Asa a inceput Cornilescu sa traduca Biblia in limba româna moderna.  Lucrarea a inceput in 1916 si a necesitat, pana la terminare, aproape sase ani.

Dar in timp ce traducea Epistola catre Romani, s-a produs in Cornilescu o schimbare profunda: lua cunostinta de adevaruri care pana atunci nu-i fusesera familiare.  “Nu este niciun om neprihanit, niciunul macar” (Rom. 3:10); “Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu” (Rom, 3:23); “Plata påcatului este moartea” (Rom. 6:23).  Si, totusi, pacatosii pot fi declarati drepti fara nicio plata prin Cristos, caci “ei sunt socotiti neprihaniti fara plata, prin har, prin rascumpararea care este in Cristos Isus” (Romani 3:24).

Prin aceste texte, si prin altele din Romani, Cornilescu a inceput sa inteleaga ca Dumnezeu prin Cristos a facut tot ce este necesar pentru mantuirea noastra.  El si-a zis: “Iau aceasta mantuire,  aceasta iertare pentru mine insumi.  Il primesc pe Cristos ca pe Mantuitorul meu.”  Din acel moment, el a devenit o faptura noua, dedicata in totul lui Cristos.

Traducerea a fost publicata in 1921 si a devenit textul de referinta al Societatii Biblice. Cornilescu a fost persecutat pentru credinta lui, iar in 1923 a fost exilat din Romania  de patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane.

O Intoarcere la Dumnezeu

Cornilescu a plecat, dar influenta lui a ramas: el avea un prieten, pe Teodor Popescu, care era de asemenea preot ortodox.  Teodor Popescu era un om de aleasa educatie: cu studii universitare, cunostea germana si franceza. Slujea la o biserica din Bucuresti numita “Cuibul cu Barza”.  La slujba i s-a asociat Cornilescu:erau prieteni, chiar inainte de plecarea lui pentru traducerea Bibliei

Intre timp, Tudor Popescu a trecut printr-o mare incercare. In 1918 el era melancolic, despresiv. Nu-si dadea seama de cauza dar nici nu putea sa se smulga din intristare.  Apoi, intr-o epidemie de gripa care a durat intre 1918-1921, i-a murit sotia.  A fost adanc mahnit si se tot intreba cu privire la rostul vietii, la scurtimea ei si la faptul ca atunci cand el insusi va muri va sta inaintea lui Dumnezeu cu mainile goale, din pricina neizbututirlor in slujba lui de preot.  In acest timp de disperare, prietenul lui Cornilescu i-a trimes o copie a Bibliei, in traducerea lui. Popescu a inceput sa citeasca cu privire la pacat si la rostul crucii. Scriptura l-a convins pe Teodor Popescu ca Cristos S-a jertfit pe cruce ca sa satisfaca mânia lui Dumnezeu împotriva påcatului omului. Nimeni pana atunci nu-i spusese despre asa ceva.

A fost puternic impresionat de textul de la Marcu 10:45: “Caci Fiul omului n-a venit sa I se slujeascå ci El sa slujeascå si sa-Si de viata – rascumparare pentru multi.”   Dupa un timp de reflctie, Teodor Popescu a crezut spusele Scripturii: s-a intors la Dumnezeu si viata i s-a schimbat din temelii. El a recunoscu ca s-a intors la Dumnezeu, nu pentru ca el L-a cautat pe Dumnezeu ci pentru ca Dumnezeu l-a cautat pe el. Mai tarziu, el putea sa spuna despre fiecare intoatcere la Dumnezeu:  “Chiar faptul ca un om cauta pe Dumnezeu, vine tot de la Dumnezeu”.   “Chiar faptul ca ai ajuns la convingerea ca esti pacatos si ai absoluta nevoie de Mantuitorul care sa te salveze de pacatele tale, este lucrarea Lui.” (din Predica cu privire la Efeseni 2:1-10, Note de Horia Azimioara).

      Vestirea Cuvântului 

    Cand viata lui Teodor Popescu s-a schimbat, s-a schimbat si slujba lui.  Cornilescu s-a reintors la Cuibul cu Braza si au inceput sa lucreze impreuna, învatand si explicand Cuvantul lui Dumnezeu.  Incepusera sa lucreze impreuna ca necredinciosi, dar, datotita Scripturii, ei au ajuns sa reia sujba impreuna in caliate de credinciosi.  Au inceput sa explice Evanghelia dupa Ioan, sa scrie articole si tractate, iar oamenii au inceput sa raspunda si sa creada.  Oameni au crezut si au impartasit credinta lor.   Un numar de studenti din universitatile bucurestene au inceput sa vina la Cuibul cu Barza ca sa auda predicile lui Teodor Popescu si Cornilescu.  Unul dintre ei a fost Emil Constantinescu, care s-a intors la Dumnezeu in 1923.

Aceasta noua stare de lucruri nelinistea pe unii.  Cand Luther a inceput sa predice evanghelia, Papa a inceput sa emita circulate oficiale (bule) sustinand ca un mistret salbatec s-a ratacit prin via Domnului: curand dupa aceea, Luther a fost excomunicat.  Autoritatile Bisericii Ortodoxe Româane au inceput sa ia nota de ceea ce se intampla la Cuibul cu Barza, si curand au trecut la opozitie fatisa

Biserica Ortodoxa sustinea si inca sustine ca ingerii si sfintii mijlocesc, prezentand inaintea lui Dumnezeu rugaciunile sfintilor. Popescu n-a gasit in Scriptura asa ceva. El a testat traditia cu Scriptura.  El a gasit la 1 Timotei 2;5 ca este scris:  “Caci este un singur Dumnezeu si un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Cristos.” Teodor Popescu a ales sa urmeze mai de graba Scriptura decat traditia.

In timp ce împotrivirea fata de el crestea,  Teodor Popescu ramasese singur.  Dumitru Cornilescu fusese amenintat cu moartea din pricina evangheliei, astfel incat a fost fortat sa paarseasca Romania: nu s-a mai intors niciodata inapoi.  Au inceput mari presiuni aupra lui Teodor Popescu: tatål lui, care era preot, a venit la Bucuresti sa-l convinga sa-si renege convingerile si sa se conforme pozitiei ierarhiei bisericesti,  Teodor a ramas ferm, raspunzand cu curaj. I-a spus tatalui sau: “Nu pot, tata! Evanghelia este clara si eu trbuie s-o proclam fara nicio modificare”.   Cand tatal i-a amintit ca este sarac si ca are de crescu copii, Popescu i-a raspuns: “Nu-ti face griji. Dumnezeu ne va purta de grija!”

Procesul

Procesul a avut loc in 1923. Procedurile oficiale impotriva lui Teodor Popescu au fost similare cu Dieta de la Worms, impotriva lui Luther: a fost investigat de un tribunal format din zece episcopi. El a raspuns intrebarilor cu caracter doctrinal, din Scriptura. A ramas ferm, n-a facut compromisuri. Desi membrii curtii s-au recunoscut ca nefiind calificati sa decida in probleme doctrinare, totusi, Patriarhul l-a excomunicat si exclus pe Teodor Popescu din Biserica: a ramas fara serviu, fara o locuinta unde sa stea. S-a indreptat insa catre Domnul si Domnul a fost credincios ca sa-i acopere toate nevoile

          Noi câmpuri de lucru

Cand Whitefiel si Wesley au fost opriti sa mai predice in bisericile anglicane au iesit pe câmpuri, au predicat si mii si mii au auzit vestirea lor. Asa s-a intamplat si cu Teodor Popescu: a gasit noi câmpuri in care sa slujeasca Domnului. I s-au alaturat cei care se intorsesera la Dumnezeu la Cuibul cu Barza.  A inceput sa tina adunari in case; dar casele erau neincapatoare. Atunci, o doamna bogata, care facea parte din nobilimea româna, a donat fondurile necesare pentru zidirea unei biserici intr-o zona frumoasa a Bucurestilor. Deseori, asa lucreaza Dumnezeu.: Asa a facut cu Whitefield si cu Wesley: contesa de Hunntigdon i-a suportat, i-a ajutat sa construiasca sali de cult si scoli si le-a finantat lucrarile.

Fiind vaduv, T. Popescu s-a recasatorit.  El sotia si cei trei copii au trait in conditii saracacioase, dar au facut o practica: sa nu faca cunoscute niciodata altora nevoile lor.  Dar au vazut ca Domnul le purta de grija,  in chip providential, minunat.  Teodor Popescu era un cercetator harnic al Cuvantului lui Dumnezeu.  Nu socotea ca este indicat sa vorbeasca fara p pregatire prealabila.  Pregatea in studiu ore intregi pentru pregatirea predicilor, pentru consterea si aprofundarea doctrinei Scripturii.  El sustinea pricipiul Reformei numit “Sola Scriptura” (numai Scriptura), potrivit caruia numai Scriptura este aytoritatea noastra pentru credinta si practica. In lumina acestui principiu, el a respins inchinarea la icoane, praznicurile de inchinare catre sfinti si cele mai multe din cele sapte sacramente pe care Biserica Ortodoxa le socoteste necesare pentru mantuire.  Asemenea reformatorilor europeni, Teodor Popescu si cei prinsi cu el in aceeasi lucrare au ajuns la concluzia ca Scriptura suporta botezul si Cina Domnului ca acte de cult ale bisericii.

Asemenea primilor crestini, ei iau Cina Domnului in amintirea mortii Domnului Cristos si fac aceasta in fiecare Dumineca dimineara, dupa care urmeaza or ora de vestirea Cuvantului lui Dumnezeu.

Extinderea lucrarii

Lucrarea s-a raspandit si in afara Bucurestilor.  Persoane din tara care veneau in Bucuresti il rugau pe Teodor Popescu sa vina si in orasele lor si sa predice. Astfel, el vizita orase si targuri din Romania. Lua trenul, uneori trenul de carat busteni si ajungea chiar si in sate departate sau cobora in vai retrase si marturisea evanghelia chiar si unor simpli ciobani. Oamenii rasoundeau la chemarea evangheliei, se intorceau la Dumnezeu de formau adunari si astfel, evanghelia continua sa se raspandeasca.

Asa se intampla in biserica primara, cun atesta cartea Faptele Apostolilor.  La Fapte 11:20 citim despre “câtiva oameni” (nenominailzati) din Cipru si Cirena care au venit in Antiohia, au predicat grecilor evanghelia, astfel incat in Antiohia s-a format o biserica mare din primul veac al crestinismului. In mod simlar s-a intamplat in Romania, si se intampla oroiund evanghelia prinde radacini.  Iar unde evanghelia se raspmdeste apar si impotriviri.

Teodor Popescu a intampinat in acele locuri impotrivirea preotilor ortodocsi, care atatau la atacuri pentru ca sa determine autoritatile sa-l aresteze pe Popescu. In Faptele Apostolilor citim ca Iudeii a atatat multimea contra lui Pavel si Barnaba, i-au improscat cu pietre or i-au aruncat in temnita: aceasta este viata unui apostol (Fapte 13:50; 14:2).  Dar Pavel si-a continuat lucrarea lui; asa a facut si Teodor Popescu.  Rezultatul? Evanghelia s-a rasandit in Romania: la 15 ani de la excomunicarea lui Teodor Popescu din Biserica Ortodoxa, fusesera infiintate mai mult de 200 de adunari in orasele si satele Romaniei.  In acest timp, Cornilescu se stabilise in Elvetia. langa Geneva, continuand traducerile.  A publicat a doua traducere a Bibliei si lucrarea lui Bunyan “Calatoria Pelerinului” numita, in accesptiunea populara “Calatoria Crestinului”.

Vremuri grele

Au fost greutati care au provenit nu numai din partea Bisericii Ortodoxe ci si din partea autoritatilor de stat.   In deceniul 1930-1940 si in continuare pana in august 1944, Romania a fost sub o puternica influenta nazista.  In cel de al doilea razboi mondial, Romania a fost aliat al Germaniei. In martie 1945, in Romania a fost instaurat guvern comunist.  In aceste vrenuri, crestinii evanghelici din Roania au fost persecutati

Teodor Popescu a primit amenintari personale: era pus pe lista sa fie executat de nazisti. A  fost dat in judecata pentru literatura  crestina pe care o scrisese.  Domnul l-a izbavit din toate aceste primejdii, totusi., biserica i-a fost inchisa si transformata in depozit de materiale,  Credinciosii se duceau inpaduri sa aiba strangeri laoaalta de cult, in secret.  Crestinii evanghelici din Romania erau urmariti, arestati, judecati.  Au fost vremuri foarte grele.

O doctrina care le dadea mangaiere si curaj a fost cea a rapirii Bisericii inainte de necazul cel mare, deci inainte de instaurarea Imparatiei de o  mie de ani.   In mijlocul marilor grutati, care vor continua sub comunisti, nadejdea ca Domnul Isus va veni iarasi, a fost o binecuvantare.  Asa trebuie sa fie si pentru noi.

Totalitarismul

In timpul perioadei comuniste 1945-1989, biserica a fost supusa cenzurii guvernului si a unor rigori severe.  Unii crestini au fost dati afara din servicii din pricina credintei, altii si-au pierdut libertatea si viata in inchsori. Richard Wurmbrand si-a istorisit viata in cartea” “Torturat pentru Cristos: si-a petrecut 14 ani in inchisorile comuniste.  A fost o vreme plina de primejdii, dar in acest timp, Teodor Popescu nu si-a schimbat mesajul.  El a continuat sa predice evanghelia simpla, asa cum a predicat-o imediat dupa intoarcerea lui la Dumnezeu.

El n-a vorbit impotriva guvernului, n-a combatut filosofia materialista a comunismului, n-a discutat ideologii politice in predicile lui: El a invatat ce spune Biblia, s-a opus ratacitii, dar mai ales L-a predicat pe Cristos,, i-a indemnat pe oameni sa cresa in El si sa traiasca dupa modelul Lui de viata

      Sfarsitul

In ultimii lui ani de viata isi petrece vrile intr-u sat de munte, cu credinciosii.  Statea ore intregi de vorba, in mod privat cu ei, dupa predici.   Petrece ore intregi pe o banca in curta casei in care locuia, unde era vizitat de multi, de foarte multi credinciosi, care veneau sa stea de vorba cu el.  Teodor Popescu a murit in Februarie 1963. Dumitru Cornilescu a murit in Elvetia in 1975.

La serviciul de inmormantare al lui Teodor Popescu, cineva a citat un cuvant spus de el: “Viata noastra este un timp foarte important: este o scoala pentru vesnicie; este un timp de har si trebue sa-l folosim cat mai bine posibil.”  Cele spuse sunt foarte adevarate.

Invataminte

Ce putem invata din toate acestea?  Voi sugers cateva lucruri cu caracter general si apoi, cu caracter personal.  Poate fi astazi o Reforma? Da.

1.  Pentru o Reforma sunt necesare doua lucruri.  Mai intai, inainte de toate este nevoe de lucrarea Duhului Sfant. Reforma este lucrarea Lui, noi oamenii cu abilitatile noastre, n-o putem produce.  La Ioan 3:8 se spune: “Vantul sufla incotro vrea”; asa lucreaza Duhul lui Dumnezeu. Nu-i putem prezice sau directiona miscarile, dar ne putem ruga pentru asta. Si putem proclama adevarul lui Dumnezeu.

2. Proclamarea adevarului lui Dumnezeu este al doile punct.  Duhul lucreaza mana in mana cu Scriptura.  Prin Duhul Sfant si prin SCripturi, Reforma se poate produce din nou, asa cum s-a produs in secolul al 16-lea, ca urmare a predicarii Bibliei si doctrinelor ei centrale. “Caci Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator, mai taietor decat orice sabie cu doua taaaaiusuri. Patrunde pana acolo ca sesparte sufletul si duhul, incheiurile si maduva, judeca simtirile si gandurile inimii” (Evrei 4:12).  Presbiterilor bisericii din Efes, Pavel le spune ca “nu le-a ascuns nimic din ce era de folos” si ca “nu s-a ferit sa le vesteasca tot planul lui Dumnezeu.: (Fapte 20:20,27)- toata doctrina. Ce invatam din asta? Scriptura este deplin suficienta: Reforma vine prin predicarea Cuvantului lui Dumnezeu, a intregului plan al lui Dumnezeu, ceea ce inseamna predicarea docrinelor centrale ale Bibliei

3.  La nivel mai personal, istoria cu Romania arata ca Dumnezeu acopera toate nevoile noastra. La  Filipeni 4:19 Pavel spune: “Si Dumnezeul meu sa ingrijeasca de toate trebuintele voastre, dupa bogatia Sa, in slava in Isus Cristos”.  Cand ne bizuim pe acest principiu, Du,mezeu nu ne lasa. El ne poarta de grija. Ne putem bizui pe El totdeauna ca va gace acest lucru.  El nu ne va parasi, nici nu ne va uita.  Dumnezeu poarta de grija infinit de mult de lucrarea Sa si de poporul Lui.  El poata de grija mult de o tara mica asa cum este Romania ca si pentru o tara mare, ca America.  Ii sunteti tot atat de importanti lui Dumnezeu precum au fost  Avraam. Pavel, Augustin si Luther.

Dumnezeu este credincios Cuvantului Sau: fagaduintelor Lui si poporului Lui.

sursa:http://heisable.wordpress.com/2008/02/18/o-reforma-moderna/

Reclame

8 răspunsuri la ISTORIC- BISERICA EVANGHELICA

  1. corneliu zice:

    Si noi dar fiindca suntem inconjurati cu un nor asa de mare de martori ,sa dam la o parte orice piedica si pacatul care ne infasoara asa de lesne si sa alergam cu staruinta in alergarea care ne sta inainte.
    EVREI 12–1
    Asa sa ne ajute DOMNUL!

  2. Pingback: Luther de Romania | Zvoner.ro

  3. Pingback: Luther de Romania | Dambovita Evanghelica

  4. Constantin din S. zice:

    Dumitru Cornilescu a mai fost în România puțin înainte de a muri.

    • ionel ghita zice:

      Oferiti mai multe detalii ….

      • Constantin din S. zice:

        Pe la începutul deceniului al optulea fratele Marcu Marcu de la Făgăraș a primit din câteva țări pachete de câte două Biblii, format mic, de la DC, cu semnătura dumnealui. Cum puteai să fii întrebat de unde ai Biblia, eu i-am cerut una, ca să n-am probleme cu eventualii anchetatori. Era doar primită legal prin poștă.( O mai păstrez încă.)
        L-am întrebat de ce i s-au trimis Bibliile. Mi-a răspuns că DC fusese de curând în țară și i-a cerut o Biblie ortodoxă, promițându-i că-i va trimite de ale noastre prin poștă. Cum DC nu știa din ce țară pot fi admise Bibliile în România i-a trimis mai multe pachete din țări diferite.

  5. marin zice:

    si pana la urma cum interpretati dumneavoastra insemnatatea acestui preot? mi-e mi se pare ca s-a indepartat de credinta adevarata,oamenii au nevoie si de transcedental nu numai de cuvantul cartii!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s